În introducerea Antologiei SF-ului European, editorii Cristian Tamaş şi Roberto Mendes subliniează intenția lor de a folosi explorarea identității europene drept cadru pentru o antologie de science fiction. Concret, ei afirmă că „Europa are o uniune politică și o piață comună, dar nu are o piață culturală comună sau o piață editorială comună”. În consecinţă, editorii sunt dornici de a prezenta această antologie ca un mijloc de mobilizare a talentelor native din Europa în vederea sensibilizării unui public european în timp ce, de asemenea, doresc să prezinte întregii lumi culegerea de povestiri europene.

Ca urmare, în modul de abordare a genului Antologia SF-ului European este destul de complezentă. De exemplu, povestirea „The Dead Orchards” a lui Ian R. MacLeod care deschide antologia este o naraţiune aflată la intersecția între fantasy, post-apocaliptic şi horror. „Transcendent Express” de Jetse de Vries iese în evidență ca un clasic hard SF, și este, probabil din acest punct de vedere, una dintre cele mai bune povestiri. Există chiar și un pic de horror lovecraftian, atât în stil cât și în formă, în textul lui Liviu Radu, „Cifrele sunt reci, numerele-s calde”. Chiar și fără plasa de siguranță a unei teme explicite sau a unei figuri de stil care să aglutineze antologia, multe dintre aceste povestiri sunt suficient de puternice pentru a sta în picioare pe cont propriu. În general, acele texte care nu reuşesc acest lucru, nu prezintă un conflict suficient de convingător, deşi puterea lor narativă este de necontestat, dar din punctul meu de vedere, o poveste trebuie să facă mai mult decât a construi o lume și a se încheia pe o notă de introspecție.

Locul de Onoare : „Starsong” de Aliette de Bodard

Ca regulă, am tendința de a evita evidenţierea reeditărilor în recenziile mele. Cred că le sunt mai de folos cititorilor mei, să discut noi lucrări de ficțiune, mai degrabă decât să insist asupra unor povestiri care au primit deja atenţie la prima publicare, și probabil elogii ale  criticii,  în afara acestei antologii sau alteia. Sunt fericit să încalc această regulă pentru „Starsong”.

Primele câteva sute de cuvinte ale „Starsong”-ului aproape că m-au condus în afara poveştii. Proza este elegantă, dar oarecum dificil de analizat. Adiţional naturii narative opace există o structură care oscilează între abordări eterice și temporale. Indiferent de câtă confuzie am simțit inițial, aceasta s-a risipit când cele două niveluri s-au pliat unul în altul fără efort. Până la sfârșitul primei mele lecturi nu înţelesesem. Mea culpa.

Starsong” îşi bazează dialogurile interioare/exterioare universului pe o poveste dublă despre relația umanităţii cu tehnologia și pe relația în sine. Face acest lucru concentrându-se asupra marginalizării unei tinere de către societate în general. În timp ce acest motiv nu este prin nimic nou în science fiction, „Starsong” manipulează firele acestei vaste tapiserii într-un mod foarte convingător. Conceptele rasismului și alienării sunt analizate pentru a-l provoca pe cititor să se gândească dacă nu cumva „celălalt” este într-adevăr literalmente un extraterestru. Acest lucru a fost un cârlig pentru mine. Punctul culminant a fost atunci când povestea m-a făcut să mă întreb de ce m-am gândit dacă întrebarea a avut cumva o distincție relevantă. Pentru capacitatea sa de a fuziona problemele contemporane ale rasismului, loialităţii faţă de rasă şi specie, analizei xenofobiei în cadrul unui îndepărtat viitor al civilizației umane, „Starsong” este o povestire ce nu trebuie ratată.

Ştiri dintr-un univers pitic de Dănuț Ungureanu

Un concept ce pare simplu pune în mişcare povestirea „Ştiri dintr-un univers pitic”, acela al unei mașini capabilă să micşoreze totul și apoi să readucă obiectele la dimensiunea inițială. Utilizând o voce de documentarist, Ungureanu arată modul în care această tehnologie ar putea inaugura o epocă de aur pentru omenire, cel puțin până în momentul în care un procent semnificativ din populație rămâne blocat în starea  micşorată. În acest context, este greu să nu priveşti această povestire ca pe o parabolă cu privire la pericolele dependenţei de o tehnologie care nu este pe deplin înțeleasă. Dincolo de acest aspect, acest text este lăudabil pentru eficiența sa narativă. Una e să citeşti o lucrare de ficțiune în cazul în care autorul se întreabă, „ce ar fi dacă”, speculând asupra unei noi tehnologii. Dar Dănuţ Ungureanu introduce respectiva tehnologia doar ca s-o elimine mai târziu, și în decursul acestui parcurs arată modul în care „progresul” este ceva relativ, toate astea „Ştiri dintr-un univers pitic” este o lecție despre hubris, şi de asemenea, o poveste optimistă, deşi moralizatoare, despre un stil de viață sustenabil.

Repeat Performances de Carmelo Rafala

Este un lucru rar și minunat să citeşti o povestire nu cu mult mai mare decât cele câteva mii de cuvinte pe care le conține. Folosind Mexicul viitorului apropiat ca decor, „Repeat Performances” invocă elemente ale culturii latino-americane ca bază a metaforelor extinse ale naraţiunii (apropos, povestirea Aliettei de Bodard face același lucru). Cât de interesant că această parte a lumii se dovedeşte astfel a fi un teren fertil pentru povestiri europene. Conflictul este condus de o încercare de reunire a unei familii într-o lume a comercianților de carne vie și a post-oamenilor care au relaţii simbiotice cu paraziți extratereştri. Cred că această  povestire este un comentariu programatic pentru că toţi post-oamenii sunt copii care au îmbrățișat de bunăvoie schimbarea corpurilor lor de către extratereştri. În cazul în care copiii sunt destul de curioşi fiind gata să renunțe la o parte din umanitatea lor pentru a deveni altceva, adulţii par a fi capabil de a recunoaște o oportunitate dar potrivită numai propriile lor scopuri. Deși aceasta a fost prima mea lectură a unui text de Carmelo Rafala, cred că aș citit cu plăcere un roman de-al lui desfăşurându-se în această lume.

Concluzie

Dacă obiectivele acestei antologii au fost :

I) a oferi cititorilor unui conținut de calitate din partea comunității europene SF și

II) a promova ISF Magazine și Europa SF la scară mondială, atunci aș spune că misiunea a fost îndeplinită.

Majoritatea povestirilor din această antologie sunt destul de bune, și câteva sunt absolut minunate. Textele care nu sunt atât de reuşite sunt pentru mine cel puțin, acelea în care că povestea s-a dovedit secundară faţă de stil, oricât de remarcabil ar fi fost acesta. Per total, Antologia SF-ului european este o lectură solidă și o promisiune a altor realizări ce vor înfăptuite de cei doi editori și de cele două site-uri europene.

© Adam Shaftoe (The Page of Reviews)

Traducere de Cristian Tamaș.

Traducerea și publicarea în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulțumim.

http://www.pageofreviews.com/2013/05/book-review-the-anthology-of-european-sf/

Latest posts by Adam Shaftoe (see all)