Science fiction-ul și fantasy-ul neerlandofone au fost și sunt în mare parte orientate spre domeniul anglo-saxon. Peste 90% din tot ceea ce s-a publicat și se publică este tradus din SF&F-ul anglo-american. SF&F-ul din alte limbi a fost și este foarte puțin tradus, cu o excepția serialului pulp-sci-fi german Perry Rhodan. Totuși a existat  și există SF&F neerlandofon original.

„Țările de Jos” este o denumire folosită pentru întreaga zonă neerlandofonă, Olanda împreună cu Flandra, provincia de limbă olandeză din Belgia.

Principala limbă în Țările de Jos este olandeza (limbă vest-germanică, „nederlands” este utilizată de 28 de milioane de oameni în întreaga lume și de 17 milioane în Olanda), iar în partea de nord a Olandei se vorbește frizona (frizona de vest, un dialect al olandezei, 470.000 de vorbitori).

Belgia este o țară cu trei limbi oficiale: flamanda (vorbită de 58% dintre belgieni, adică de 6,35 milioane de flamanzi), care este un grai al olandezei (într-o oarecare măsură situația este comparabilă cu diferențele de accent și vocabular dintre engleza britanică și cea americană), valona care este un grai al francezei (vorbită de 41% dintre belgieni, 4,30 milioane de valoni), și un mic grup de vorbitori de limba germană la granița de est a țării (75.000 de germanofoni).

Din cauza limbii fanii, SF flamanzi au fost și sunt foarte apropiați de fanii SF olandezi, în timp ce fanii SF valoni au fost și sunt aproape complet cultural orientați spre Franța. Trebuie menționat că istoric vorbind au fost foarte puține contacte între fandomurile flamand și valon, deși există autori belgieni de literatură fantastică care au scris în ambele limbi. De exemplu, Jean Ray sau John Flanders, pseudonime ale flamboaiantului autor flamand Raymond De Kremer (1887-1964) care a scris o mulțime de povestiri și romane în ambele limbi. Jean Ray/John Flanders a fost singurul autor european care a fost publicat de mai multe ori în celebra revistă americană Weird Tales.

Fanii olandezi au avut (și au) avantajul considerabil că, în timp ce Olanda (41,543 km2)  este o țară mai mare decât Belgia (30,528 km2), cele patru mari orașe olandeze (Amsterdam, Haga, Rotterdam, Utrecht) sunt concentrate în partea de vest a țării și sunt bine conectate. Marile orașe belgiene (Brussels/Bruxelles, Antwerpen/Anvers, Gent/Gand) sunt mult mai separate. Acest lucru a creat dificultăți micuțului fandom flamand de a se întâlni și organiza.

Science fiction-ul și fantasy-ul neerlandofone au fost și sunt în mare parte orientate spre domeniul anglo-saxon. Peste 90% din tot ceea ce s-a publicat și se publică este tradus din SF&F-ul anglo-american. SF&F-ul din alte limbi a fost și este foarte puțin tradus, cu o excepția serialului pulp-sci-fi german Perry Rhodan. Totuși a existat  și există SF&F neerlandofon original.

Primul fandom neerlandofon s-a născut și a murit în anii cincizeci

Science fiction-ul a fost publicat sporadic în limba olandeză înainte de cel de al doilea război mondial (mai ales autori precum Jules Verne, H.G. Wells și Edgar Rice Burroughs), dar primii fani apar doar la sfârșitul anilor patruzeci și începutul anilor cincizeci ai secolului trecut.

Posibil primul „fanzin” SF din Țările de Jos a fost Fantasie en wetenschap (Fantezie și Știință) lansat de Ben Abbas și Lo Hartog van Banda. Fantasie en wetenschap a avut patru numere în perioada decembrie 1948 și martie 1949, iar fanzinul a fost mai mult direcționat către marele public decât spre oricare dintre fanii existenți.

