cancon-logoCorespondență de la Costi Gurgu (Canada)

Can•Con este abrevierea de la The Conference on Canadian Content in Speculative Arts and Literature și este organizat de The Society for Canadian Content in Speculative Arts and Literature. Conform programului lor, Can•Con este o convenție cu orientare profesionistă care adună scriitori, editori, oameni de știință și fani pentru discuții, paneluri, prezentări, lecturi publice, lansări si întâlniri de afaceri.

Anul acesta, Can•Con a organizat The Canadian National Science Fiction Convention în Ottawa, capitala federală a Canadei.

În fiecare an, în cadrul Convenției Naționale sunt prezentate premiile Aurora de către The Canadian Science Fiction and Fantasy Association. Premiile Aurora sunt premiile Convenției Naționale atât pentru lucrări în limba engleză cât și franceză. Numai că lucrările în limba franceză sunt premiate la una dintre convențiile din Quebec, iar la Convenția Națională se prezintă numai premiile pentru limba engleză.

2013 i-a avut ca invitați de onoare pe:

Autor Invitat de Onoare — Robert J. Sawyer

Editor Invitat de Onoare — Hayden Trenholm

Om de știință Invitat de Onoare — Mark Robinson (vestit meteorolog și vânător de uragane)

Ca invitați speciali:

David G. Hartwell, Tanya Huff, Sensei Rick Lutes, Dr. Brendan Myers, Peter Watson și Dr. Jeffrey M. Manthorpe.

Cancon 2013_Minto Hotel

Minto Hotel

Am ajuns vineri seara la 21:30 la hotelul convenției (Minto Suite Hotel) și în timp ce mă înregistram am primit mesajul că în jumătate de oră sunt așteptat să citesc din povestirea „Mlaștinile din Sud” (titlu în limba engleză, „Secret Recipes”) la lansarea antologiilor Tesseracts 17 și The Urban Green Man, ambele publicate de editura Edge, în cadrul petrecerii Edge. Atât lansarea cât și petrecerea fiind evenimente organizate ad-hoc de către scriitoarea Suzanne Church la îndemnul editurii.

În același timp avea loc petrecerea editurii Chizine, cu zece etaje mai sus. Edge avea mâncare, în timp ce Chizine avea alcool. În final s-a format un traseu între cele două petreceri, între mâncare și băutură, sau din alt punct de vedere între lecturi și networking la Edge și muzică și dans la Chizine.

La două noaptea managementul hotelului a închis ambele petreceri din cauza zgomotului.

Convenția Națională este o convenție mică și orientată către profesioniști, așa cum este și World Fantasy. Așa că a doua zi am alergat între paneluri și beri (ori cafele dacă respectivul/respectiva erau deja abțiguiți) cu editori și scriitori. La petrecerile din acea seară n-am mai rezistat decât până la 12 noaptea, obosit fiind după toate sticlele de bere și paharele de Cuba Libre consumate de-a lungul zilei. Da, scriitorul Mike Rimar are o fixație în privința cocktailului Cuba Libre și m-a tratat întreaga după-amiază,între evenimente.

Lucruri interesante de la evenimente:

— Robert J. Sawyer este în doliu după moartea fratelui său mai tânăr, Alan B. Sawyer, câștigător al unui premiu Emmy chiar cu un an înainte de deces. Din acest motiv, Rob Sawyer și-a luat un an sabbatical, ceea ce înseamnă că la anul nu va mai apărea un nou roman semnat de el, așa cum ne-a obișnuit de 22 de ani încoace.

În schimb, a semnat cu Copperheart Enertainment pentru producția unui film după ultimul său roman, „Triggers”. Aceeași companie care printre altele a realizat filmul „Splice” în 2009, pentru care a avut un buget foarte mare pentru o companie de filme din Canada—26 de milioane de dolari. Copperheart i-a cerut să scrie scenariul și i-a promis cel mai mare buget din istoria cinematografiei canadiene – 50 -60 de milioane de dolari.

Sawyer a fost onorat cu premiul Aurora pentru întreaga opera. Când l-a acceptat, Sawyer a spus ca au fost oameni care l-au întrebat daca asta înseamnă că nu mai intra în concurs de acum, și oameni care l-au intrebat dacă nu este prea tânăr pentru un asemenea premiu, ceea ce înseamnă aceeași prezumție. Sawyer a ținut să precizeze că de mai bine de cinci ani nu mai scrie povestiri și deci nu mai intra în concurs pentru categoria Short Fiction, și că anul acesta fiind în sabbatical leave, anul următor nu va fi în concurs nici cu roman. Dar ca din 2015 va reveni în competiție în mod normal și „fie ca cel mai bun să câștige”. Sawyer a câștigat premiul Aurora de 11 ori, ceea ce îl face scriitorul cu cele mai multe premii Aurora din istorie. De unde frica unora că nu se va opri și-și va revendica încă vreo 11 până la pensionare. Sawyer însă a pus problema invers : „am pierdut premiul Aurora de 23 de ori”.

