Cu ceva timp în urmă am văzut, într-un serial despre o firmă de avocatură, o scenă care m-a şocat un pic. Într-unul din multele procese ale firmei apărea o judecătoare care era considerată – atât de cei din barou, cât şi de procurori – o ciudată, pentru că insista ca oricare afirmaţie a vreunui avocat (al apărării sau al acuzării) să fie încheiată cu expresia „in my opinion”.

Mie atitudinea judecătoarei mi s-a părut normală – orice afirmaţie reprezintă o părere, o opinie, nu un adevăr absolut şi de necombătut. Însă modul în care o tratau ceilalţi  pe judecătoarea respectivă – mod care, de fapt, exprima modul de gândire al scenariştilor şi producătorilor serialului – dovedea că în lumea de azi e ciudat să ai opinii şi nu convingeri.

Aş fi lăsat lucrurile aşa dacă nu s-ar fi întâmplat să citesc de curând un articol al unui profesor american care povestea că îşi uluieşte studenţii tăind din referatele acestora orice expresie de felul „eu cred”, „părerea mea este”, „punctul meu de vedere este” sau „am impresia că”.

Motivele pentru care elimina asemenea expresii erau:

a)      se subînţelege că un referat sau o afirmaţie reprezintă opinia sau punctul de vedere al autorului;

b)      o expresie de tipul „eu cred” este, prin natura sa, defensivă şi transmite un semnal referitor la lipsa de certitudine a celui ce-o foloseşte.

Ceea ce m-a şocat în cele două exemple pe care vi le-am dat este faptul că ele sunt luate din lumea Americii, lumea unei democraţii bine exersate. În lumea noastră, exemple de felul acela se găsesc peste tot – cu diferenţa că nimeni nu se osteneşte să le justifice, cât de cât.

Adică tuturor li se pare normal să facă afirmaţii care, din punctul de vedere al autorului lor, reprezintă adevăruri absolute, care nu pot fi puse în discuţie. Peste tot se fac afirmaţii jignitoare, fără a fi justificate (sau cu justificări de tipul „vă spun eu şi e suficient”).

Mie mi se pare că profesorul american greşea, pentru că:

a) după cum am arătat mai sus, afirmaţiile făcute cu prea multă tărie lasă impresia că nu reprezintă convingeri, ci leme;

b) o expresia de tipul „eu cred” nu-i defensivă, ci lasă loc liber discuţiilor şi argumentărilor, fie în favoarea, fie în defavoarea afirmaţiei respective, adică este menită să creeze premisele unui dialog.

Ca urmare a celor de mai sus, mi-a venit ideea unei rubrici care să se intituleze In My Opinion, în care să vă expun opinii ale mele în legătură cu diferite subiecte. Aceste opinii nu sunt, în nici un caz, adevăruri absolute, pot fi greşite (pentru că sunt doar un om supus greşelii) şi, ca urmare, puteţi să le criticaţi, dacă vi se pare necesar.