Între 1951 și 1957, olandezul Nico Oosterbaan a corespondat cu fanii britanici, printre alții cu Ken Slater și clubul SF britanic Operation Fantast, și a ținut legătura cu aproximativ treizeci de alți fani din Olanda. Acest grup a fost în principal un soi de club de fani care cumpărau cărți SF din Marea Britanie și le împrumutau între ei, dar n-a avut nici o formă organizată juridic.

Primul fanzin olandez a fost Space Fiction publicat de fanii olandezi Henk Luderichts și Tim Verheggen în 1952. Tim Verheggen a fost editor și artist grafic, Henk Luderichts a lucrat în publicitate. Tirajul a fost unul ambițios, de 10.000 de exmplare dintre care 6.000-7.000 au fost vândute. Din cauza lipsei de timp și a resurselor n-a mai apărut un al doilea număr al Space Fiction-ului.

În ianuarie 1953 Nico Oosterbaan a publicat prin intermediul agenției sale de publicitate Propax din Haga cel de al doilea fanzin olandez, Planeet (Planeta). Prin intermediul poștei redacției, Nico Oosterbaan le-a solicitat fanilor SF din Olanda să-și facă simțită existența, dar se părea că au fost prea puține răspunsuri. Planeet n-a reușit să-și creeze un club SF propriu. Nico Oosterbaan a avut, de asemenea, contacte cu Alpha-club.

Cele două fanzine au fost publicații de scurtă durată, fără un grup puternic de fani ca sprijin. Motivația diferiților editori a fost, probabil, testarea pieței în vedera lansării unei reviste profesioniste de science fiction în Țările de Jos. Din păcate, a fost prea devreme.

Adevăratul fandom recognoscibil a apărut în jurul primului fanzin autentic, Alpha al Alpha-club-ului flamand. Fanii flamanzi Jan Jansen și Dave Vendelmans au avut în anii cincizeci contacte și legături cu fani britanici. De asemenea, existau fani SF în cadrul trupelor britanice staționate în Belgia.

Jan Jansen și Dave Vendelmans au înființat în 1953 primul club SF din Țările de Jos. Numele clubului a fost Antwerp Science Fiction Fan Club, rebotezat ulterior Alpha. Clubul a publicat fanzinul „Alpha” care avea cititori în Marea Britanie, S.U.A., Olanda, Belgia și Franța. Au existat douăzeci și trei de numere  ale fanzinului „Alpha” (primele în vara anului 1953, ultimele în 1956). Fanzinul a fost publicat la început în olandeză și engleză, dar a apoi numai versiunea în  engleză a rezistat.

Alpha a fost, probabil, primul fanzin regulat publicat in Europa, în afara Marii Britanii. De asemenea, clubul a organizat o „convenție” mică în casa unui fan din Anvers. Au fost aproximativ cincisprezece persoane prezente cu unul sau doi britanici și un american. Se poate foarte bine să fi fost prima convenție din Europa continentală [Prima convenție SF din Europa și din lume a fost cea de la Leeds, Marea Britanie, pe data de 3 ianuarie 1937 iar prima convenție SF organizată în Europa continentală a fost cea din 1956 din RFG – nota traducerii]. Când Dave Vendelmans a emigrat în Canada în 1956 și când Jan Jansen s-a căsătorit și a devenit tată, a încetat și publicarea fanzinului Alpha.

După acest  primul val al fanilor din Țările de Jos, totul a devenit foarte liniștit la sfârșitul anilor cincizeci. Singurul eveniment notabil este așa-numitul „Hobbit-maaltijd” (Prânzul Hobbiților) care a avut loc pe data de 28 martie 1958, în Rotterdam, Olanda. Aceasta a fost singura dată când J.R.R. Tolkien a acceptat de a fi invitat de onoare undeva. Un prânz a fost organizat de către editura olandeză Het Spectrum și de librăria Voorhoeve & Dietrich. În urma vizitei lui Tolkien, doamna K.P. van de Mandele a lansat un mic club de lectură dedicat citirii și discutării operelor lui Tolkien. Și poate că acesta a fost unul dintre primele fancluburi Tolkien din lume.

