Una dintre primele consecințe ale introducerii internetului în Rusia a fost postarea masivă on-line a conținutului a mii de cărți, provenite din fondul editorial clasic și contemporan. Ceea ce nu se numea încă piraterie a avut uneori efecte surprinzătoare. Astfel, un site dedicat fraților Strugațki propunea integrala operei lor pentru descărcare în format txt : acesta a devenit apoi site-ul oficial al celor doi scriitori. Dar situația nu a fost întotdeauna ideală. Pirateria a avut inițial un impact redus asupra vânzărilor : deși tirajele erau colosale în comparație cu cele din Franța, piața editorială rusofonă a fost suficient de mare pentru a absorbi întreaga producție. Se întâmpla, mai rar de altfel, ca un întreg tiraj să fie vândut într-un singur sector al Moscovei, într-atât sistemul de difuzare și distribuția pe piață rusească erau de deficitare .

Dar unul dintre efectele perverse ale pirateriei s-a dovedit a fi devastator pe termen lung. Așa cum au afirmat la sfârșitul anului 2011 Dmitri Gromov și Oleg Ladîjenski (Henry Lion Oldie):

Piratul trebuie să fie spânzurat de vergă . În conformitate cu vechea lege a marinarilor. Pirații au „prăjit” piața re-editărilor. Dacă noutățile se mai mișcă un pic, nu mai e cazul cu re-editările. Numeroși autori sunt nevoiți să publice cinci sau șase cărți pe an, să lanseze serii și alte asemenea proiecte, iar piața este suprasaturată. Uitați-vă la lista titlurilor noi dintr-un an, comparați-o cu lista re-editărilor și totul va fi clar . Am putea intra în detalii pentru a caracteriza efectele nocive ale pirateriei asupra pieței de carte, având cifrele în față (colectăm datele statistice de mult timp) – dar nu o vom face. Acest lucru nu are sens. Cititorul, piratul nu sunt gata mai ales acum, să poarte o asemenea conversație. Totul ar consta dintr-un schimb reciproc de coji de banane”.

De fapt, acum cinci ani, o noutate SF sau F era editată în medie pe piața rusofonă în 5.000 de exemplare, acum tirajul este doar de 3.000 iar re-editările s-au rarefiat considerabil, cu excepția unor bestseller-uri răsunătoare . Și mulți scriitori sunt forțați să lucreze pentru francize (Metro 2033 , S.T.A.L.K.E.R. , etc .), titluri a căror sănătate editorială este aproape insolentă. Dar pentru cei care nu doresc să facă un asemenea compromis alegerile sunt dificile.

Am dat câteva detalii recent (foarte pesimist în timpul conferinței sale de la Eurocon-ul 2013, Serghei Diacenko a admis că el și Marina vor scrie din ce în ce mai puțin proză pentru publicare, având în vedere că amândoi lucrează ca scenariști pentru televiziune și cinematografie …o activitate mult mai profitabilă, e drept. Nu ne-am putut împiedică să nu constatăm că nori negri umbresc peisajul SF&F-ului rusofon. Același lucru îl afirmase și Leonid Kaganov cu ceva timp înainte, anunțând că se gândește să renunțe la scris datorită piratării masive a operelor sale, care îl împiedică să mai trăiască din această activitate. De asemenea, se pare că sistemul editorial rusesc este cam epuizat, în timp ce în urmă cu doar câțiva ani o nouă ediție avea în medie un tiraj de 5.000 de exemplare, astăzi, din cauza supraproducției, nu depășește mai mult de  2.000 sau 3.000 de volume. În mod clar un autor nu poate trăi din scris. Și am aflat cu întârziere din cauza faptului că nu mai suntem abonați la publicațiile rusești din cauza costului lor în străinătate, că revista Esli, de departe cea mai importantă, a dat faliment. De asemenea, publicarea revistei Polden. XXI Vek/Amiază. Secolul XXI a fost întreruptă în luna ianuarie a acestui an, era publicația lui Boris Strugațki și moartea sa a provocat prăbușirea. Situația revistelor SF rusofone este acum deosebit de precară.), autorii de SF&F de prim plan abandonează sau își încetinesc în mod semnificativ activitatea lor literară. Leonid Kaganov după ce a solicitat fără succes cititorilor săi să nu posteze on-line ultimul său roman, n-a mai publicat nimic timp de un an. Cum spuneam, Marina și Serghei Diacenko și-au încetinit în mod deliberat ritmul, preferând să lucreze în industria filmului mult mai plină de satisfacții materiale.

