Selectează o Pagină

1. „Cehii par să creadă că Pământul este centrul Universului, Europa este centrul Pământului și Cehia este în centrul Europei. Cehii nu au un cuvânt pentru a-și desemna patria și vor trebui totdeauna să se mulțumească doar cu un adjectiv (Česko/ceh) pentru națiunea lor. Cehii ar dori ca țara lor să fie văzută ca una modernă, dezvoltându-se rapid, o țară plină de promisiuni, oportunități și oameni educați; ca fiind nu numai legătura dintre Occident și Orient, dar, de asemenea, creuzetul unde tot ce e mai bun în Vest și în Est se topește și fuzionează; dacă nu cea mai bună, atunci cel puțin una dintre națiunile de top din lume. Un ceh se vede ca fiind eroul unui roman. Nu vreun erou războinic din vechile legende cehești. Ci… bunul și bonomul soldat Švejk.”- Petr Berka, Aleš Palán, Petr Šastný; E vorba doar de umor auto-ironic ceh, de auto-ironie sarcastic-depreciativă central-europeană ?
Julie Nováková: Da, cred că e vorba de o ironică imagine de sine. Noi cehii părem să fim buni la asta!
Lucie Lukačovičová : Chiar titlul cărții de unde provine citatul – „Ghidul xenofobului – cehii” – este plin de ironie. Noi cehii iubim umorul sec, exagerările, satira, ironia, chiar umorul negru. Este modul nostru de a face față unei situații, de a face lucrurile suportabile. În diferite ocazii, alte națiuni ar fi putut fi șocate de faptul că cehii au reușit să glumeasca despre evenimente tragice sau grave precum inundațiile dezastruoase din țara noastră sau despre 11 septembrie. Specificul umor ceh nu ar trebui să fie considerat ca un semn de lipsă de respect pentru alții – sau pentru noi înșine.

2.Orice persoană cultivată a auzit/(citit/văzut/ascultat) de Václav Havel, Milan Kundera, Bohumil Hrabal, Jaroslav Hašek, Josef Škvorecký, Pavel Kohout, Miloš Forman, Jiří Menzel, Vera Chitilová (Noul Val Ceh), Leoš Janáček, Antonín Dvořák, Bedřich Smetana, Bohuslav Martinů, Alfons Mucha și František Kupka. Totuși, Karel Čapek, Josef Nesvadba și Michal Ajvaz sunt la nivel internațional cei mai cunoscute scriitori cehi din domeniul imaginarului. De ce oare ?
Julie Nováková : Opera lor este valoroasă și rămâne interesantă și actuală. În plus, cred că e preferabil să existe clasici traduși (și despre care se predă în școli) decât ficțiuni, „netestate de trecerea timpului”. Selecția ta demonstrează că Republica Cehia are scriitori, dramaturgi, regizori, compozitori și pictori faimoși, și pe bună dreptate așa este. Dar din oricare dintre aceste categorii, oamenii probabil că-și amintesc doar câteva nume, și acestea „clasice”. În ceea ce privește imaginarul, da, sunt cunoscuți la nivel internațional, Karel Čapek, Josef Nesvadba și Michal Ajvaz (care este o excepție onorabilă pentru că el a început să publice după Revoluția de Catifea din noiembrie 1989) iar opera sa este „proaspătă” în perspectiva pe termen lung. Cine știe, poate situația se va schimba în viitor (poate chiar în viitorul apropiat, având în vedere mutațiile din lumea editorială actuală).
Lucie Lukačovičová : Suntem privilegiați, în fiecare domeniul al artei, în toate genurile, avem „nemuritorii” noștri. Sunt nemuritori pentru că munca lor este încă un izvor de inspirație după mulți ani. Aștept cu nerăbdare să aflu mai multe despre scriitorii români.