Singura urmă a fandomului SF în Olanda și Belgia la sfârșitul anilor cincizeci – începutul anilor șaizeci a fost „Contact”, un fanzin de limba engleză, publicat de Jan Jansen, în jurul 1959-1960, fanzin despre care nu se cunoaște câte numere a avut.

Anii șaizeci: fandomul renăscut

La fel ca în Statele Unite ale Americii și în Țările de Jos, formatul „carte de buzunar” în tiraj de masă a devenit foarte popular după cel de al doilea război mondial. Mai multe edituri au lansat colecții destinate publicului larg cuprinzând și titluri SF și Horror (editurile Bruna și Het Spectrum). Totuși  SF-ul nu a fost recunoscut ca o categorie editorială separată.

Prima încercare de a lansa science fiction-ul ca o categorie editorială viabilă comercial nu a fost făcută de vreuna din marile edituri din Țările de Jos, ci de către De Schorpioen, o mică editură flamandă specializată în paraliteratură. Folcloristul și agentul literar flamand Albert van Hageland a lansat colecția Utopia la editura De Schorpioen în 1961. Au fost douăzeci și patru de cărți în această colecție, publicate între  iunie 1961 și martie 1963. Textele nu au fost de cea mai înaltă calitate. Printre alții, figurau și A.E. van Vogt și autorul german K.H. Scheer (autor de pulpuri Perry Rhodan), ale căror texte au fost „adaptate” – unii fani au spus-o de-a dreptul, „măcelărite” – pentru a se potrivi formatului. Ca multe alte edituri flamande, De Schorpioen a avut probleme de distribuție (în special pe piața olandeză destul de închisă). Utopia nu se atinge prea ușor și paraliteratura nu aduce de obicei succesul financiar, atât de mult sperat. În ultimul volum publicat în colecția Utopia, Albert van Hageland a scris că seria a fost stopată din cauza cererii mult mai mari pentru romane western, de război și polițiste. În anii șaptezeci, editura De Schorpioen și Albert van Hageland vor mai testa de câteva ori piața cu SF-uri și Horror-uri traduse.

Anul 1965 a constituit renașterea fandomului neerlandofon. Totul a început cu Worldcon 23: Loncon II (27–30 august 1965, Mount Royal Hotel, Marble Arch, Londra, 350 de participanți, Brian Aldiss – invitat de onoare, un eveniment tipic anglo-american și evident anglocentric, la care au participat doar 5 germani și un belgian din întreaga Europă continentală). Din cauza acelei convenții „Mr. Sci-Fi” Forrest Ackerman a vizitat Europa. Și Europa continentală.

Prin intermediul contactelor epistolare cu fanii britanici și americani, mai mulți fani olandezi au inițiat o corespondență. Acel grup mic și fără nume se reunea din când în când pentru discuții și împrumut de cărți și vizionarea prea puținelor filme SF care ajungeau în cinematografele olandeze. Din cadrul acestui grup a venit invitația lansată de olandezul Hans P. Frankfurther și adresată lui Forry J. Ackerman de a vizita Olanda după Loncon II. Forry Ackerman a acceptat și când a ajuns la Amsterdam, marți, 10 august 1965 cu trenul de 22.28 de la Düsseldorf, a fost întâmpinat în stație de Hans Frankfurther, de un grup de studenți costumați în monștri și de câțiva jurnaliști. După-amiaza următoare a avut loc o întâlnire la Muzeul Stedelijk din Amsterdam. [Rememorarea lui Forry Ackerman a acestei vizite poate fi citită în albumul comemorativ Confiction, cel de al 48-lea Worldcon, de la Haga].