Cu toate acestea, situația s-ar putea schimba. În primul rând prin apariția unei oferte ieftine și legale. De exemplu, site-ul de vânzări on-line Ozon.ru, echivalentul local al Amazonului, oferă formate digitale. Dar site-ul cel mai important de pe piața editorială rusofonă în privința vânzărilor on-line este LitRes.ru, care oferă mii de titluri  la prețuri destul de rezonabile. Este site-ul pe care Dmitri Gromov și Oleg Ladîjenski (Henry Lion Oldie), foarte activi în acest domeniu, l-au susținut rapid integrând  o mare parte din portofoliul lor, atât romane cât și nuvele. Și rezultatul este că acum putem constata că anumite site-uri piraterești, deși încă permit lectura online a fișierelor, direcționează cererile de descărcare spre LitRes.ru ! Și în sfârșit, o mare parte din toate aceste formate digitale se găsesc acum în e-librăria Kindle a Amazonului.

Cu toate acestea, fără a mai aștepta neapărat pentru sprijinul marilor edituri, unii autori s-au decis să aibă controlul asupra publicării operelor lor. Primii care s-au lansat în acest nou univers editorial al micro-publicării sunt cel mai adesea autori din provincie. Am menționat cu ceva timp în urmă exemplul antologiei „U.R.S.S. 2061” : cartea este disponibilă gratuit on-line și la cerere poate fi și tipărită.

Unii autorii profită de acest lucru pentru a-și face lucrările mai accesibile. Astfel, Pavel Amnuel, autor de limbă rusă instalat de o lungă perioadă de timp în Israel, a publicat în 2011 o culegere de povestiri la un editor din Ierusalim, nu neapărat cea mai bună cale de a ajunge pe piața rusofonă. Nu contează : cartea sa este acum disponibilă în format digital pe LitRes.ru, iar amatorilor de ediții tipărite, Pavel Amnuel le oferă posibilitatea achiziționării cărții sale prin intermediul serviciului de tipărire la cerere al Amazonului, CreateSpace .

Este așa ceva suficient pentru a-i permite unui autor să trăiască de pe urma scrisului ? E greu de spus, mai ales că autorii prezenți pe LitRes.ru, de exemplu, sunt obligați printr-o clauză de confidențialitate să nu divulge cifrele lor de vânzări. Dmitri Gromov și Oleg Ladîjenski au reliefat în cursul întâlnirii noastră din aprilie de la Kiev, că aceste cifre nu sunt de loc neglijabile. Oricum, asta nu i-a împiedicat pe cei doi autori să-și lanseze  propriul magazin on-line, Oldie World (http://www.oldieworld.com/), unde găzduiesc și operele lui Andrei Valentinov și ale soților Serghei și Marina Diacenko. Mai mult decât atât, unele dintre povestirile lor traduse în franceză de André Cabaret sau de noi, pot fi găsite pe acest site.

Dar cel mai bun mod pentru orice autor inclusiv cei rusofoni de a-și crea noi debușeuri este reprezentat de traducerile în limbi străine, având acces în acest fel la avansul pentru drepturile de autor : acesta este un obiectiv pe care prea puțini autori de limbă rusă îl ating, Serghei Lukianenko, Max Frei, Alexei Pehov, soții Diacenko, Henry Lion Oldie. Cea mai bună piață pentru ei este Germania, foarte rusofilă în ceea ce privește SF-ul și Fantasy-ul. Apoi, desigur, zona anglo-saxonă, mai dificil de accesat .

Desigur, o asemenea strategie pe lângă talentul intrinsec și calitatea operelor, necesită anumite competențe. Dmitri Gromov și Oleg Ladîjenski și-au încredințat unele dintre textele lor unor prieteni traducători. Soții Diacenko după un prim roman publicat în traducere de Tor Books, și-au lansat volumul „Vita Nostra” tradus în englezește direct în format digital, numai pe Amazonul din Marea Britanie.

