În Italia nişte indivizi vor să fie şi actori şi judecători şi singurii protagoniști ai science fiction-ului, dorind să elimine concurența, criticând şi marginalizând permanent activitatea altora, în general tot ceea ce fac alţii

Debora Montanari

Debora-MontanariCristian Tamaş: Care este opinia ta cu privire la noul Consiliu (http://esfs.info/about/current-board/) al Societăţii Europene de Science Fiction (SESF)? Este oare acesta unul majoritar feminin sau unul feminist cu un singur minoritar de sex masculin? (preşedinte: Carolina Gomez Lagerlöf, Suedia ; vice-preşedinte: Vaija Kyllönen, Finlanda, trezorier:Vanja Kranjcevic, Croaţia ; coordonator premii: Bridget Wilkinson, Anglia ; secretar: Gareth Jones, Irlanda). Numirea unor femei echivalează automat cu sintagma „problema e rezolvată”?

Debora Montanari: Nu cred, nişte nume nu sunt suficiente pentru a crea o diferenţă. E nevoie de încredere în oamenii din spatele numelor şi e nevoie de o evaluare a unor rezultate concrete.

Cristian Tamaş: Societatea Europeană de Science Fiction a fost fondată în 1972 de către scriitori SF europeni profesionişti şi între timp a devenit o organizaţie de fani. Care crezi că sunt rezultatele după 40 de ani?

Debora Montanari: Societatea Europeană de Science Fiction este rătăcită în trecut. Nu văd vreo nouă forță motrice, nu mă pot referi decât la ceea ce am văzut în Italia dar pe scurt văd că Eurocon-ului îi lipseşte atât prestigiul cât şi carisma. Am participat la Eurocon-ul din 2009 de la Fiuggi (Italia) unde au fost puțini oameni, poate alegerea a fost greșită, începând cu oraşul şi terminând cu hotelul și probabil, nici organizarea locală n-a excelat. Este de asemenea adevărat că în Italia, SF-ul este un gen de nişă care nu produce bani și tot ceea ce este legat de SF-ul italian rămâne retrogradat la un statut marginal. Oricum, mi-e clar că Eurocon-ul şi-a pierdut de mult atracţia şi mediatizarea n-ar trebui să fie o șoaptă ci un strigăt.

Cristian Tamaş: A existat şi există un orizont de aşteptare cu privire la noul Consiliu al Societăţii Europene de Science Fiction. Cheryl Morgan a menţionat cu acribie, „nu pare să fi avut loc niciun fel de revoluţie… de foarte mult timp, atât cât îmi amintesc, Societatea Europeană de Science Fiction a fost condusă de acelaşi grup mic de oameni. Acum avem un nou Consiliu… E un grup mult mai divers decât înainte, iar eu una mă aştept să fie mult mai deschis şi proactiv”. Care este opinia ta?

Debora Montanari: Nu există nici o îndoială că ideile bune vin de la o echipă cu o atitudine proactivă, dar cred că de fapt colaborarea, dorinţa de implicare şi asumarea de responsabilităţi sunt forţa reală a oricărei acţiuni. Implicarea înseamnă pentru mine a fi capabil să recunoşti realitatea şi să ai capacitatea de a schimba ceva.

Care crezi că este responsabilitatea reală a Consiliului  Societăţii Europene de Science Fiction?

