În studiul său, „The Dreams Our Stuff is Made Of”, Thomas M.Disch vorbește despre influența și puterea de pătrundere a science fiction-ului în cultura americană și confirmă influența genului „în tot atât de multe diferite tărâmuri precum designul industrial, marketingul, strategia militară, obiceiurile sexuale, politica externă și epistemologia practică” (11-12). Cu cîțiva ani mai înainte, Sharona Ben-Tov descrisese science fiction-ul ca pe un „vis specific de american” – adică „un vis pe baza căruia, noi ca națiune, acționăm” (2). Mai recent, Kim Stanley Robinson a afirmat că „rapida dezvoltare tehnologică pe toate fronturile a contribuit la preschimbarea întregii noastre realități sociale într-un singur și gigantic roman science fiction, pe care noi toți îl scriem împreună prin intermediul unei vaste colaborări pe care o numim istorie” (1-2).

În timp ce asemenea diagnostice pot suna adevărat urechilor americane, ele nu pot fi luate ad literam în contextul culturii grecești. În ciuda vitezei fără precedent cu care grecii absorb și consumă gadgeturi reprezentative pentru ultimele tehnologii (programele TV transmise prin satelit, video, playere DVD, jocuri video, telefoane mobile, computere și internet)¹ sau blockbustere SF hollywoodiene, nici tehnologia per se nici science fiction-ul n-au saturat mintea grecească la un asemenea nivel încât să transforme viața cotidiană într-o realitate SF. Politicienii greeci nu-i consultă pe scriitorii locali de SF în privința strategiei militare și deciziilor de politică externă și nici în privința proiectelor sau scenariilor privind viitorul țării. Cultura contemporană grecească nu-și identifică și nici nu-și revendică mândria națională prin și datorită științei, tehnologiei și explorării spațiale. Contrar opiniei americane populare conform căreia tehnologia este forța conducătoare a istoriei, „un virtual autonom agent al schimbării” (Marx și Smith xi), viziunea grecească este aceea a unei complexe interacțiuni între factori politici, economici,culturali și tehnoștiințifici care modifică permanent circumstanțele vieții cotidiene. Nefiind ostatici ai determinismului tehnologic, grecii moderni interacționează din ce în ce mai intens cu invenții high tech, dar nu plasează paradisul terestru pe teritoriul lor și nu-și scriu istoria și nici modela realitatea socială ca pe „un gigantic roman science fiction”. Deși Grecia are o ilustră tradiție încă din antichitate în privința științei și tehnologiei² și un excelent palmares în astronomie (Aristarh și teoria heliocentrică), în matematică (Pitagora), în inventica unor mecanisme (Philon, Heron), în inginerie și tehnologia militară (Aeneas Tacticus), în comunicație (semaforul lui Polybius), în mașinării („calculatorul” de la Antikythera), în muzică (orga de apă), în anatomia umană (Herophilus, Erasistratus), în medicină (Hipocrat) – această tradiție a fost obnubilată de pretenția că adevărata știință și tehnologie a început odată cu Revoluția industrială.

Deși grecii contemporani sunt familiarizați cu miturile antice referitoare la zborul lui Icar și realizările lui Dedal, cu minunile tehnologice ale lui Hefaistos și cu primul robot (Talos), sunt în multe privințe ignoranți în privința moștenirii tehnologice și științifice și mai receptivi la evoluția literaturii și artei grecești. Cultura modernă greacă rămâne adânc înrădăcinată într-un context diacronic istoric și literar și fetișizează vechiul și durata în detrimentul noului și efemerului, iar în arte apreciază mai mult fantasticul tradiționalist decât reflecția asupra tehnologicului. În ciuda recentei intruziuni a stilului de viață american subforma bunurilor de consum și a unei mass media care promovează o societate a spectacolului (televiziunea comercială privată a fost lansată în 1989 în Grecia), grecii n-au adoptat viziunea că tehnologia definește lumea reală și nu se reped să îmbrățișeze un viitor deja descris în romane și filme viitoriste. Cu alte cuvinte, grecii nu se bazează pe science fiction pentru crearea unui simț fundamental pentru a diferenția ceea ce este real sau nu. În primii ani ai celui de al douăzeci și unulea secol, statul național Grecia a îmbrățișat proiectele Agenției Spațiale Europene, s-a mândrit cu prezența cosmonautului georgian de origine greacă (Fiodor Nikolaievici Iurcihin) pe naveta Atlantis ³ și a trâmbițat lansarea primului său satelit de comunicații, Hellas-Sat.

