Florin Manolescu a aparţinut acelei categorii umane pentru care nu vana glorie pâmântească contează, ci forţarea limitelor pe care le impune minţii raţiunea leneşă şi mediocră. În critică, istorie literară şi în proză, Florin Manolescu a ilustrat, memorabil, un gust al preciziei, fanteziei şi al polivalenţei. Pentru generaţii de studenţi de la Literele bucureştene el a fost un profesor. Pentru generaţii de cititori, prezenţa sa a însemnat contactul formativ cu cărţile pe care le-a scris, vreme de decenii. Plecarea în Germania, la Universitatea din Bochum, nu a însemnat despărţirea de România. Căci Florin Manolescu a fost, prin întreaga sa carieră publică, expresia acestui patriotism discret ce stă la baza edificiilor culturale de durată.

Ceea ce l-a definit, privind retrospectiv, este ambiţia de a pune în discuţie locurile comune şi de a investiga teritoriile pe care discursul critic pompos şi osificat le ignoră. Exerciţiul hermeneutic dedicat literaturii SF este o probă din acest dosar al polivalenţei sale critice- acolo unde unii ar putea întrevedea doar paraliteratură fără vreo semnificaţie, analiza lui Florin Manolescu a întrevăzut imaginarul, structurile şi dinamica ideilor. Din această familiaritatea cu domeniul ştiinţei- ficţiunii şi al fantasticului se hrăneşte şi proza sa, care poate fi apropiată, prin graţia labirintică si ironie, de proza lui Ioan Petru Culianu sau Ovid S. Crohmălniceanu.

Florin Manolescu înseamnă,în perimetrul intelectual de la noi, capacitatea benedictină de a explora exilul românesc. Enciclopedia publicată de el marchează un reper canonic. Ceea ce se conturează este o istorie instituţională şi ideologică a emigraţiei autohtone, in toată ramificaţia ei barocă. Revistele şi autorii sunt cartografiaţi cu minuţiozitate- sinteza lui Florin Manolescu reconstituie un peisaj antropologic, parte din această Românie exilată ce duce mai departe obsesiile patriei- mamă.

Profesor, critic, erudit şi scriitor, Florin Manolescu lasă în urmă un model paideic. Memoria sa este una a devoţiunii, rigorii şi rafinamentului intelectual.

Textul a fost publicat în revista online, LaPunkt. Le mulțumim atât autorului, Ioan Stanomir, cât și editorului, Eugen Stancu pentru permisiunea reproducerii.

Latest posts by Ioan Stanomir (see all)