După această întâlnire, cei treizeci de participanții au decis să înființeze un club de science fiction. Forry J. Ackerman a călătorit mai departe în Belgia, iar cu sprijinul lui Hans Frankfurther, Leo Kindt, Albert Taal și altor câteva persoane, a fost lansat un nou club de science fiction : Het Nederlands Contactcentrum voor Science Fiction (Centrul olandez de science fiction), sau NCSF.

Pe 28 martie 1966, prima reuniune oficială a NCSF a fost organizat în sala Centrafilm NV din Scheveningen (Haga). Membrii NCSF au avut rarisimul privilegiu de a viziona în avanpremieră capodopera „Godzilla versus the Thing”. Primul clubzin, (și singurul din acel an an) Holland SF a fost publicat în acea vară.

Pe 15-16 octombrie 1966, timp de două zile a fost organizat în Amsterdam primul congres science fiction al NCSF (NCSF Congress 1). Nefiind familiarizați cu spiritul convențiilor britanice sau americane, această primă convenție SF olandeză a fost luată tare în serios de majoritatea fanilor care purtau cravate și costume  (precum tovarășii sefiști delegați de la primele ROMCON-uri, începând cu 1972 – nota traducerii). Duetul „Grovis” (Ruurd Groot și Eduard Visser) a anunțat o nouă colecție science fiction la editura Meulenhoff.

În același timp în Belgia fandomul s-a relansat. La Bruxelles fanul Eddy Reiniers a înființat „Vlaamse Kring voor Science Fiction”(Societatea Flamandă de Science Fiction).  Acest club a debutat oficial pe data de18 aprilie 1966, dar de-abia pe 22 septembrie Eddy Reiniers a scris tuturor fanilor de care știa. Societatea Flamandă de Science Fiction a editat doar un singur număr al clubzinului Science Fiction Nieuws, cu Eddy Reniers ca editor și cu data de publicare noiembrie 1966 (de fapt,  Science Fiction Nieuws a apărut în vara anului 1967). Nici clubul SF și nici fanzinul n-au avut succes și de atunci încoace nu s-a mai auzit ceva despre aceste inițiative.

Danny De Laet, un alt fan flamand, a început în Antwerp în iulie 1966 un alt club SF: „Vereniging ter bestudering der Nederlandse wetenschappelijke verbeeldingsliteratuur” (Clubul de cercetare a ficțiunii științifice olandeze). Clubul a constat în mare parte în Danny De Laet el însuși, deși este citat ca editor al fanzinului Kosmos. După înființarea clubului Sfan în 1969, Danny De Laet a renunțat la clubul anterior.

Kosmos a fost unul dintre puținele fanzine SF din Benelux care a fost publicat și în olandeză și în franceză. Numerele 0, 1 și 2 au apărut în iulie, august și octombrie 1966. Editori au fost Serge Betran (un pseudonim al lui Danny De Laet) și Jozef Peeters. Parte din numărul 1 a fost reprezentat de „Caietul Jean Ray 0”, dedicat operei scriitorului flamand Jean Ray (alias John Flanders, ambele pseudonime ale lui Raymond De Kremer).

Anul 1967 a fost foarte important pentru science fiction-ul din Olanda și Belgia. Editura Meulenhoff a fost în stare să-și  realizeze planurile de a lansa o colecție SF în tiraj de masă în Țările de Jos. Meulenhoff a publicat șase titluri, printre care Heinlein, Asimov, Anderson, Kornbluth & Pohl, Harrison și Ballard. Noua colecție SF a fost un succes enorm și Meulenhoff a publicat în același an patru alte titluri de Brunner, Farmer, Disch și Davidson. După cum era de așteptat alți editorii au imitat imediat strategia lansând alte colecții de science fiction. Dintr-o dată suficient science fiction (evident, SF anglo-saxon tradus în olandeză) a fost disponibil, o situație care a stimulat, fără îndoială,evoluția fandomului.