În 2003 erau 8,6 milioane de utilizatori de telefoane mobile în Grecia – 78% din populația totală de 10 milioane (Mamouris), deși numai 27% din grecii de peste 15 ani au admis că utilizau un calculator (în același an, Tsiros). Hellas on Line și-a început activitatea în 1994. În 2004, 20 de companii locale furnizează servicii non stop de internet și e-mail. Se estimează că numărul utilizatorilor permanenți de internet este de aproximativ 1,5 milioane iar cel al utilizatorilor ocazionali este de 1,2 milioane ; asta însemnând 10-12% din întreaga populație, categoria educată de peste 30 de ani, aparținând clasei medii sau segamentului ei superior. Grecia se plasează pe ultimul loc în privința utilizării internetului printre cincisprezece țări ale Uniunii Europene, unde rata medie de utilizare este de 36% (Nikolaidis). Proliferarea internet cafe-urilor și profiturile în creștere al companiilor ce distribuie calculatoare nu reprezintă factori indicând că grecii ar fi afectați deodată de infomanie sau de sete de cunoaștere. Este doar trista confirmare a faptului că grecii sunt în cel mai bun caz indiferenți la rapida evoluție a științei și tehnologiei și în cel mai rău, că sunt complet ignoranți în ceea ce privește consecințele acestui avans.

Motivațiile privind această indiferență sunt multe, dar principala cauză este lipsa interesului pentru lectură.4 Dintre puținii greci care citesc, cea mai mare parte sunt consumatori de beletristică locală sau tradusă (în special mainstream). Science fiction-ul este și va rămâne din punct de vedere creativ și critic într-un ghetou. Nu a fost și nu este un mod favorit de petrecere a timpului liber pentru publicul grec. SF-ul a câștigat mai mulți fani în ultimele două decenii, dar aceștia sunt prea puțini pentru a avea vreun impact asupra atitudinii editorilor și a publicului. Interesele și prioritățile comerciale au decurajat eforturile scriitorilor greci care și-au încercat talentul în science fiction. Numai câțiva pot arăta un palmares, restul au scris unul până la trei romane, câteva culegeri de povestiri, sau câteva texte prin reviste și fanzine locale. Nici un scriitor grec de SF n-a reușit și nu reușește să trăiască din scris. Orice aspirații de a avea o carieră profesionistă în materie de SF&F, sunt premature. Diferența provine de la câteva scriitoare pentru copii și tineret care ocazional produc și SF care arată cu totul altfel. Și în sfârșit, nu există un SF feminist grecesc.

Din anii 70 încoace, editorii greci au saturat piața locală cu traduceri ale unor cărți ale unor bine cunoscuți autori străini, majoritatea fiind bărbați de origine anglo-americană. Cu toate acestea, vânzările au fost modeste. Asemenea volume SF sunt de obicei publicate în tiraje de 1.000-2.000 de exemplare și nu mai sunt re-editate sau nu rămân vizibile. Un alt factor limitând vânzările SF-ului scris în grecește sau tradus în grecește este cunoașterea limbii engleze de către tânăra generație. Mulți tineri greci preferă să citească autori anglofoni în original și în consecință preferă să cumpere cărți importate decât să aștepte traducerile grecești. Editorii greci speculează oportunitățile comerciale create de Hollywood prin lansarea unor filme, așa cum s-a întâmplat cu textele lui Tolkien, romanele din seria Harry Potter și unele romane de Philip.K.Dick.

Faptul că există o îmbunătățire a statutului SF-ului pe piața locală din anii 90 încoace este evident nu numai prin creșterea numărului de traduceri (romane, culegeri, antologii) și prin permanenta prezență a filmelor și serialelor SF pe canalele TV grecești dar și prin interesul câtorva reviste literare mainstream care au publicat ocazional, în secțiuni separate, eseuri și articole analizând și discutând acest gen. Cel mai mare impact la avut cel mai important cotidian grecesc, Eleftherotypia (Libertatea presei) care publică în fiecare număr al suplimentului său literar, “9” (Ennea, oferit gratuit împreună cu ediția de miercuri a ziarului), câte o povestire SF tradusă.

