M.Elizabeth GinwayDin moment ce ideile circulă mult mai rapid decât tehnologia, ţările din întreaga Americă Latină, chiar şi acelea fără o puternică bază industrială precum cea a nordului global, şi-au putut imagina schimbările tehnologice, viitoruri alternative şi societăţi utopice.” – Mary Elizabeth Ginway

Studiul doamnei Prof.Ginway, Brazilian Science Fiction, reprezintă probabil una dintre cele mai importante contribuţii la înţelegerea noastră a SF-ului ca fenomen multicultural.” – Prof.Dr.Gary K.Wolfe

Doamnă Prof. Ginway, vă mulţumesc pentru că a acceptat acest interviu!

Cu multă plăcere ! Anunţă-mă când va fi publicat şi trimite-mi linkul… mulţumesc anticipat.

De ce aţi decis să studiaţi spaniola şi portugheza?

Am excelat întotdeauna în domeniul lingvistic. Pur şi simplu în decursul colegiului mi-au plăcut mai mult cursurile de spaniolă şi portugheză decât cele de franceză. Am studiat literatura comparată şi prima mea limbă străină a fost de fapt franceza dar literatura Americii Latine a fost şi este interesul meu principal.

Care este relevanţa studiilor hispanice şi lusofone ?

Sunt preocupată în primul rând de culturile din America Latină, din perspectivă academică americană. În acest context, în special pentru studenţii noştri, cred că ansamblul studiilor latino-americane oferă o o altă experienţă asupra Lumii Noi decât modelul nord-american. În timp ce S.U.A. este în principal o cultură transplantată, de sorginte anglo-europeană, America Latină este formată din culturi cu un grad mai mare de amestec rasial şi cultural, sunt noi culturi formate din mai multe tradiţii, adesea luptându-se cu disparităţi sociale şi economice, culturi diferite de acelea din ţările dezvoltate.

Ce este o „periferie culturală” şi „o ţară din lumea a treia” ?

Un alt termen ar fi de Sudul Global. Această periferie este o moştenire de practici coloniale, atât din punct de vedere cultural cât şi economic.

Credeţi că Manifestul Antropofag al lui Oswald de Andrade este încă relevant astăzi ?

Da, cred că este. Cred că acesta este modul în care Brazilia sau orice ţară de la periferie creează în mod activ artă, transformând şi parodiind operele unor centre culturale pentru a se potrivi realităţilor lor.

Care sunt contribuţiile culturii braziliene la patrimoniul mondial ?

În afară de fotbal şi samba ? Serios acum, deja în anii 1940, Stefan Zweig a văzut Brazilia ca „Ţara viitorului” datorită resursele sale naturale şi aparentei armoniei rasiale. În opinia antropologului Darcy Ribeiro, Brazilia este un model al „Oamenilor Noi” datorită metisajului său cultural şi rasial. Brazilia a generat de asemenea, un puternic sentiment de identitate naţională pentru o astfel de ţară imensă şi diversă. Brazilia are o tradiţie vibrantă a culturii populare (în religie, muzică, arta marţială Capoeira, etc.), care a rezistat prerogativelor şi presiunilor elitei şi noţiunilor de progres şi „civilizaţie”.

Există science fiction latino-american ?

Cred că există science fiction scris în America Latină. Nu pot face generalizări prea vaste, dar cred că există şi are un punct de vedere distinct.

Jorge Amado, Erico Verissimo, João Guimarães Rosa, Clarice Lispector (pentru a menţiona doar patru scriitori) sunt renumiţi în întreaga lume ca exponenţi ai literaturii braziliene. Există în SF-ul brazilian, scriitori la fel de importanţi ?

Ai menţionat câţiva dintre scriitorii cei mai importanţi din Brazilia. În timp ce Brazilia nu are o nişă literară a realismului magic în acelaşi mod în care au avut scriitorii hispano-americani, literatura braziliană are o tradiţie bogată, începând cu Machado do Assis. În general, literatura braziliană are un loc marginal pe scena literară mondială, şi SF-ul este oricum la marginea marginilor. Deşi interesul asupra genului este în creştere şi vânzările au crescut, SF-ului brazilian îi lipseşte încă prestigiul. Numele mari ale SF-ului brazilian sunt Braulio Tavares, Roberto de Sousa Causo, Gerson Lodi-Ribeiro, Ivanir Calado şi Nelson de Oliveira.

Sunt diferenţe culturale dintre SF-ul hispano-american şi cel luso-american ? Care sunt acestea ?