Editura Vector încercat să lanseze în luna februarie 1967 versiunea în limba olandeză a celebrei reviste americane Galaxy Magazine. Au fost publicate, cinci antologii conținând traduceri ale povestirilor din Galaxy Magazine, volume coordonate și editate de Theo Kemp. Primele patru antologii arătau exact ca o revistă pulp SF, și din păcate nimeni nu s-a gândit la un sistem de abonament. Cea de a cincea antologie n-a fost nimic mai mult decât un volumaș de buzunar în tiraj de masă. Vânzările nu au îndeplinit așteptările și seria de antologii a fost anulată.

Pentru că în Germania occidentală, seria pulp SF Perry Rhodan, rod al efortului unei echipe de autori, avea succes, editura olandeză Born a decis să publice în traducere această capodoperă și în Țările de Jos. Primele șase titluri au fost publicate în format de carte de buzunar (trei în 1967, trei în 1968) și apoi s-a renunțat la acel format și s-a lansat formatul de revistă pup SF iar Perry Rhodan a devenit cea mai de succes serie pulp SF și în Olanda și cu o scurtă stopare în 1970-1971, continuă și în prezent.

Între timp, clubul NCSF avea probleme. Nu a reușit să organizeze vreo  convenție în 1967, și nu nici să publice măcar un singur număr al fanzinului Holland SF. Mai mult succes a avut Danny De Laet cu patru numere ale Kosmos-ului: numărul 3 în ianuarie 1967, 4 și 4b în ​​luna martie 1967, și numărul dublu 5-6 în decembrie 1967.  A reapărut dosarul tematic Caietul Jean Ray în Kosmos 3 și în 1971 Caietul Jean Ray va deveni un clubzin separat publicat de clubul Werkgroep Jean Ray.

NCSF a reușit în 1968 să organizeze cea de a doua convenție: NCSF-Congres 2, pe  data de 20 aprilie, la Amsterdam. Aproximativ șaptezeci și cinci de persoane s-au adunat pentru a auzi diferiți vorbitori. La convențiae s-a decis să se organizeze un concurs de povestiri. Câștigătorul a fost F.J. Bunning cu textul „Donor gezocht” ( Se caută donator) și a primit un premiu chiar de  SF Dag (Ziua SF), pe 17 octombrie 1968. Fanii au putut viziona în avanpremieră filmul „2001: O odisee spațială” al lui Stanley Kubricks pe 3 septembrie la Haga și pe 12 septembrie la Rotterdam. De asemenea, a fost organizat așa-numitul „Eerste Haagse Minicon” (Primul minicon de la Haga) pe 14 noiembrie, în casa unui fan din Haga. Acest minicon a fost, de fapt, o întâlnire a șapte persoane: Alfred Brouwer și soția, Annemarie van Ewyck, Johan Hogedoorn, Leo Kindt, Albert Taal și Jan Veldhoen. Pentru prima dată, a luat naștere un grup format pentru participarea la convenții SF străine,  îndeosebi la Eastercon-ul englezesc. În cadrul reuniunii, de asemenea, s-a decis să se organizeze mai multe Zile SF în 1969. Holland SF, clubzinul organizației NCSF a avut șase numere publicate în 1968, inclusiv primele texte SF scrise de fani olandezi și primele recenzie de carte SF făcute de amatori.

Tot în acea perioadă, fanul american Billy H. Pettit locuia la Haga. El a publicat în limba engleză un fanzin numit A Newsletter from the Hague/Den Haag Nieuwsblaadje în ianuarie 1968. Billy H. Pettit avea multe contacte cu fani internaționali dar din păcate se pare că n-au existat prea multe contacte între Billy H. Pettit și fanii olandezi. Doar un singur număr al buletinului informativ a apărut.