În universitățile grecești science fiction-ul este aproape invizibil. Un curs despre acest subiect este parte a programei și contează pentru obținerea diplomei de licență numai în cazul Departamentului de Literatură și Cultură Americană, Facultatea de Anglistică, Universitatea Aristotel din Salonic. La reîntoarcerea mea din Statele Unite în 1991, am decis să predau un curs despre science fiction-ul anglofon pentru a-i iniția pe studenții greci în acest gen literar. Cursul a fost oferit în fiecare semestru de iarnă studenților de anul IV care își vor lua licența în anglistică. Datorită numărului mare de studenți (100-200 din fiecare grupă), participarea fiecăruia dintre cei prezenți la discuții, a fost din start o posibilitate teoretică. Lipsa obligativității frecventării cursurilor la universitățile grecești creează o audiență studențească inconstantă. Cu toate acestea, șaptezeci-optzeci de studenți au participat la fiecare dintre aceste cursuri și un procentaj relevant au contribuit la buna desfășurare și interactivitate prin comentariile lor. Datorită faptului că Grecia împărtășește atât efectele unor importante proiecte tehno-științifice (explorarea spațială, telecomunicațiile, computerele, internetul, genetica, noile tehnologii medicale) cât și perspectiva filosofică a Occidentului, obiectivul cursului meu este dublu : de a înțelege science fiction-ul ca pe un gen literar distinct și ca pe un experiment mental destinat cercetării, analizei și evaluării consecințelor sociale, culturale, politice, economice și etice ale sistemului mondial tehnoștiințific euro-occidental și de a explora perspectivele pe care science fiction-ul le oferă atunci când este abordat ca un forum de dezbatere politico-ideologică.

Ce poate oferi science fiction-ul anglofon studenților greci ? Pe lânga perspectiva holistică a destinului umanității pe această planetă și identificarea cu visurile, dorințele și dorurile ființelor umane de peste tot din lume, textele străine de SF subliniază clar că tehnologiile inventate în alte țări poartă cu ele un substrat ideologic specific pe care autorii îl exploatează în scenariile lor imaginare. Atunci când luăm în considerare la nivel național aplicațiile tehnologiilor avansate (clonarea, criogenia, nanotehnologia, digitalizarea viului), diferențele culturale în justificările ideologice privind adoptarea sau nu, devin cât se poate de evidente. Poate că pentru americani o fi cât se poate de evident că progresul tehnologic este tot atât de american precum coca-cola și deci un factor determinant al unui proiect național spre un viitor dominat de tehnologie, dar cetățenii altor țări ale căror patrii nu sunt vreun paradis tehnologic și ale căror priorități sociale sunt diferite, nu sunt întotdeauna inspirate de viziunile unui viitor global made in the USA.

Datorită faptului că majoritatea absolută a studenților mei sunt fete care nu au de obicei decât o idee vagă sau nici o idee despre science fiction și pentru că majoritatea sunt ognorante cu privire la progresele actuale tehno-științifice, a le expune contactului cu romane și povestiri hard science fiction este un mod ideal de a le determina să gândească la impactul tehnologiei avansate la nivel individual, național și global. Abordarea mea a SF-ului este prin intermediului concentrării asupra chestiunilor socio-politice augumentate de o perspectivă feministă. După cîteva conferințe introductive despre originile, dezvoltarea istorică și diversele stadii ale science fiction-ului american, le solicit studenților să analizeze ideologia subsecventă societăților imaginare menționate, să compare viziunile viitoriste ale scriitorilor bărbați cu acelea ale autoarelor, de a evidenția politica unor anumite teme și concepte (cucerirea spațială, interfața om-mașină, promovarea unui stil de viață high-tech, cultura computeristică și cyborg-istă), creându-și o opinie și o atitudine personală despre covârșitorul avans științific și despre produsele și serviciile tehnologiei. Pentru că acentul se pune asupra relației dintre tehno-știință, literatură și viața cotidiană, analiza unor texte specifice este precedată de o bună doză de informație neficțională. Le ofer studenților un doar cu studii și rezumate din cărți recente despre știință cât și articole din reviste și ziare despre subiectele discutate. Materialele neficționale scrise de oameni de știință, cercetători, și jurnaliști specializați în popularizarea științei sunt pregătite pentru a fi oferite acelor studenți care doresc o înțelegere mai profundă a unor subiecte controversate. Adesea materiale compilate de pe internet sunt o mărturie a exploatării comerciale a tehnologiilor.