Alți autori nu ezită să-și traducă singuri textele în englezește. Cel mai cunoscut dintre aceștia este Nik Perumov, care nu a stat mult pe gânduri, publicându-și propria traducere a „Crepusculului Zeilor”, la un micro-editor, ale cărui titluri în format digital pot fi și tipărite prin sistemul print-on-demand : „Godsdoom”.

Alții nu au ezitat să utilizeze direct serviciul Kindle al Amazonului, traducând cel puțin o parte din opera lor cea mai reprezentativă. Astfel, Alexei Gluhanovski și-a tradus prima carte din seria sa de succes „Calea demonului” [în englezește titlul este „ The Road to Magic (Book 1 of the Way of the Demon Series)”].

Iar autoarea din Republica Moldova, Natalia Osoianu, care scrie în limba rusă, și-a tradus în englezește un fragment autonom din unul dintre romanele sale : „ A Tale of Snow and Ice”.

Dar, desigur, nu toată lumea are mijloacele de a face acest lucru. Nu toată lumea își poate permite un traducător sau își poate traduce solo textele. Prin urmare, va fi necesar ca sistemul editorial rusesc și rusofon să se reformeze și să înceapă să se gândească un pic mai mult la autorii locali care reprezintă totuși o parte importantă din ceea ce publică. Fără autori, nu vor mai fi cărți originale în rusește, ci numai traduceri !

Despre francize

Cu ocazia publicării numărului special dedicat Rusiei în revista SF franceză Galaxies în 2011, am coroborat mai multe mărturii (Henry Lion Oldie, Serghei Pali, Alexei Kalughin) în ceea ce privește francizele literare SF&F (sau proiectele literare, așa cum li se spune în Rusia), un fenomen văzut ca un flagel pentru Henry Lion Oldie , și ca o necesitate care își va găsi locul în sistemul editorial pentru Serghei Pali (el însuși autorul a unor diverse titluri în cadrul unor universuri francizate). Ne-am gândit că poate e cazul să investigăm dincolo de acele mărturii și de a vedea  noi înșine despre ce este vorba. Așa că am consultat baza de date a francizelor deținute de site-ul Laboratoriya Fantastiki pentru a extrage toate francizele rusofone, și eliminat numeroasele francize traduse , chiar și atunci când acestea au fost colaborări ale autori ruși : Viaceslav Rîbakov a scris de exemplu, mai multe volume din cadrul universului francizat, „ X-Files”.

Rezultatul este destul de surprinzător. Dacă la sfârșitul perioadei sovietice, francizele straine sunt bine implantate, este necesar să așteptăm până în 1998 ca să vedem apariția unei francize rusești … și mai mult, este vorba de o adaptare locala a Soniei cea Roșie – un personaj celebru al lui Robert Howard , iar cele mai multe dintre titlurile acestei francize au fost scrise cu pseudonime anglo-saxone. Alte francize au fost lansate mai târziu, dar arareori mai mult de două  co-existentând anual. De-abia în 2007 fenomenul a devenit cu adevărat popular odată cu lansarea francizei S.T.A.L.K.E.R.

Din graficul de mai jos se poate observa totuși, că, în ciuda succesului S.T.A.L.K.E.R.-ului, demarajul a fost lent : în 2008 existau doar două francize, una publicat doar un singur volum, celălaltă fiind S.T.A.L.K.E.R. însăși. Din 2009, lucrurile încep să se miște, se lansează cinci alte francize, având treizeci de titluri publicate, cu niște tiraje colosale de multe ori : mai mult de 50.000 de exemplare, fără a mai lua la socoteală și re-editările.

Grafic 1_Patrick Lajoye

Iar  2011, anul publicării numărului special dedicat Rusiei al revistei Galaxies, este anul recordurilor: 20 de francize coexistă cumulând 130 de titluri publicate, dintre care 38 ale universului S.T.A.L.K.E.R. ! Putem înțelege acum efectul de țunami de care se temea Henry Lion Oldie.