În Belgia fanul flamand Danny De Laet a fost destul de activ în ceea ce privește publicarea fanzinelor. El a publicat numerele 7 și 7bis  ale fanzinului său bilingv (olandez-francez) Kosmos (în 1971 au publicate ultimele două numere – 8 și 9). A lansat de asemenea, un fanzin în franceză, Futur. Acest fanzin a avut trei numere : numărul 1 în luna iunie 1968, numărul 2 în septembrie 1968 și numărul 3, în august 1969. Danny De Laet a contribuit, de asemenea – cu pseudonimul D. Golbekijk – la publicarea fanzinului flamand Toekomst Een (Viitorul nr. Unu) al lui Paul Torfs. Scopul acestui fanzin a fost de a publica cât mai mult texte ale fanilor flamanzi și olandezi și povestiri ale unor scriitori cum ar fi Eddy C. Bertin și Julien C. Raasveld (sub pseudonimul Paul Pandira). În aprilie 1968 a fost publicat numărul 1 și în octombrie același an numărul 2.

Fanul și scriitorul Julien C. Raasveld a lansat în 1968 două fanzine: Galax și SF/Fantasy Fan. Acestea au fost primele dintr-un lung șir de fanzine publicate de Julien C. Raasveld. Au fost cinci numere ale fanzinului Galax: numerele 1 și 2 în 1968, numărul 3 în 1968 sau 1969, numărul 4a în octombrie 1969 și numărul 5 în noiembrie 1969.  SF/Fantasy Fan a fost publicat sub numele și adresa lui Daniël De Raeve. Primul număr a apărut pe data de 20 ianuarie 1968, cel de al doilea (și ultimul), emisiune în martie 1968. Din cauza problemelor cu distribuția prin poștă, Julien C. Raasveld a decis să publice fanzinul sub nume propriu și i-a schimbat, de asemenea, numele în Sfan și l-a renumerotat.

În 1969 NCSF nu a organizat vreo convenție, dar la Haga au existat mai multe Zie SF: Eerste Nederlandse SF-Ruildag (Prima consfătuire SF olandeză) pe 27 februarie și Tweede Nederlandse SF-Ruildag (A doua consfătuire SF olandeză) pe 29 aprilie. În cursul unei întruniri a NCSF din 12 aprilie 1969 de la Hilversum s-a decis ca NCSF să devină un club SF oficial condus de Leo Kindt. Au fost publicate patru numere ale clubzinului Holland SF.

În Belgia, pe data de 29 noiembrie 1969 a avut loc întrunirea Pa-Sci-Fic organizată la Galeria de Artă a Benzilor desenate din Anvers, reunind fani flamanzi și olandezi. Fanul flamand Julien C. Raasveld a propus înființarea unui club flamand de science fiction. La întâlnirea care a devenit cunoscută sub numele de De Vergadering der Vier (Reuniunea celor patru : Danny De Laet, Paul Torfs, Daniel de Raeve și Julien C. Raasveld însuși) pe 14 decembrie 1969, a fost fondat clubul SF flamand Sfan, coordonat de Julien C. Raasveld și evident fanzinul Sfan a devenit clubzinul oficial și a fost renumerotat din martie 1970.

Un alt club nou în Belgia a fost Werkgroep Jean Ray (Grupul de studiu Jean Ray), care a fost înființat de Jozef Peeters. Werkgroep Jean Ray nu a fost un club de science fiction în sensul obișnuit. Scopul acestui grup a fost de a studia activitatea scriitorului flamand de literatură fantastică Jean Ray/John Flanders (Raymond De Kremer). În anii șaptezeci ai secolului trecut Werkgroep Jean Ray a publicat mai multe clubzine și newszine. În 1985, Jozef Peeters a decis desființarea grupului. Paul Torfs, de asemenea, a publicat în 1969 numărul 3 al fanziunului Toekomst Een.

În 1970, au existat unele evoluții importante în cadrul fandomului neerlandofon. NCSF a organizat două întâlniri SF în 1970: pe 28 februarie, Derde Nederlandse SF-Ruildag (A treia consfătuire SF olandeză) la Haga, în pubul Paviljoen, în organizarea lui Leo Kindt și Alfred Brouwer. Pe 16 mai, a avut loc prima întrunire cu public a clubului SF NCSF în Amsterdam. De asemenea, au fost publicate trei numere ale fanzinului Holland SF.