În ceea ce privește situația predării science fiction-ului în Europa, am constatat că în cea mai mare parte predarea și studierea acestuia la nivel universitar provine din inițiativa departamentelor de anglistică (engleză și americanistică) și se concentrează în mod specific asupra SF-ului mondial anglofon dar fie că nu sunt interesate de science fiction-ul lor național, fie că au prea puține cunoștințe despre acesta și nu se implică. Profesia și fișa mea de post mă obligă să fac din studiul englezei prima mea prioritate, în consecință și studierea SF-ului anglofon, dar în același timp studiez și scriu despre SF-ul grecesc.5

Comunitatea SF mondială a satului global are o mare nevoie de vocile unice ale unor scriitori din țări în care sunt vorbite alte limbi decât engleza. Pentru a le oferi șansa revelării perspectivelor lor culturale distincte, avem nevoie atât de traduceri bune ale operelor scriitoriilor neanglofoni în engleză (în ciuda psihozei și discuțiilor despre amenințarea imperialismului cultural, avem nevoie toți de o lingua franca și engleza este limba globală a cotidianului nostru) cât și de studii și exegeze ale universitarilor locali despre producția SF locală. Dacă SF-ul are sau va avea o adevărată dimensiune internațională, trebuie să fie în stare să comunice diversele viziuni ale miliardelor de oameni de pe planeta Pământ prin intermediul unor opere accesibile prin intermediul unei limbi înțelese de măcar câteva miliarde. Avem nevoie de studii fundamentale pentru a alunga întunericul și ignoranța care încă mai zăbovesc asupra tradițiilor și operelor SF ale unor țări a căror producție literară a fost considerată invizibilă și mută datorită barierelor de limbaj.

Arborele science fiction-ului are multe ramuri, dar până acum numai acelea care au fost permanent în lumina soarelui, au fost capabile să-și arate fertilitatea : este timpul ca și celelalte la fel de creative ramuri să fie aduse în lumina scenei mondiale și să le fie recunoscută valoarea.

© Domna Pastourmatzi

Titlul original : „Researching and Teaching Science Fiction in Greece”, PMLA (Publications of Modern Language Association of America), May 2004, Vol.119, No.3

Traducere de Cristian Tamaș.

Traducerea și publicarea acestui articol s-au realizat cu acordului autoarei, Doamna Prof.Dr. Domna Pastourmatzi și a editorilor revistei PMLA (Publications of Modern Language Association of America). Le mulțumim.

Notele autoarei :