3. „Există oameni care doresc ca America să civilizeze într-o zi vechea Europă precum a ‘civilizat’ odată Europa imperiul aztecilor. Recunosc că această perspectivă mă îngrozește, așa cum idealurile culturale ale cuceritorilor europeni i-au speriat pe azteci, și în limba mea aztecă urlu împotriva acestei amenințări la adresa rezervației noastre europene”.- Karel Čapek ; Cum comentați?
Julie Nováková: Cred că ideea este că idealurile fiecărei culturi sunt într-o anumită măsură diferite, iar unele ar trebui să fie menținute, concepție cu care sunt de acord.
Lucie Lukačovičová : Karel Čapek în eseul său despre americanism face observații interesante, pe care vi le pot confirma prin impresiile mele din timpul vizitei pe care am făcut-o în Florida. „Eficiența” americană înseamnă de fapt să muncești până la epuizare și să trăiești repede.
„Rush, Succes, Quantity!” înseamnă oare o viață mai bună? Nu comentez despre ceea ce ar putea însemna pentru americani (poate nu toți americanii sunt de acord sau doresc să trăiască așa), presupun doar că e un ideal nesănătos pentru europeni. Și mai cred că există o idee împărtășită universal despre dialogul dintre diferitelor culturi. Învățarea și împărtășirea reciprocă – da. Eforturi de a ne înțelege reciproc – da și din nou da! Dar impunerea unei culturi altcuiva ? Punctul forte al lumii este tocmai diversitatea sa. Tentativele de unificare și uniformizare forțată ar fi precum importul și aplicarea orbește a culturii umane pe o planetă extraterestră. Pur și simplu nu va funcționa. Ba dimpotrivă, va face rău.

4. Este ficțiunea speculativă cehă din ultimele decenii sub tutela SFF-ului american și sub influența traducerilor SFF-ului din engleză? Este astăzi SFF-ul ceh un produs secundar, derivat al ficțiunii speculative comerciale anglo-saxone ?
Julie Novakova : „Zi și noapte, derivez și când reușesc, mai și integrez…”  Îmi pare rău, n-am putut rezista! Acum, redevin serioasă : În primul rând, aș dori să evit generalizările. Desigur, ca și în cazul altor literaturi europene și ficțiunea speculativă cehă curentă este derivată și într-un fel „prefabricată”. Dar multe opere sunt unice și constat o tendință mai mare de diversificare de la „șabloanele americănești” (și asta e o simplificare pentru că domeniul SFF-ului american este vast). Văd că granițele se schimbă și dispar. Oricine poate publica astăzi practic oriunde, direct în engleză (su în orice limbă) dacă o cunoaște sau găsește un traducător. Aceasta poate conduce la mai multe texte „derivate, vandabile”, dar oferă, de asemenea, mai multe oportunități autorilor de texte cu adevărat originale.
Lucie Lukačovičová : Ficțiunea speculativă cehă este foarte diversă. Unii se inspiră din autorii americani, alții chiar îi pastișează (fie din adorație oarbă, fie din vana speranță că vor duplica succesul unui bestseller). Dar, în același timp, ficțiunea speculativă din Cehia își păstrează propria voce, inventivitatea, scânteia.

