David Brin, născut în 1950, a studiat astronomia și fizica, ştiinţe care au hrănit profund opera sa SF.
Puțini scriitori au îndrăznit precum el să-şi propulseze eroii până în inima soarelui sau măcar până în cromosferă, descriind această epopee prin mijloace plauzibile. Dar Brin este, de asemenea, şi îndeosebi un important creator de personaje şi un mare creator de specii extraterestre. În seria sa „Uplift War”, în care acest roman ocupă primul loc, el multiplică figurile extratereştrilor şi le implementează într-un context deosebit de ingenios.
În acest viitor nu foarte îndepărtat, omenirea a lansat primele sale expediții interstelare şi stabilește foarte repede, accidental, se pare, primul contact. Umanitatea intră în marea societate galactică.
Aceasta îi conferă unele avantaje aparente. De exemplu, accesul la Marea Bibliotecă Galactică și la bogăția sa de cunoștințe. Cel puțin parţial, deoarece bătrânele civilizaţii galactice cu siguranță nu vor oferi pe tavă secretele unor tehnologii formidabile unei specii de-abia coborîtă din copaci și care mai şi dă semne periculoase de instabilitate. Dacă umanitatea va fi înțeleaptă, va obţine treptat, câteva firimituri din marele patrimoniu galactic.
Mai mult decât atât, omenirea pune o nouă problemă civilizației galactice, dacă putem da acest nume unui cadru foarte larg de culturi și civilizaţii şi specii care s-au descoperit reciproc timp de milioane de ani și a cărei singură trăsătură principală comună este respirarea oxigenului.
Specificitatea omenirii este că nu pare să fi avut vreodată un Tutore, pare să se fi dezvoltat în întregime prin forţe proprii, ceea ce o face singulară în istoria galaxiei.
Toate celelalte specii inteligente și-au dobândit statutul după ce au fost „ridicate” și, uneori, modificat de către specii raţionale mai vechi, Tutorii. Acesta este procesul „elevației”. Și ne putem întoarce astfel în timp zeci de milioane de ani, până la prima civilizaţie galactică, aceea a Creatorilor, care, de altfel, au părăsit galaxia și, probabil, universul și care a inițiat lanțul raţiunii galactice. Ca recompensă pentru această grijă, speciile „ridicate” datorează servitute tutorilor lor câteva sute de mii de ani. La rândul lor vor putea „ridica” alte specii. Vechimea și noblețea unei civilizații galactice se demonstrează prin numărul de specii „ridicate”.
Absența unui Tutore cunoscut nu este suficientă pentru ca umanitatea să evite „grija” nesolicitată a unei specii mai avansate. Dar printr-un noroc chior, pământenii reuşiseră cu scurt timp înainte de contactul cu civilizaţia galactică să satisfacă cea mai importantă condiţie a autonomiei lor: au „ridicat” două specii de pe planeta lor, cimpanzeii şi delfinii. Au devenit astfel, ei înşişi Tutori. Desigur că acest lucru a făcut să scrâșnească destui dinți, colţi, solzi în intreaga galaxie, dar speciile cele mai respectabile nu le putut nega terrienilor statutul egal.
Pe Pământ, două tabere se opun, uneori violent. Dänikeniștii, adepții unui obscur publicist elveţian, Erich von Däniken, susțin că omenirea a fost creată și inițiată de către extratereştri, şi „Pieile” care susțin că umanitatea a progresat şi evoluat singură. Primii îi consideră pe extratereştri aproape egali zeilor, ceilalţi resping orice tutelă, oricât de formală asupra umanităţii…
Şi dacă soluția este în centrul soarelui ? Unii susțin că inițiatorii omenirii au venit din cromosferă. Dar Biblioteca Galactică n-a păstrat nici o informaţie despre aşa ceva, teorie greu acceptabilă, în cazul în care s-a întâmplat cu adevărat, chiar şi pentru galacticii consecvenţi care ar dori să vadă omenirea căzând de pe piedestalul pe care s-a cocoţat singură.
Este suficient să mergi până-n cromosferă şi să vezi. Dar vizitarea soarelui nu este vreo treabă ușoară. Printre altele, soarele e fierbinte precum infernul.
David Brin este cu siguranţă un optimist. Desigur, îşi temperează concepția mai degrabă idealistă a speciilor ce se ajută unele pe altele pentru accesul reciproc la raţiune și civilizație prin manifestarea de către tot aceste specii a unui egoism bine temperat și prin meschinării de-a dreptul surprinzătoare pentru civilizaţii galactice vechi de câteva milioane de ani. Chiar face aluzie la unele războaie și sincere jihaduri. Dar pictează un cadru general al unei imagini liniștitoare a unei mari civilizaţii galactice, unde întrajutorarea și respectul reciproc depășesc concepţia darwinistă a luptei pentru existenţă.
David Brin acordă umanităţii un statut foarte privilegiat, acela al unei specii dinamice, curioase, dornică de a merge mereu înainte și care va cuceri fără îndoială stelele. Nu este un punct de vedere prea răspândit astăzi.
Și dacă David Brin are dreptate ?
În orice caz după scufundarea în inima soarelui, ne vom răcori prin citirea acestui fascinant roman, o etapă a drumului omenirii… spre altceva.
© Gérard Klein
Traducere de Cristian Tamaş.
Traducerea şi publicarea textului în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulţumim.
http://www.quarante-deux.org/archives/klein/prefaces/lp27175.html
Nota traducerii :
„Sundiver” (Exploratorii Soarelui) a fost nominalizat în 1981 la Premiul Locus Award la categoria roman debutant.
Romanul „Exploratorii Soarelui” (Sundiver, 1980) de David Brin a fost tradus de Alexandru Macovescu şi a apărut în colecţia Nautilus SF, editura Nemira, iulie 2013.