—  publishingul tradițional va supraviețui cu transformările și adaptările de rigoare. Se pare ca în primul rând vânzările de carte digitală au scăzut semnificativ față de amploarea de acum câțiva ani. În al doilea rînd, self-publishingul continuă la fel de dezlănțuit, dar vânzările de cărți self-published au scăzut dramatic. În schimb, ceea ce rămîne pe piață începe să arate și să se citească mai profesionist.

David G. Hartwell (senior editor la TOR) a declarat satisfăcut că self-publishingul a transferat o bună parte din munca editorilor profesioniști direct la cititori. Cam 50% din romanele care ar fi trebuit să ajungă la edituri și să fie citite de editori și respinse în proporție de 99%, sunt acum citite direct de cititori plătitori. Care astfel văd și ei ce înseamnă să faci muncă de editor și să trebuiască să citești toate subproducțiile zecilor și sutelor de mii de scriitori aspiranți.

Au apărut o mulțime de edituri mici și mijlocii (small presses) care au preluat și ele din acest volum și publică în mare parte romanele bune și foarte bune care nu-și au locul în modelul comercial de carte la una din cele cinci edituri mari. Mare parte a acestor small presses înfloresc și au viață foarte bună în tot acest haos creat de self-publishing și digital publishing.

Hartwell a mărturisit că la o convenție din anii ’60, întrebat fiind de starea pieții de carte a declarat că în ciuda stabilității industriei de carte din acea perioadă, piața este haotică și în derivă. Iar că cele șapte mari edituri care controlează 90% din piață provoacă un haos și mai mare prin lupta pentru putere.

Ulterior, în ’81, la o altă convenție, a declarat că industria cărții și-a pierdut stabilitatea și că haosul este și mai mare decât cu un deceniu în urmă. Iar că lupta dintre cele șase edituri mari rămase a devenit absurdă.

Întrebat acum, nu poate decât să constate că industria este mai instabilă ca niciodată și că haosul continuă. Iar că din cei șapte, transformați ulterior în șase jucători grei, n-au mai rămas decât patru.

— librăriile mici au revenit în forță pe piață, găsindu-și o nișă ca puncte de cultură în comunități, prin implicarea în viața cotidiană a comunității, organizând lansări, lecturi, întâlniri cu autori, ateliere de creație, etc. Iar lanțurile de librării aflate oricum în pericol după prăbușirea a două dintre ele, nu mai au puterea, ori resursele să le înghită.

— povestirile au devenit în ultimii doi ani o formă permanentă de expresie artistică. Nu doar o modă ce trece și revine la fiecare câțiva ani. Asta datorită revistelor digitale.

Duminica a fost dominată de premiile Aurora. Deși nu atât de somptuoase ori de amploarea unor premii World Fantasy sau Hugo, gala este bine organizată și evocă importanța unor premii naționale.

Câștigătorii la categoriile profesioniste sunt:

— Best Novel — The Silvered, de Tanya Huff (editura DAW)

Din 223 de voturi la aceast` categorie, 57 i-au revenit lui The Silvered, urmat de Thunder Road, de Chadwick Ginther, cu 49 și Destiny’s Fall, de Marie Bilodeau, cu 37 de voturi.

— Best Young Adult Novel — Under My Skin, de Charles de Lint (editura Razorbill Canada).

Din 176 de voturi, 37 i-au revenit lui Under My Skin, urmat de Above, de Leah Bobet, cu 36 de voturi și Pirate Cinema, de Cory Doctorow, cu 36 de voturi.

— Best Short Fiction — The Walker of the Shifting Borderland, de Douglas Smith (revista OnSpec#90).

Din 181 de voturi, 44 i-au revenit lui Douglas Smith, urmat de Happily Ever After, de Marie Bilodeau, cu 40 de voturi și Synch Me, Kiss Me, Drop, de Suzanne Church, cu 35 de voturi.

— Best Poem/Song — A Sea Monster Tells His Story, de David Clink (The Literary Review of Canada, July/Aug), cu 35 de voturi din 133. Urmat de Roc, de Sandra Kasturi, cu 31 de voturi și Zombie Descartes Writes a Personal Ad, de Carolyn Clink, cu 30 de voturi.

— Best Graphic Novel — Weregeek, de Alina Pete, cu 39 de voturi din 101. Urmat de Raygun Gothic, de GMB Chomichuk, cu 35 de voturi și West of Bathurst, de Kari Mareen, cu 27 de voturi.

— Best Related Work — Antologia Blood and Water, editor Hayden Trenholm (Bundoran Press), cu 57 de voturi din 175. Urmată de revista On Spec cu 40 de voturi și antologia Imaginarium 2012, editori Sandra Kasturi și Halli Villegas, cu 35 de voturi.

— Best Artist — Erik Mohr, cu 69 de voturi din 144, urmat de Costi Gurgu cu 25 de voturi și Michelle Milburn, cu 22 de voturi.

Se pare că în total au fost undeva la 220 de votanți, care este considerată o cifră bună, având în vedere că pentru Hugo se numără doar vreo 5-600 de voturi.

În 2014, Convenția SF Națională Canadiană va fi organizată la Vancouver.

© Costi Gurgu

Can•Con : http://www.can-con.org/

Latest posts by Costi Gurgu (see all)