5. Cum descrieți pentru cineva care nu este fan SFF ultimii 25 de ani ai SF&F-ului ceh? Care este starea actuală a ficțiunii speculative din Cehia: principalii autori, cărțile importante, premiile, revistele, editurile, convențiile, etc. ?
Julie Novakova : Pentru un răspuns exhaustiv ar fi necesar un întreg articol, dar voi încerca să prezint succint situația:
Revista SFFH „XB-1” (fosta „Ikarie”) a reușit să reprezinte întreaga istorie modernă a SF și F-ului ceh și a contribuit enorm la descoperirea și lansarea unor noi și interesanți autori cehi, publică ficțiune străină și exegeză originale, recenzii și articole de popularizare a științei. Revista „Pevnost” (Fortăreața) este mai orientat spre multimedia și fantasy în ultima vreme, dar este, de asemenea, o publicație care nu poate fi omisă din nicio prezentare. „Pevnost” a descoperit prea mulți autori noi, în special de fantasy, și a contribuit mult la mărirea numărului de fani.
„Academia Cehă de Science Fiction, Fantasy și Horror” (Akademie science fiction, fantasy a hororu, ASFFH) este prezentă în domeniul imaginarului de douăzeci de ani (a fost fondată în 1995) și a premiat o mulțime de texte valoroase cu Premiile ASFFH. Avem și Premiile Aeronautilus (premiile fanilor prezenți la Festivalul Fantazie) și mai multe premii ale unor concursuri de povestiri, în principal, Premiile Karel Čapek („CKČ”/ Cena Karla Čapka).
Autorii principali : sunt sigură că voi uita să menționez pe câte cineva important, dar sper că alte liste o vor completa pe a mea: Michal Ajvaz, Ondřej Neff, František Novotný, Vilma Kadlečková, Jiří W. Procházka, Eva Hauserová, Jana Rečková, Jiří Kulhánek, Karolina Francová…
Și apoi există mulți noi autori din generația mea sau generații apropiate, Lucie Lukačovičová, Jan Hlávka, Jan Kotouč, Dan Tučka, Hanuš Seiner … Să așteptăm și să constatăm care va fi opinia criticilor și cititorilor după ceva timp.
În ceea ce privește editurile din Cehia, există o mulțime, dar le voi menționa pe acelea a căror producție o citesc și o consider interesantă și stimulativă sau care dețin o poziție unică pe piața cehească : Argo, Triton, Brokilon, Laser-Books, Straky na vrbě (Coțofene pe salcie), Albatros. Sunt sigură că am uitat câteva.
În cele din urmă, convențiile: cea mai mare este Festivalul Fantazie (înființat în 1996) din fiecare vară (1-12 iulie 2015). Cea mai veche dintre convenții este cea națională de SF, Parcon, fondată în 1982. Fénixcon este, de asemenea, foarte bine cunoscut. Și în afară de acestea, sunt și manifestări mai mici, dar populare, cum ar fi StarCon, Trpaslicon, Minicon, CONiáš, și câteva festivaluri anime.
Lucie Lukačovičová: Și eu voi încerca să fiu succintă. Din 1990 încoace, principala platformă de publicare pentru SFF-ul ceh (povestiri, articole, recenzii) a fost revista „Ikarie”, acum „XB-1”. Recent, avem de asemenea și revista „Pevnost” (Fortăreața), axată mai mult pe fantasy, LARP (live action role-playing games) și fantazarea istoriei. Principalele premii sunt Karel Čapek din 1982 și Premiile Academiei Cehe de Science Fiction, Fantasy și Horror din 1996. Chiar și marile edituri generaliste publică SF din timp în timp (recent mai des) și evident avem în Cehia și mici edituri specializate în SF&Fantasy: Straky na vrbě (Coțofene pe salcie), Poutník (Pelerin), Brokilon, Laser-books și altele câteva.
Convențiile? Fénixcon (fostă Dracon) în Brno, Pragoffest (fosta Pragocon) în Praga, Parcon mutându-se în fiecare an în alt oraș, Festivalul Fantazie (în Chotěboř) și multe altele, mai mici.
Există unii autori pe care i-aș recomanda, dar asta e în funcție de gustul meu personal !: Františka Vrbenská, Vilma Kadlečková, Sanča Fulle, Karolína Francová, Daniel Tučka, Jan Kotouč, Jan Hlávka și Julie Nováková. Dacă am uitat pe cineva, e sigur fără vreo intenție.

6. Este Fantastika cehă parte a canonului literar ? Ați observat din partea establishmentului literar/ cultural o atitudine arogant-elitistă cu privire la ceea ce unii numesc „Trivialliteratur”= ficțiunea speculativă ?
Julie Novakova : Clasici SF precum Karel Čapek și Josef Nesvadba au același statut precum un Ladislav Fuks să spunem, sunt o parte integrantă a canonului și textele lor se predau în școli. În ceea ce privește SF-ul modern, popularizarea sa în școli depinde de profesori. Unii fac doar o scurtă mențiune, o propoziție cel mult, alții chiar le predau elevilor SF ceh. Cred că establishmentul literar/cultural în mod majoritar consideră încă întreaga ficțiune speculativă ca pe ceva inferior, „doar distractiv-evazionist”, dar atitudinea și mentalitatea se schimbă treptat. Eu rămân optimistă.
Lucie Lukačovičová: Da, clasicii precum Karel Čapek, Jakub Arbes și Karel Matěj Čapek-Chod sunt parte a canonului literar și învățăm despre ei la școală. Este amuzant, de exemplu, cum unii profesori vorbesc de despre realismul magic cu reticență și multă suspiciune și apoi elevii află că literatura unora dintre clasicii cehi poate fi considerată ca fiind fantasy urban. Dintr-o dată elevii sunt mult mai mândri de ei și încep să citească și literatură cehă clasică.