Tocmai am scris un articol în spaniolă pentru o revistă mexicană numit Pórtico, în care am comparat tradiţiile science fiction-ului din Brazilia şi din Mexic. Doar pentru a compara aceste două ţări, de exemplu, Mexicul este cufundat în cultura trecutului. Mexicul încă are amintiri ale traumei conchistei şi suferă din cauza excesului de putere al Bisericii Catolice, astfel încât temele religioase şi cele apocaliptice abundă în SF-ul mexican, chiar şi în cyberpunk. În Brazilia, biserica catolică nu este la fel de influentă, şi Brazilia priveşte către viitor iar apocalipsa nu este o temă comună în SF-ul său deşi sărăcia este adesea tematizată. În plus, scriitorii de mainstream din Mexic, cum ar fi Juan José Arreola, Carlos Fuentes şi Carmen Boullosa au îmbrăţişat în mod constant SF-ul, într-un fel pe care scriitorii brazilieni de mainstream nu l-au făcut. În Argentina, prezenţa unor autori precum Lugones, Borges, Bioy Casares şi Cortázar a legitimat fantasticul şi SF-ul într-o măsură mai mare. În timp ce brazilienii Guimarães Rosa şi Clarice Lispector pot fi metafizici, naraţiunile lor nu fac parte din tradiţia fantasticului sau a realismului magic.

Care sunt caracteristicile SF-ului brazilian? Şi temele sale principale ?

Pentru a rezuma, SF-ul brazilian din anii 60 ai secolului XX prezintă în general o rezistenţă la cultura tehnologică, în timp ce începând cu 1970, scriitorii de mainstream publică distopii pentru a protesta împotriva dictaturii militare dintre 1964-1985. De la mijlocul anilor 1980 până în prezent, au înflorit toate subgenurile – ucroniile, cyberpunk-ul, universurile paralele, staempunk-ul, teme precum contactul cu extratereştri, antologiile tematice inclusiv unele dedicate dinozaurilor, fotbalului, SF-ului erotic, SF-ului politic, SF-ului scris de autori mainstream, celui mai bun SF brazilian, etc. Pentru mine, cel mai interesant SF brazilian este acela critic faţă de societate, care este preocupat de nedreptatea socială, de probleme legate de rasă şi de clasă, de urbanizare, criminalitate, corupţie şi sărăcie. Mai recent, a existat o dezvoltare explozivă a fantasy-ului, a utilizării unor personaje precum vampirii, al mixurilor dintre horror şi SF, dintre fantasy-ului medievalizant şi SF-ului, iar unele texte sunt fantasy pur, în filiaţia tolkienistă tip „Lord of the Rings”. Cu toate acestea, anumiţi scriitori de fantasy sunt preocupaţi şi scriu despre teme privind minorităţile etnice sau problemele femeilor în romanele lor.

A fost şi este SF-ul latino-american influenţat de cel al Statelor Unite ? Este SF-ul din America Latină doar o varietate locală a SF-ului din  S.U.A. ?

Majoritatea scriitorilor SF din America Latină citesc SF nord-american şi cred că îşi dau seama că realitatea lor culturală este diferită de cea din S.U.A. SF-ul este un set de instrumente narative pe care oricine îl poate folosi. SF-ul a avut o tradiţie încă din secolul al XIX-lea în America Latină, tradiţie documentată de Rachel Haywood Ferreira şi Roberto Causo în monografiile lor despre SF-ul din secolul al XIX-lea în America Latină şi în Brazilia. Împreună cu Roberto Causo am scris un articol în revista academică Extrapolation despre istoria SF-ului brazilian, pe care editorii revistei au numit-o o „meta-istorie” a SF-ului, pentru că reprezintă o istorie paralelă cu cea a SF-ului din Prima Lume. O parte a SF-ului latino-american este derivat, dar cred că există şi SF foarte convingător, acela al celor mai buni scriitori ai săi.

A fost tradus ceva în engleză din SF-ul brazilian ? De ce ar trebui un non-brazilian să citească SF din Brazilia?

Da, s-a tradus, povestiri de André Carneiro, „Darkness” (1963) şi „Life as an Ant”  (1986) au fost publicate în ediţii omnibus Penguin, antologia „Cosmos Latinos: An Anthology of Science Fiction From Latin America and Spain”, editori Andrea Bell şi Yolanda Molina Gavilán, cuprinde şi trei povestiri SF braziliene din 1962, 1978 şi 1989 ;  „And Still the Earth” (1981), de Ignacio de Loyola Brandão este o distopie care a fost tradusă de editura Avon Books ; „Most Beautiful Woman in the World” de Roberto Causo este povestea unei invazii extraterestre narate de un copil. Nu sunt sigură de ce oamenii citesc SF-ul unor alte culturi. Am participat la un curs despre science fiction-ul polonez, şi m-am bucurat să învăţ în profunzime despre operele lui Lem. Am vrut să dobândesc o altă perspectivă asupra genului, una care nu era strict anglo-americană sau vest-europeană.