NCSF există și astăzi și Holland SF încă se publică.

Mai importantă a fost convenția națională belgiană Sfancon 1 care a avut loc în Biblioteca municipală din Hoboken, cartier sudic al orașului Anvers, pe data de 19 aprilie 1970, eveniment organizat de Danny De Laet și Paul Torfs. Aceasta a fost prima din cele cincisprezece convenții Sfancon care au fost organizate până în 1986 inclusiv. Primul Sfancon aproape că a fost pe punctul de a fi anulat, deoarece biblioteca a cerut în  ultimul moment plata pentru spațiul dedicat convenției. Danny De Laet a vrut să anuleze evenimentul, dar Paul Torfs și Georges Adé l-au convins să continue. Invitați de onoare au fost editorul și agent literar flamand Albert van Hageland, Gust Van Brussel, Leo Kindt și Annemarie Kindt-van Ewyck. Forrest J. Ackerman a fost invitat, de asemenea, dar nu a putut veni. S-au susținut conferințe, mese rotunde, lansări și prezentări și s-a organizat un mini târg de carte. Romanul „De Ring” al autorului flamand Gust van Brussel primit Premiul Sfan pentru „cel mai bun roman science-fiction publicat în olandeză în ultimii ani” (ceea ce nu a fost foarte dificil, pentru că SF-ul scris în neerlandeză era foarte rar). De asemenea, editorul valon Michel Feron și fanul olandez Leo Kindt au primit câte un premiu Sfan. Tânărul autor Eddy C. Bertin a câștigat concursul Sfan de povestiri cu nuvela „Tijdstorm” (Furtuna timpului). Filmul ceh „Ikarie XB-1” și serialul Brick Bredford prezentate în decursul convenției au suscitat interes și comentarii. Au fost prezenți optzeci de participanți. În cei 16 ani de existență convențiile belgiene Sfacon au avut ca invitați unii dintre cei mai relevanți autori, editori și critici internaționali de SF : Joe Haldeman, Anne McCaffrey, Donald Wollheim, Brian W. Aldiss, Michael Moorcock, John Brunner, Harry Harrisson, Bob Shaw, Robert Holdstock, Peter Roberts, Colin Wilson, J.P.Andrevon, Michel Jeury, Philippe Curval, Daniel Walther, Pierre Barbet, Yves Frémion, Jacques Van Herp, Jean-Pierre Baronian, Sam J. Lundwall, Herbert W. Franke, Wolfgang Jeschke, Konrad Fialkowsky, James White, Ron Bennett, Hubert Lampo.

Clubul Sfan avut unele probleme în 1970. Primul Worldcon organizat într-o țară non-anglofonă a fost Heicon ’70 de la Heidelberg, R.F.G., la care au participat mai mulți fani olandezi și flamanzi. Danny De Laet a dorit organizarea unei delegații oficiale a clubului Sfan. În cele din urmă majoritatea membrilor Sfan nu a putut merge, așa că Danny De Laet s-a dus singur și a părăsit clubul curând după aceea. Totuși pacea nu a fost restaurată. În noiembrie 1970 mai mulți membri ai Sfan (Simon Joukes, Paul Torfs, Willy Magiels, Jan Jansen, Martin Box și George Gorremans) au luat măsuri. Președintele Julien C. Raasveld nu a mai fost votat, iar clubul a fost reorganizat. Sfan a fuzionat în 1981 cu un alt club flamand, Progressef (înființat în 1973), și s-a dizolvat în 1986.