  1. Un raport arată că 99% din căminele greceşti au un televizor, şi 80% posedă un DVD recorder/player şi sau un videocasetofon (Halvatzakis). Vânzările de DVD-uri au crescut constant în ultimii ani, numărul de DVD-uri vândute în 2003 se cifrează la 239.000 de bucăţi. Tranziţia gradată de la videocasete la DVD-uri  este evidenţiată prin preferinţele de închiriere ale consumatorilor greci : dacă în 2002 marea majoritate a închirierilor de filme (80%, erau în format de videocasetă), în 2003 închirierile de DVD-uri ajunseseră la 40% din total (Tzoli şi Rozakos). Firma de cablu şi satelit TV, Nova nu a reuşit să atragă mai mult de 1,4% din căminele greceşti . În 2001, Grecia bătea recordul în Uniunea Europeană în privinţa căscatului gurii la TV, cu 243 de minute zilnic. Între 2002-2003, grecii au petrecut în medie 4 ore pe zi la televizor. În ciuda dependenţei lor de micul ecran, grecii nu sunt consumatori avizi de filme şi seriale SF. Cele mai populare emisiuni TV în Grecia sunt reality show-urile, serialele greceşti, telenovelele, şi meciurile de fotbal. Un mare procent (41%) dintre  utilizatorii greci ai computerelor şi internetului (41%) sunt tineri între 15 şi 24 de ani (Tsiros) şi ei sunt cei care navighează pe net şi-şi petrec timpul cu jocuri video. Analiza comportamentului de achiziţie de carte demonstrează că acest grup preferă  Fantasy-ul, science fiction-ului.
  2. În decursul antichităţii greceşti au existat o serie de invenţii : automate, elaborate clepsidre cu apă, oglinzi solare,  instrumente chirurgicale, maşinării de război, cadrane solare, prese de ulei, telegraful hidraulic şi aşa mai departe. Prima maşinărie zburătoare din lume (o pasăre mecanică) a fost inventată de Arhytas din Taras/Tarentum (428-350 î.e.n.). Pentru mai multe informaţii privind anticele invenţii greceşti, a se vedea James and Thorpe; Lazos.
  3. În octombrie 2002, pe când se afla în spaţiu cosmonautul Iurcihin a vorbit mama lui, grecoaica Eleni Grammatikopoulou şi cu tatăl său, stabilit într-un orăşel de lângă Salonic. Vizita pe care a făcut la părinţii săi a avut o mediatizare extensivă în mass media grecească.
  4. Un studiu recent al Centrului Grec al Cărţii relevă că 60% dintre greci n-au citit în viaţa lor o carte. (Melikis).
  5. Pentru informaţii privind SF-ul grecesc, a se vedea articolele mele : „Hellenic Magazines of Science Fiction”, „Space Flight and Space Conquest in the Hellenic Science Fiction”, „News”, „SF”, „Science Fiction in Greece”, „Hellenic Science Fiction”, şi două recenzii a unor romane de scriitori greci, „Realitatea plutitoare” de Alexa Alexiou şiAnihilare nucleară preventativă: Visul Reverendului ” de Ianis Vatzias.

Lucrări citate :

Ben-Tov,  Sharona, The Artificial Paradise : Science Fiction and American Reality. Ann Arbor, University of Michigan, Press, 1995.

Disch Thomas, The Dreams our Stuff is Made Off : How Science Fiction Conquered the World, New York :Free, 1998.

Halvatzakis, K., Satellite TV never made it into our homes, 25 May 2003 : A54/94.

James, Peter and Nick Thorpe. Ancient Inventions. New York, Ballantine, 1994

Lazos Christos, Engineering and Technology in Ancient Greece, 1993. Athens :Aiolos, 1998.

Mamouris, Nikos,  Phone-Spenders, 27 Dec.: 56.

Marx, Leo şi Merrit Roe, Smith, Introduction : Does Technology Drives History ? The Dilemma of the Technological Determinism. Ed Smith and Marx. Cambridge, MIT Press, 1994, ix-xv.

Melikis, Georgis, One in Two Greeks won’t even touch a book, 7 iulie 2003 : 23.

Nikolaidis, Christos, ‘Quagired’ in Informational Technology, 14 ian.2004: 28.

Pastourmatzi, Domna, „Hellenic Magazines of Science Fiction”, Science Fiction Studies, 26 (1999): 412-30.

__________, „News from the Hellenic Science Fiction Front”, Science Fiction Studies, 23 (1996) : 548

__________, Recenzia romanului „Floating Reality” de Alexia Alexiou. Foundation : The International Review of Science Fiction 73 (1998) : 117-119.

 

__________, Recenzia romanului „Preventative Nuclear Annihilation: The Reverend’s Dream” de Iannis Vatzias, Foundation : The International Review of Science Fiction 80 (2000) : 113-116

__________, „Science Fiction in Greece”, Science Fiction Studies 29 (2002) : 152-56.

__________, „SF in Greece”, Locus, April 1999 : 36-37.

__________, „Space Flight and Space Conquest in the Hellenic Science Fiction”, Foundation : The

International Review of Science Fiction 77 (1999) : 59-83

Robinson, Kim Stanley, Introduction, Nebula Awards Showcase 2002, Editor : Kim Stanley Robinson, New

York : Roc, 2002, 1-5.

Tsiros, Thanos, „The Seven ‘Reverse-Wonders’ of Greek Informational Society”, 2 feb.2004 : 16-17.

Tsoli, Theodora ; Marios Rozakos, „Greeks Married to Their Couches”, 22 feb.2004 : A38/78