Conştientizează comunitatea SF braziliană contextul şi perspectiva internaţionale ?

Da. Cei mai mulţi autori urmează tendinţele internaţionale ale SF-ului, sunt oameni care citesc foarte mult. Unii scriitori brazilieni cred că SF-ul brazilian nu ar trebui să insiste numai asupra unor teme şi subiecte braziliene şi aceştia sunt cititori consecvenţi de SF în limba engleză. Braulio Tavares a comentat că cei mai mulţi autori brazilieni citesc în limba engleză, astfel încât în cadrul acestui „schimb cultural” nu există vreo reciprocitate sau paritate.

Prof.Arielle Saiber (Bowdoin College, S.U.A.), a menţionat că în opinia dânsei caracteristicile fundamentale ale SF-ului italian sunt lirismul şi umorul, Prof.Fernando Angel Moreno (Universitatea Complutense, Madrid) a menţionat independent că lirism şi umorul sunt caracteristicile SF-ului spaniol şi scriitorul, criticul şi istoricul literar român Mircea Opriţă a menţionat, de asemenea independent  că lirismul şi umorul sunt caracteristicile SF-ului românesc. Ar putea fi aceste caracteristici să fie comune tuturor SF-urilor neo-latine, inclusiv a celor din America Latină ?

Cât de interesant ! O teză de doctorat din 1976 a lui David Lincoln Dunbar a conchis exact acelaşi lucru cu privire la SF-ul brazilian. Cu toate acestea, se poate să existe un pic de supra-generalizare. Volumul pe care l-am co-editat, „Latin American Science Fiction: Theory and Practice” este o încercare de a trece dincolo de criticile descriptive sau bazate doar pe intrigă. Poate că SF-ul din America Latină are şi un sens al parodicului, dar mai degrabă în modul antropofag al manifestului lui Oswald de Andrade.

Există paralelisme între SF-ul portughez şi cel brazilian ?

Probabil că da. Există o antologie publicată în 1993, „O Altântico tem duas margens” (Cele două ţărmuri ale Atlanticului), o antologie comună a unor scriitori SF brazilieni şi portughezi. Sunt şi scriitori portughezi incluţi în antologii SF braziliene, dar eu n-am inclus SF-ul portughez în preocupările mele. Am scris un articol despre personajele transgen (personaje care îşi schimbă sexul) şi am inclus unele texte din Portugalia pentrua extinde numărul de exemple, dar accentul principal a fost asupra SF-ului brazilian. Studiul a fost publicat în Luso-Brazilian Review. Nu am studiat portugheză SF per se, m-a interesat mai mult de tradiţia fantasticului şi naraţiunile unor Eça de Queiroz, Mário de Sá Carneiro, Almada Negreiros şi José Saramago. Distopia/utopia alegorică „Muana Puó” (1969), a scriitorului angolez Pepetela (Artur Carlos Maurício Pestana dos Santos), este unul dintre cele mai interesante exemple ale genului pe care le-am citit vreodată.

SF-ul cubanez este un fenomen foarte interesant, o literatură latino-americană care a fost expusă comunizării şi sovietizării (modelul comunist de SF a fost acela sovietic tip „naucino-fantasticeskaia literatura”/”literatură ştiinţifico-fantastică”), aplicat asupra SF-urilor din Europa de Est (dar numai SF-ul românesc este exponentul unei culturi neo-latine). În opinia dumneavoastră, ar putea exista unele similitudini istorice între SF-urile cubanez şi românesc ?

Presupun că modelul sovietic şi ideile despre Omul Nou au fost influente. În Cuba, influenţa sovietică a fost importantă în cultivarea genului. În ciuda atitudinii pro-sovietice a unui anumit SF cubanez, se pare că există un curent subteran mult mai subversiv şi de asemenea exprimarea unui sentiment de pierdere în texte de Daina Chaviano, Michel Encinosa Fu şi Anabel Enríquez Piñero, precum mai multe povestiri care apar în antologia de SF cubanez (retrospectiva a 50 de ani), coordonată de Yoss.

Studiul dumneavoastră „Brazilian Science Fiction: Cultural Myths And Nationhood In The Land Of The Future” (2004) este fundamental în înţelegerea specificului SF-ului brazilian. În ce fel aţi recomanda acest studiu cititorilor români ?

Am scris acest studiu despre SF ca un fel de barometru al atitudinii braziliene faţă de modernizare în perioada dintre 1960-2000. Evaluez SF-ul din Brazilia prin intermediul miturilor sale culturale — „ţara verde”, un sentiment de măreţie naţională, mitul egalităţii rasiale şi natura paşnică a poporului brazilian. Toate acestea sunt mituri culturale, care sunt alternativ îmbrăţişate, parodiate sau demontate de SF-ul brazilian. Am împărţit studiul meu în trei perioade: înainte, în timpul şi după dictatura militară brazilianî dintre 1964 -1985.