7. Entertainment vs. ideologie și popularizarea științei ? Mercantilism&consumerism&precariat vs. statut oficial acordat de dictatura totalitar-comunistă (și evident la pachet, și controlul și cenzura și spionita și conformismul comunismului) ? Inițiativa privată vs. monopol de stat ? Vechiul SF cehoslovac vs. actualul SF ceh ?
Julie Novakova : Mă cutremur ori de câte ori cineva pretinde că a scris un roman pentru a răspândi o ideologie. În opinia mea, cele mai multe dintre aceste încercări sunt ratate deși există și excepții notabile. Și cred că există o dihotomie sofistică în întrebare; mie îmi plac acele texte care sunt distractive și în același timp capabile să prezinte idei noi șicurajoase, să descrie personaje cu diferite viziuni asupra lumii, texte capabile să determine cititorii să și gândească, nu numai să-i distreze. Dar cred că nu ar trebui să se încerce îndoctrinarea orbească a cititorilor cu vreo ideologie. Cititorii nu sunt proști și nu trebuie să fie împinși de la spate. Desigur, adesea opiniile autorului se infiltrează în textele sale dar dacă este talentat asta se face prin unele personaje sau prin tehnica narativă. Așa ceva e perfect în regulă. Din textele mele, e probabil aparent deja că prin alegerea ideilor și personajelor mele, sunt un om care apreciază știința și tehnologia, sunt o tehno-optimistă, iar cunoașterea reprezintă ceea ce are specia umană mai prețios. Dar dacă cineva mi-ar spune că știința și tehnologia și cunoașterea sunt ideologice, aș fi îngrozită și aș încerca să aflu unde, când și cum am greșit (și ce ideologie am – serios, nu sunt adepta vreunei ideologii, am opinii cu privire la aspecte specifice care se suprapun cu unele direcții politice și nu se potrivesc perfect cu niciuna și în mod absolut nu sunt sigur convinsă că am dreptate). Prin celelalte două întrebări, ajungem la politică și sincer nu știu răspunsurile. Probabil că aș avea șansa de a câștiga un premiu Nobel pentru economie sau pentru pace dacă aș ști. Dar literatura poate explora posibilitățile și alternativele și ne poate determina să gândim matur și profund. Cât despre vechiul/actualul SF ceh: oricare atâta timp cât bun !
Lucie Lukačovičová: Fără ideologie în ceea ce mă privește, te rog frumos ! Ideologia poate strica orice formă de artă, orice exprimare artistică. Îmi place și întotdeauna mi-a plăcut pluralitatea de opinii în viață și în artă iar personajele ficționale ar trebui să reprezinte chitesența umanului, nu fantoșe totalitare – vreau să decid eu ce anume citesc și ce anume scriu. În ceea ce privește SF-ul cehoslovac de până în noiembrie 1989, nu cred că e inferior actualului SF ceh. Ne poate spune ceva despre gândurile și preocupările și angoasele oamenilor de atunci, ne poate chiar face să ne gândim prin noi perspective despre sinele nostru contemporan.

8. Care este specificitatea ficțiunii speculative cehe și performanțele sale (dacă există) în ultimii 25 de ani ?
Julie Novakova : Nu cred că avem un unic specific național în ceea ce privește conținutul sau stilul SF-ului ceh; poate ar fi fost destul de plictisitor dacă am fi avut. Dar piața de ficțiune speculativă cehă este specifică prin numărul de cărți publicate în ciuda unui public mic vorbitor de cehă. Sper ca această caracteristică unică să persistă și piața să înflorească, iar eu voi încerca să contribui la aceasta.
Lucie Lukačovičová: Poate că trăsătura specifică a SF-ului ceh este diversitatea sa enormă. Am avut și încă avem foarte diferite viziuni despre lume, idei, vise, preocupări și temeri. Mie personal îmi place să explorez „alteritatea”, culturi ciudate, simboluri stranii, mitologie exotică, atât în scris cât și în lecturi. Dar nu aș îndrăzni să generalizez.

