La prima vedere un film total atipic şi bizar. Deşi la nivelul subiectului debutează în stil clasic arătând de la început lipsa personajelor principale. Filmul începe cu un quest, doi fraţi care pornesc în căutarea tatălui lor adevărat. Dar vedem că e ceva suspect cu cei doi protagonişti. Într-un fel intuim că nu sunt tocmai normali deşi nu ştim încă de ce. Ulterior căutarea îi va duce pe cei doi pe o insulă, evident insula reprezintă un loc izolat în care se poate întâmpla orice fără ca lumea de afară să ştie. De fapt aici insula pare să reprezinte în metaforă chiar Danemarca care după cum spunea şi Hamlet pare să aibă ceva putred în ea.

Barbati si puicuteConotaţiile insulei sunt multiple dar cel mai direct suntem trimişi la „Insula doctorului Moreau” a lui H.G.Wells în care fanteziilor încrucişărilor bizare imaginate de celebrul autor britanic li se conferă o bază solidă prin ştiinţa geneticii despre care la vremea aceea Wells nu avea cum să ştie. Trimiterile sunt evidente. Pe insula lui Moreau creaturile se supuneau unui set de reguli stricte cum ar fi să nu meargă în patru labe, să nu bea apă ca animalele, să nu mănânce carne, etc. Şi în „Bărbaţi şi puicuţe” există un set de reguli stricte şi tabieturi pe care fraţii trebuie să le respecte strict altfel riscând să fie închişi în cuşti precum animalele. De fapt vom vedea ulterior că ei nici nu sunt prea departe de acestea dar să nu anticipăm.

Filmul are aspectul unei comedii negre, cu momente de thriller şi suspans tăiate brusc de un umor absurd şi grotesc ce uneori frizează dadaismul. (Un personaj îşi loveşte inamicii cu păsări împăiate etc.). Prin miza sa, filmul poate fi încadrat şi în genul SF dar în latura profundă şi filozofică a genului, nu în cea destinată divertismentului.

Misterele se împart pe o axă verticală. În camera cea mai de sus, accesul fiind interzis, se află tatăl, sau mai bine zis creatorul lor. Iar la antipod, în cel mai de jos subsol, deasemenea interzis, se află mamele sau ce a mai rămas din ele şi tot aici se află şi dezlegarea misterului început în camera tatălui cea de sus. Personajele pendulează pe această axă între aceste două mistere gravitând neîncetat în jurul mitului camerei interzise. Căci dincolo de uşa secretă, totdeauna se află adevărul, iar adevărul poate aduce uneori cumplită suferinţă.

În cele din urmă cu toţii află adevărul despre originea lor în camera cea mai de jos ca în vârful răsturnat al infernului din viziunea dantescă ilustrată în Divina Comedia. Cumplitul adevăr le este revelat de către unul dintre protagonişti pe nume Gabriel. Nu întâmplător el poartă acest nume. Este numele îngerului care în Noul Testament aduce Vestea cea bună, Buna Vestirea/Blagoveștenia. Numai că aici acest Gabriel, care e foarte departe de a fi un înger, aduce vestea cea rea.

Secvenţa de final este în total contrast cu restul filmului cu atmosfera sa lugubră şi insalubră. Acum la sfârşit soarele pătrunde larg prin ferestre şi dragostea universală domneşte peste tot. Concluzia este că omul oricum nu e departe de animal şi că toate făpturile mai mult sau mai puţin umane au dreptul la viaţă şi la dragostea celorlalţi. Este o puternică pledoarie antirasistă şi antixenofobă, nu contează culoarea pielii sau ce fel de genom ai, din ce tată sau mamă provii, cu toţii suntem fraţi! Această ultimă secvenţă este o prefigurare a raiului unde toată lumea e fericită în contrast cu restul filmului care pare o călătorie prin infern.

Este un film care merită văzut chiar de mai multe ori pentru a putea percepe anumite nuanţe subtile şi trimiteri care de multe ori ne scapă la o primă vizionare în care suntem preocupaţi de dezvoltarea intrigii şi de aflarea misterelor.

„Bărbați și puicuțe” (Mænd og høns), regia și scenariul Anders Thomas Jensen, Danemarca, 2015

În distribuție : Mads Mikkelsen (Elias), Nikolaj Lie Kaas (Gregor), David Dencik (Gabriel), Nicolas Bro (Josef), Søren Malling (Franz), Ole Thestrup (primarul Flemming).

 

Bogdan Mihăilescu
Bogdan Mihăilescu

Latest posts by Bogdan Mihăilescu (see all)