Sunteţi  co-editor (împreună cu J. Andrew Brown) al volumului  „Latin American Science Fiction: Theory and Practice” (2012). Care este contribuţia acestei antologii de studii critice la analiza SF-ului latino-american ca un întreg de la Rio Grande la Capul Horn ?

Oferim o idee despre diversitatea de SF-ului din America Latină, precum şi abordări teoretice riguroase, asupra autorilor, lucrărilor şi genurilor. De exemplu, studiem dezvoltarea benzilor desenate braziliene şi relaţia acestora cu genul SF, precum şi studierea efectului şi influenţei benzii desenate argentiniene „El eternauta” (1957). Există şi un articol despre scriitoarea cubaneză Anabel Enríquez Piñero al cărei SF comentează cu privire la diaspora cubaneză şi un altul despre scriitorul mexican Bef ale cărui povestiri examinează realităţile economice şi culturale contemporane din Mexic. Un capitol îi este dedicat scriitoarei Carmen Boullosa examinând ambiguitatea istoriei şi călătorie în timp în literatura mexicană. Avem, de asemenea, şi un articol despre o povestire despre Guimarães Rosa şi a modului cum aceasta exemplifică un tip deschis de SF literar, şi un alt care include comentarii, analize şi observaţii cu privire la noua generaţie pierdută a tinerilor consumişti şi asupra fenomenului zombie privit de autori din Chile şi Bolivia. Am scris şi un articol în colaborare despre metaficţiunea şi elemente SF din filmele lui Jorge Furtado.

Adresaţi, vă rog,  câteva cuvinte cititorilor şi fanilor SF români !

Vă mulţumesc foarte mult pentru această ocazie de a vorbi despre munca mea. Este într-adevăr o onoare pentru a afla că sunt şi alţii interesaţi de SF-ul din Brazilia  şi Hispano-America. Cred că este foarte important să des-centralizăm şi să decolonizăm SF-ul de paradigmele anglo-americane şi să recunoaştem contribuţiile unice şi variaţiile genului Europa şi în România. Cred că ne putem bucura cu toţii de SF, recunoscându-i de asemenea, puterea. Într-o notă mai personală, famila tatălui meu a fost originară din Polonia. Dacă tatăl meu nu şi-ar anglicizat numele de familie, aş fi acum Ginalska !

Notă :

¹ „Manifestul Antropofag” a fost publicat în 1928 de poetul brazilian Oswald de Andrade. Argumentul acestuia consta în prezumția că istoria braziliană a „canibalizat” alte culturi. „Canibalismul” ar fi devenit o modalitate de afirmare a culturii braziliene față de dominarea culturală post-colonială europeană și nord-americană. Sloganul manifestului este : „Tupi or not Tupi: that is the question”, o parafrază sarcastică la tribul amerindian Tupi din Brazilia care a practicat canibalismul ritualic, utilizând celebra replica shakespeareană și exhibarea metaforică a „antropofagiei” : Tupi îl canibalizează pe Shakespeare.

Copyright © Cristian Tamaş & M.Elizabeth Ginway

Traducere de Cristian Tamaş

Prof.Dr. Mary Elizabeth Ginway este profesor asociat de portugheză, coordonator al programul de studii lusofone în cadrul Departamentului de Studii Hispanice şi Lusofone, de la Universitatea din Florida, Gainesville, Statele Unite ale Americii. Domeniile de specializare ale Prof. Ginway sunt literatura şi cultura braziliană şi science fiction-ul şi fantasy-ul latino-americane.

Mary Elizabeth Ginway a absolvit în 1986 Universitatea Vanderbilt (MA dedicat hispanisticii), a obţinut doctoratul în 1989, tot la Universitatea Vanderbilt (teza de doctorat: „The Brazilian Miracle: Technology and Fiction in Brazil, 1959-1979”, coordonator Prof.Dr.Alexandrino Severino).

Prof. Dr.Ginway este autorul renumitului studiu „Brazilian Science Fiction: Cultural Myths and Nationhood in the Land of the Future”, Lewisburg, Pennsylvania, USA: Bucknell UP, 2004, co-editor împreună cu J. Andrew Brown a antologiei de studii critice, „Latin American Science Fiction: Theory and Practice”, New York: Palgrave McMillan, 2012 şi împreună cu Dr.Carmen C. McClendon, „Brazil in the Eighties Los Ensayistas Georgia Series on Hispanic Thought”, Athens, Georgia Department of Romance Languages, 1990.