Dar să nu uităm ce spunea Serghei Pali („Este clar că în următorii doi ani se va ajunge la saturație, universurile francizate vor avea totuși o nișă [ … ] iar cititorii rusofoni vor ofta de ușurare după acest boom extraordinar”) , anul 2012 marchează un reflux care în mod  evident, continuă și în 2013 . Acest reflux este, cu siguranță provocat și datorită stopării temporare a universului S.T.A.L.K.E.R., locomotiva „genului”, dar nu numai. Dacă nu luăm în considerare această franciză, observăm totuși că s-au publicat cu 12 volume mai puțin în acest an .

Și chiar dacă 2013 nu s-a terminat încă, putem constata, cu excepția unei reveniri miraculoase în ultimul trimestru, că numărul de volume publicate în universuri francizate, a scăzut.  Oftatul de ușurare prezis de Serghei Pali, trebuie să fie amânat. Dar fenomenul a atins o asemenea magnitudine, încât autori importanți au sucombat farmecelor acestuia : se pot citi francize aparținând universului „Enclavelor” lui Vadim Panov ,  și altele aparținând universului „Insulei locuite” de frații Strugațki.

Care sunt temele și genurile acoperite de aceste francize ? Prima a fost o franciză a unui univers fantasy. Dar, începând cu 2007, și odată cu lansarea S.T.A.L.K.E.R.-ului , mașinăria post-apocaliptică s-a pus în mișcare. În 2012 , existau nu mai puțin de 8 astfel de francize, dezvoltate alături de alte șapte francize de science fiction ceva mai clasic, dar de multe ori cu elemente de post-apocaliptic.

Grafic 2_Patrick Lajoye

Și putem afirma că originalitatea nu este întotdeauna adecvată , departe de așa ceva. În cadrul universului francizat S.T.A.L.K.E.R., se copiază, se pastișează la greu, uneori cu acordul propriului editor , AST (și imprintul său Astrel ). Temele sunt copiate (o zona interzisa, exploratorii clandestini, anomaliile, mutanții și artefactele  ce sunt recuperate), dar , de asemenea, și ilustrațiile copertelor și machetele tipografice. Alte francize, precum S.E.C.T.O.R., Kremlin 2222, Technotma, Z.O.N.A.  sau Zona Morții, uzează și abuzează de aceleași clișee și stereotipii. Numai franciza universului „Metro 2033” pare-se că în cele din urmă a reușit să obțină un pic de originalitate.

Că mare parte dintre aceste capodopere vor dispărea, cu siguranță nu e un lucru rău. Și trebuie remarcat în final că noile francize lansate în 2013 par să arate un pic mai multă originalitate, părăsind obositele poncifuri post-apocaliptice pentru a  (re)descoperi alte teme.

© Patrick și Viktoriya Lajoye (Franța)

Traducere de Cristian Tamaș

Traducerea și postarea articolului, s-a realizat cu acordul autorilor. Le mulțumim.

Originalul a fost postat pe blogul Russkaya Fantastika : http://www.russkaya-fantastika.eu/

Dimensiunea Rusia, un interviu cu Patrick & Viktoriya Lajoye ; traducere de Cristian Tamaș

Interviu cu Arkadi Strugaţki – Vitali Borisov ; traducere de Cristian Tamaș

Veghind veghetorii – interviu cu Serghei Lukianenko realizat de Nicholas Seeley ; traducere de Cristian Tamaș

Experimentul lui Serghei Lukianenko – Cristian Tamaș

Ianusul rusofon. Un interviu cu Henry Lion Oldie realizat de Gromovar (Franța) ; traducere de Cristian Tamaș

Worlds Apart: An Anthology of Russian Fantasy and Science Fiction

Dmitri Gluhovski –Metro 2033  

Serghei Lukianenko – The Night Watch

Serghei Lukianenko – The Twilight Watch

Serghei Lukianenko & Vladimir Vasiliev – The Day Watch

Serghei Lukianenko – The New Watch

Serghei Lukianenko – The Last Watch

Serghei & Marina Diacenko – Vita Nostra

Serghei &Marina Diacenko – The Scar

Henry Lion Oldie

Arkadi & Boris Strugațki – The Final Circle of Paradise

Latest posts by Victoriya & Patrick Lajoye (see all)