9. Din punct de vedere cultural Europa continentală este dominată de traduceri din engleză, de cultura populară de limbă engleză și de divertismentul vizual anglo-saxon. De ce este așa ? Credeți că SF-ul european (și cultura populară euro-continentală) suferă de un complex de inferioritate în fața anglo SF-ului și este disperat/ă de validarea angloSFerei ? Ar trebui ca SF-ul euro-continental (și cultura populară euro-continentală) să se emancipeze de sub „jugul hegemonic al culturii americane de consum” ? 
Julie Novakova : Dacă ai avea posibilitatea să alegi între a publica un bestseller internațional de mare succes susținut de reclamă masivă și eventual ecranizare, și vreun autor local (și nu-ți dorești ca editura ta să intre în faliment), ce decizie iei ? Acesta e răspunsul, cred. Siguranța returnării investiției. Și poate și ceva profit.
Dar, așa cum și cititorii ar vrea numai texte cu adevărat originale, această abordare simplistă, de altfel, de import din vest de maculatură vandabilă, se poate modifica. La începutul anilor ’90, mulți autori cehi de SF au publicat cu pseudonime anglo-saxone. În prezent aproape nimeni nu mai face asta – nu mai au nevoie să pară americani. Cititorii cehi citesc ficțiune cehească, unii cititori chiar în mod activ și constant. Cred că ai fost ironic folosind o întrebare pompoasă precum ultima. Editorii vor publica întotdeauna ficțiune care se vinde, dacă nu cumva și-au propus să-și piardă afacerile – dar și ceea ce se vinde se schimbă, și nu doar în Republica Cehă. Și chiar dacă există într-adevăr ceva de genul „validării angloSFerei” în unele cazuri, ei bine, ce putem face? Doar să scriem bine sau mai bine și să promovăm ficțiunea bună. Asta e ceea ce contează în cele din urmă.
Lucie Lukačovičová: Piața editorială anglofonă este pur și simplu imensă. [Este imensă într-adevăr, dar ironia e că piața editorială europeană totală este aproape echivalentă ca valoare și mai mare ca număr de cititori decît „imensa” piață editorială anglofonă ! Piața editorială anglofonă mondială (S.U.A., Marea Britanie, Canada, Australia, Africa de Sud, Noua Zeelandă) are anual vânzări de 36,13 miliarde de euro iar cea euro-continentală însumează anual 34,93 miliarde de euro anual. Fără Marea Britanie (4,6 miliarde euro), piața mondială anglofonă cifrează doar 31,53 miliarde de euro ! Diferența este dată de limbă ! Una singură în cazul pieței anglofone și 23 de limbi oficiale în Europa – Cristian Tamaș]
Aceasta nu înseamnă că literatura anglo-saxonă este mai bun sau mai proastă. În orice limbă, în orice culură există artă valoroasă și kitsch. Ficțiunea speculativă europeană nu este în niciun fel inferioară altora. Ficțiunea speculativă europeană este cea mai diversă și variată din lume și oricum, noi europenii apreciem diversitatea, multiculturalismul și cosmopolitismul, suntem multilingvi și acordăm atenție nu doar SF-ului și culturii noastre, ci și culturii și SF-ului din America Latină, Africa, Asia și Australia. Pentru mine diferența dintre SF-ul american și cel european SF este ca diferența dintre niște „monoliți” de tip Las Vegas sau Disneyland și niște diamante neprețuite.