S-au publicat cinci numere ale fanzinului Sfan în coordonarea lui Julien C. Raasveld și cinci numere ale clubzinului Sfan (nr.1 în martie 1970, nr.2 în aprilie 1970, nr.3 în iulie 1970, nr.4 în august 1970, nr.5 în octombrie 1970). După plecarea lui Julien C. Raasveld s-a decis lansarea unui nou clubzine: Info-Sfan. Fanul Paul Torfs a publicat numerele 4 și 5 ale fanzinului său Toekomst Een, pe care l-a abandonat în 1970 pentru a publica, cu ajutorul lui Simon Joukes, noul clubzin Info-Sfan. Au fost publicate primele două numere ale Info-Sfan în noiembrie și decembrie 1970. După treizeci și unu de numere, Info-Sfan-ul a fost redenumit SF Magazine în 1973. Clubul a publicat de asemenea șaisprezece numere ale unui newszin, Sfantoom publicat între iulie 1970 și noiembrie 1971.

Editura olandez Born a decis în 1970 să stopeze publicarea seriei pulp scifi Perry Rhodan după numărul 35. Un grup de cinci fani din Amsterdam (Karel Rave, Han Slotema, Jan Wiggermans, Joop van Kerkwijk și fratele lui) au scris editurii și au pledat pentru continuarea publicării seriei. Apoi, alți fani (Kees van Toorn și Robert A.J. Zielschot) marcați de dispariția capodoperei de la chioșcurile de ziare), au contactat editorului. Acțiunea a fost un succes și în 1971 Perry Rhodan a fost relansat. De bucurie, consumatorii specializați au format clubul Perry Rhodan Science Fiction Vereniging Terra pe data de 3 iulie 1971 Acest club și clubzinul său SF Terra există și astăzi.

La sfârșitul anilor șaizeci, SF-ul și  fanii SF s-au organizat în Olanda și Belgia. În anii șaptezeci a existat o creștere a titlurilor de carte SF, a numărului de fanzine, a convențiilor, cluburilor și fanilor. Dar asta este o altă poveste pe care o s-o istorisesc altă dată.

Bibliografie

  • Boekestein, Jaap, De kroniek van de drie zusters der dromen (Cronica celor trei surori ale visului), Bravado Books, ‘s-Gravenzande (Olanda), 1993
  • Boekestein, Jaap, Strategische adviezen voor uitgeverij Babel Publications aan de hand van een analyse van de Nederlandse markt voor science fiction en fantasy 1967-1997(Consiliere strategică privind analiza pieței olandeze de science fiction și fantasy între 1967-1997: Babel Publications), Final Thesis, Opleiding Boekhandel en Uitgeverij, Hogeschool van Amsterdam, Amsterdam (Olanda), 1999
  • ConFiction, 48th Worldcon Souvenier Book, Haga (Olanda), 1990
  • Warner Jr., Harry, A Wealth of Fable, an informal history of science fiction fandom in the 1950s, SCIFI Press, Van Nuys (California, USA), 1992

Titlul original : „Dutch and Flemish Fandom’s Origins”

Traducere de Cristian Tamaș.

Textul a fost tradus și publicat în revista Fantastica cu acordul autorului. Îi mulțumim.

Jaap Boekestein

Jaap Boekestein

(născut în 1968) este un autor de SF&F și fan olandez care a scris o istoria a fandomului SF din Olanda și Flandra : „De kroniek zusters van de drie der dromen” (Cronica celor trei surori ale visului, 1993). De asemenea, Jaap Boekestein este autorul a peste o sută de povestiri SF, fantasy, horror și thriller. Două dintre romanele sale fantasy, „Schaduwstrijd” (Luptă din umbră) și „Meesterproeve” (Marele Maestru), au fost publicate de către editura olandeză Babel. Jaap Boekestein a organizat timp de patru ani concursul anual de povestiri SF&F pentru Premiul olandez King Kong (redenumit Premiul Millennium, apoi Premiul Paul Harland). Jaap Boekestein a fost invitatul de onoare la convențiaBeneluxcon 2000 ConTreaty de la Maastricht. În prezent, Jaap Boekestein este redactor specializat în science fiction și fantasy la editura olandeză Het Spectrum.
Jaap Boekestein

Latest posts by Jaap Boekestein (see all)