Debora Montanari: În opinia mea, ar trebui stabilită o listă nu doar cu nişte obiective clare, dar de asemenea, cu unele care se pot îndeplini repede. Desigur că există probleme, dar poţi să rămâi cu picioarele pe pământ și, în același timp să reînnoieşti şi să relansezi o idee. Aş putea adăuga un lucru foarte important pentru mine, şi anume coordonarea şi supravegherea. De ce? Pentru că –  și acum vorbesc despre ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în Italia – unde fanii SF au fost fie marginalizaţi fie înlăturaţi de la mecanismul decizional în privinţa organizării şi desfăşurării unor evenimente SF iar unii editori au monopolizat întreg domeniul. În Italia nu avem prea multe evenimente organizate şi realizate de fani pentru fani, ci numai evenimente create pentru câștig personal şi comercial, şi totul este în funcție de unele decizii ale editorilor care stabilesc cursul evenimentelor, dorind să elimine concurența, criticând şi marginalizând permanent activitatea altor editori, activitatea fanilor, și în general tot ceea ce fac alţii. Nişte indivizi vor să fie şi actori şi judecători şi singurii protagoniști ai science fiction-ului, iar unele evenimente cum ar fi Eurocon-ul și altele devin doar o scuză pentru permanentul lor cerşit de atenţie publică. Toate aceste conflicte şi permanenta bălăcăreală n-au făcut altceva decât să degradeze calitatea evenimentelor și semnificația lor culturală. Poate că o coordonare şi o supraveghere europeană ar putea ajuta bloca aceste jocuri de putere, cel puțin în ceea ce privește SF-ul din Italia.

Cristian Tamaş: Crezi că va apărea o strategie a Societăţii Europene de Science Fiction (SESF)? Sau totul este perfect, deoarece o dată pe an se desfăşoară ceva turism SF şi se acordă nişte premii de tip Eurovision (aşa-zisele „premii de încurajare”)? Crezi că vom vedea o agendă asumată a Consiliului SESF, enunţând obiective clare, cu termene şi priorităţi?

Debora Montanari: Sper să se lanseze nouă strategie. Turismul SF şi nişte premii de tip Eurovision nu sunt suficiente. Mulţi oameni trebuie să lucreze împreună pentru a face un eveniment memorabil dar acestea sunt cu adevărat rare. Mă refer la impactul evenimentelor nu numai la nivel european, ci şi la nivel internaţional, este o imperioasă nevoie de a crea un eveniment atractiv. SESF are nevoie de mai multă mediatizare şi de a regândi mecanismul acordării premiilor. Voi reveni asupra acestui subiect.

Cristian Tamaş: Ar trebui să fie reformată Societatea Europeană de Science Fiction?

Debora Montanari: Nu doar reformată ci  modificată. Mai multă vizibilitate și o strategie clară şi fezabilă de creştere a prestigiului organizaţiei, cred că aceştia sunt primii pași care trebuie parcurşi.

Cristian Tamaş: Există un SF & F european? În cazul în care aşa ceva există, care ar trebui să fie abordarea Consiliului SESF?

Debora Montanari: Categoric că există! SF&F-ul european este o formă de artă care se manifestă în toate ţările europene, o ficţiune speculativă personală cu origini personale şi care acum are o prezenţă mai puternică şi o identitate care caracterizează şi amplifică această formă de artă.

Consiliul SESF ar trebui să militeze pentru un  SF & F european eterogen şi subliniez termenul „european”, deoarece se greşeşte pe scară largă considerându-se că nu există decât SF & F anglo-saxon şi undeva la marginea acestuia ceva insignifiant. Cred că noul Consiliu al SESF ar trebuie să aibă o gândire mai deschisă abordând întreaga diversitate culturală europeană! Întreaga literatură europeană stă mărturie. Una dintre liniile directoare ale noului Consiliu al SESF ar trebuie să se preocupe de punerea în valoare a SF-ului valoros din toate ţările europene, fără excluderi, cautând să implice autori din întreaga Europă, într-un mod nepărtinitor.

Fără falsă modestie, pot evidenţia experienţa mea de la Convenţia Mondială SF (Worldcon 2012 – Chicon 7) care a avut loc la Chicago, S.U.A.. Împreună cu editorul italian Luigi Petruzzelli (Edizioni della Vigna) am fost invitată de Mike Resnick pentru a susţine câteva prelegeri. Am ales diferite argumente legate de SF&F-ul din Italia, din domeniul artei, ştiinţelor de frontieră, domeniul editorial, şi am fost surprinşi de atenţia, aprecierea şi curiozitatea participanţilor la paneluri. Am constatat o deschidere reală şi o certă căutare a noului. Pe scurt, atenţia americanilor acordată europenilor este acum mai mare decât atenţia europenilor faţă de… alţi europeni.

Cristian Tamaş: „EUROCON” şi „Societatea Europeană de Science Fiction” nu sunt mărci comerciale înregistrate precum „Worldcon”, „World Science Fiction Convention”, „World Science Fiction Society”, „WSFS”, „NASFiC”, „Hugo Award”. Toate acestea inclusiv designul distinctiv al trofeului Premiului Hugo sunt mărci înregistrate ale  Societăţii Mondiale de Science Fiction (World Science Fiction Society/WSFS). Aceste nume sunt deţinute de Societatea Mondială de Science Fiction ( WSFS), o societate literară fără personalitate juridică, al cărei scop declarat este de a promova interesul pentru SF iar în cadrul  acestei organizaţii cel mai important comitet este Comitetul pentru Protecţia Mărcilor Înregistrate (Mark Protection Committee/MPC ), responsabil pentru menţinerea mărcilor comerciale şi a numelor de domenii precum www.wsfs.org/). Rezultatul neglijării acestui aspect este că acronimul „EUROCON” a devenit generic şi este folosit de către oricine vrea să-l folosească, de exemplu, organizaţii religioase, organizaţii  tehnologice, etc. Ce opinie ai despre asta?

Debora Montanari: Sunt de acord, SESF are absolut nevoie de mărci şi sigle distinctive şi atractive, mai presus de toate un nume personal si original, care să fie protejat printr-o marcă înregistrată şi nu de un acronim generic care nu ajută la creşterea prestigiului, dar care contribuie la rătăcirea sa în masa de nume şi acronime similare, în special pe internet. E foarte bine că există sigle individualizate pentru fiecare Eurocon, pentru că aşa ceva creează personalitate pentru evenimentul respectiv şi conexiunile necesării. Este foarte important de subliniat un eveniment prin toate detaliile.

Cristian Tamaş: Crezi că este posibilă readucerea în cadrul SESF a scriitorilor profesionişti?

Debora Montanari: Numai în cazul în care SESF îşi poate crea propria exclusivitate şi personalitate şi este posibil să fi ghicit că acesta este subiectul meu favorit!

Oricum, cred că este important să avem în cadrul SESF autorii europeni relevanţi ai domeniului, dar şi mai important ar fi să implici autori din toate ţările europene. Există mulţi autori talentaţi peste tot în Europa, dar nu neapărat celebri, există debutanţi şi speranţe consacrate. Toţi aceşti scriitori nu trăiesc din veniturile de pe urma scrisului (în Italia, şi nu numai, dacă scrii SF trebuie să ai un loc de muncă pentru a putea trăi), dar lucrează în beneficiul science fiction-ului, şi ar fi frumos să constate că şi SF-ul lucrează pentru ei.

Cristian Tamaş: Există 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene (iar Comisia Europeană utilizează engleza, franceza şi germana ca limbi procedurale, acestea fiind limbile cele mai utilizate în practică pe întreg teritoriul UE) dar 38 de limbi în întreaga Europă, un adevărat Babilon lingvistic! Uniunea Europeană sprijină traducerile literare inter-UE prin intermediul unor programe specializate. Ce opinie ai în privinţa iniţierii de SESF a unor proiecte de traducere sprijinite de UE ale unor texte SF&F în limbile UE? Sau traduceri din limbi din afara UE cum ar fi rusa şi ucrainiana, etc.? Societatea Europeană de Science Fiction este o organizaţie pan-europeană dar cu o majoritate absolută UE, nu-i aşa?

Debora Montanari: Toate persoanele cu care am vorbit inclusiv scriitori şi editori au evidenţiat problema comună a traducerilor, mai ales pentru că acestea au ajuns să fie  prea scumpe şi science fiction-ul european nu este un domeniu care să genereze venituri şi în consecinţă cu excepţia traducerilor din engleză, nu prea se fac traduceri între limbile europene. Nu cred că programele specializate de traduceri al UE pot rezolva această problemă. Poate că SESF ar trebui să creeze un proiect privind traducerile inter-europene, dar rămâne problema limbilor non-UE.

Cristian Tamaş: Ce opinie ai privind posibila aderare la SESF a oricui care aderă la statutul societăţii?

Debora Montanari: Așa ceva n-ar funcţiona în acest moment, ar trebui schimbat statutul şi regândită funcționarea întregii societății.

Cristian Tamaş: Site-ul SESF (www.esfs.info/) era complet vetust, a fost oarecum îmbunătăţit, dar nu într-un mod excepţional. Ar trebui făcut ceva?

Debora Montanari: Este nevoie de un site mai dinamic şi mai ancorat în contemporaneitate, nu foarte complex, dar care să iasă prin ceva în evidenţă. Când l-am accesat pentru prima dată mi-am zis că aşa ceva este complet depăşit. Nu-mi place sigla şi nu-mi plac nici culorile, nu cred că sunt adecvate pentru o societate de science fiction, dar acestea sunt opiniile mele personale. Site-ul ar trebui să fie mai atractiv şi legat de actualitate, trebuie să aibă descrierea societăţii şi informaţii despre viitorul Eurocon şi toate noutăţile posibile. Detaliile privind activitatea SESF, reprezentanţii săi, organizarea sa, etc., ar trebui cuprinse într-o secţiune a site-ului, nu în pagina principală unde nu trebuie să figureze decât cele mai importante şi actualizate ştiri şi nu prea multe alte informaţii, ci doar unele scurte şi incisive. Am căutat fotografii, dar        n-am găsit niciuna, de ce? Trebuie să subliniez că premiile sunt importante dar trebuie întotdeauna acompaniate de fotografii şi înregistrări video, dacă este posibil. Altceva, din punctul meu de vedere, numai ultimele două Convenţii Europene ar trebui să rămână în pagina dedicată, pentru celelalte se pot crea linkuri. Vorbind de liste, am văzut că fiecare pagină a site-ului are câte o listă. O listă de premii, o listă în pagina dedicată organizaţiilor europene ale fanilor, o listă ale Eurocoanelor, dar listele sunt plictisitoare şi ar trebui să fie doar integrate şi nu să reprezinte conţinutul propriu-zis al unui site.

Site-ul este de fapt gol. Susţine că ar fi un site al unei societăţi de science fiction, dar nu există nici creativitate, nici imagini, nici ştiri, şi de aceea m-am gândit că e doar o carte de vizită, pentru că nu există nimic mai mult. Nu e deloc complicat să creezi un site modern şi atractiv destinat comunicării cu publicul şi în acelaşi timp să încerci să creşti prestigiul SESF.

Cristian Tamaş: Portalul EUROPA SF şi Revista International Speculative Fiction au lansat o  antologie europeană de SF în limba engleză în format digital,  oferind povestiri din opt ţări europene. Oare de ce SESF nu-şi poate lansa propria serie de antologii anuale de SF european?

Debora Montanari: Este necesar ca SESF să demonstreze că este cu adevărat în slujba  SF&F-ului european prin lucruri ce pot părea mici, dar de fapt sunt importante. Cred ca ar putea fi o idee bună ca SESF să-şi lanseze o antologie anuală ca brand propriu. Ţi-ai dat seama că în aproape toate întrebările acestui interviu am subliniat importanţa de a avea un brand distinctiv, de  a avea o personalitate deosebită pentru a ieşi în evidenţa şi în acelaşi timp de a avea carismă. Această sugestie ar putea fi o posibilitate.

Cristian Tamaş: EUROPA SF, portalul european de SF, a primit Premiul Eurocon 2013 pentru cel mai bun site european, singura iniţiativă SF românească din ultimii ani care a avut relevanţă şi rezonanţă europeană. În opinia ta, cum ar putea Europa SF să ajute ESFS şi fandomul european?

Debora Montanari: Întâi de toate, felicitări! Premiul este o recompensă potrivită pentru un proiect necesar şi foarte bun. În al doilea rând, aş putea răspunde spunând să continuaţi să iubiţi SF&F-ul european dar îmi este clar că această devoţiune există şi e foarte puternică. În acest moment cred v-aş putea transmite că trebuie să vă păstraţi minţile deschise şi ar fi utilă o viziune completă a tuturor artelor, pentru că toate artele (nu numai literatura şi cinematografia) sunt interesate de SF şi aşa ceva creează inovare şi originalitate. Să nu vă fie frică de originalitate şi stranietate, acestea sunt o parte din munca voastră iar obiectul pasiunii voastre este science fiction-ul.

Cristian Tamaş: Te rog să transmiţi câteva gânduri cititorilor Revistei SRSFF. Mulţumesc!

Debora Montanari: Dragostea mea pentru SF & F este profundă, nu numai ca scriitor ci de asemenea, în calitate de fan. Sunt fericită să fiu implicată de către Europa SF în SF&F-ul european pentru că asta îmi permite să depăşesc graniţele italiene cu speranţă şi entuziasm, pentru că acum pot ajunge la fanii din Europa şi nu numai. Sper să existe interacţiuni cu fanii europeni, aşa cum au existat interacţiuni cu fanii americani. Am de gând să continui să împărtăşesc pasiunea mea pentru Science Fiction şi Fantasy, nu numai prin lucrările mele ci de asemenea, prin dialog. Mulţumesc, Cristian, pentru posibilitatea oferită de a-mi expune opiniile şi cititorilor Revistei SRSFF pentru lectura acestui interviu.

© Cristian Tamaş

Traducere de Cristian Tamaș.

Debora Montanari s-a născut la Bologna (Italia) în 1969, este scriitoare, jurnalistă de radio și expert în filmele americane. Locuiște și lucrează în Bologna, dar călătorește foarte mult și își petrece lunile de vară în Los Angeles. A crescut împărtășind pasiunea pentru cinema de la mama ei și pasiunea pentru science fiction a tatălui ei și pasiunea comună transmisă de către ambii părinți: lectura. După absolvirea Colegiului Pedagogic a lucrat ca jurnalist la un program radio, se ocupă cu recenziile de filme, emisiunea ei este difuzată săptămînal din anul 1998.  Debora Montanari a debutat ca scriitor profesionist în 2007, cu romanul tehno-fantasy „Dragonii de pe Chrysos” iar în 2009 a publicat cel de-al doilea roman, „Luna de pe Chrysos”, ambele volume primind Premio SF Italia. În timp ce lucra la romane, a scris și a publicat mai multe povestiri SF.

Dragostea înnăscută pentru SF în toate formele de manifestare – literatură, filme, seriale – au condus-o încă din copilărie, înspre studiere cu pasiune a științelor de frontieră, în special a paranormalului, ufologiei și a unor teorii ale fizicii cuantice. Debora este preocupată în prezent de legătura dintre cele două contexte: știința de frontieră și science fiction-ul.

A participat la mai multe paneluri de la Worldcon/Chicon 7/2012 din Chicago, Statele Unite ale Americii și a conferențiat despre science fiction-ul din Europa și din Italia, și despre relația dintre științele de frontieră și science fiction în Italia:

Michelangelo and That Whole Crowd: Early Artists Who Dabbled in Science

Debora Montanari, G. David Nordley, Luigi Petruzzelli

SF and Border Science

Barbara G.Tarn, Debora Montanari, Luigi Petruzzelli

Writing and Publishing Science Fiction in Italy

Debora Montanari, Luigi Petruzzelli, Arielle Saiber

Site-ul Deborei este: http://www.deboramontanari.com/worlds/index.php/en/