10. Ce titluri și autori SF&F cehi recomandați cititorilor noștri ? Care sunt temele, obsesiile, preocupările și tendințele SF&F-ului din Cehia ?
Julie Novakova : Este greu să generalizezi în așa fel încât să alegi doar una sau două teme și tendințe. Dar voi încerca … Cyberpunk-ul și distopia păreau destul de populare în anii ’90, prima dintre aceste mode a devenit repede desuetă, dar distopia rezistă. Istoriile alternative, rudele sărace ale ucroniei, au fost abundente din anii ’90 până în prezent. Fantasy-urile, inclusiv vampirismul și „vrăjitoriile romanțate” au devenit populare de la sfârșitul anilor 90 și încă se vând bine. Recent, atât opera spațială clasică cât și cea „nouă”, cea experimentalistă au cunoscut o relansare în Cehia prin seria numită „Opera Spațială Europeană” a editurii Brokilon (până în prezent, numai autori cehi și polonezi au fost publicați dar sunt și alți autori europeni planificați să apară). Și poate că voi lansa o nouă tendință, aceea transumanistă, prin lansarea antologiei coordonate de mine, „Terra nullius”, vom vedea …
Lucie Lukačovičová: Am făcut unele recomandări răspunzând la întrebarea a cincea. În ceea ce privește subiectele și temele interesante, tendințele de gen – steampunk-ul câștigă teren. La fel și opera spațială. Și dragostea mea secretă, urban fantasy-ul adică lumea literară a miturilor moderne.

11. Este SF&F-ul ceh cunoscut în Europa și în lume? Cum vedeți viitorul limbilor și literaturilor vernaculare ? Vor rezista mcdonaldizării lumii ?
Julie Novakova : Cred că SF&F-ul ceh este cunoscut, în special clasicii. Într-o anumită măsură, textele lor vor rezista probabil. În ceea ce privește viitorul limbilor vernaculare, vedem câte limbi dispar permanent sau unele de-abia dacă mai sunt vorbite în zilele noastre. Probabil că unele limbi vernaculare vor rezista. Dar nu în calitate de promotoare ale unor noi tendințe culturale.
Lucie Lukačovičová: SF&F-ul ceh este cunoscut, ai menționat chiar tu unele dintre numele celebre. Iar noi – autorii contemporani – încă mai trebuie să așteptăm și să vedem dacă proza noastră poate trece testul timpului, dacă munca noastră își va aminti cineva sau va fi uitată. Ar trebui să ne cultivăm propria literatură, dar nu trebuie să ne fie frică de limba engleză. Engleza trebuie să fie un instrument, un ajutorul, un susținător, nu vreun obiectiv în sine. Și prin intermediul limbii engleze ne putem înțelege unii cu alții și putem traduce literatură cehă în română, literatură română în spaniolă, literatură suedeză în cehă și așa mai departe. Ne putem înțelege reciproc în cadrul muncii noastre, la convenții și ateliere literare și colocvii și simpozionae. Așa ceva nu face limbile noastre materne să fie inferioare.

12. Care au fost primele texte SF și cărțile pe care le-ați citit ? Urmăriți evoluțiile din domeniul imaginar din ultimele decenii? Care sunt concluziile ? Are science fiction-ul vreo semnificație și relevanță pentru pământeni ? Te face automat bogat și faimos scrisul și cititul de literatură într-o epocă atât de mercantil-utilitaristă care fetișizează doar banii ?
Julie Novakova : Stai așa, scrisul nu mă face bogată și faimoasă ? Oh, la naiba ! … Ei bine: am dat de SF destul de devreme prin seria Star Wars și apoi am început să-i citesc pe clasici – Clarke, Lem, Asimov și alții. Ulterior am fost interesată de o perspectivă mai vastă în ceea ce privește SF-ul și am citit cât mai multe subgenuri de SF, deși am o slăbiciune specială pentru hard SF-ul bine scris (de exemplu, Greg Egan sau Peter Watts). Am urmărit câteva dintre evoluțiile și trendurile SF-ului și apreciez modul în care diversifică, amplifică și aprofundează inerentele schimbări ale societății umane. Science fiction-ul are cu siguranță semnificație și relevanță, la fel ca toate ficțiunile. Spre deosebire de alte specii narative, SF-ul poate explora societatea și oamenii prin intermediul unei multitudini de modalități, prezentând posibilitățile viitoarei dezvoltării științifice și tehnologice, modul în care noi cei din specia umană vom fi transformați, pentru că SF-ul modelează activ gândirea noastră despre viitor … Cred că de aceea îmi place SF-ul. Ideile ! Poveștile care rezultă din ele! Minunățiile izvorând din mințile noastre, acele specifice întrebări, „de ce nu ?” și „ce-ar fi dacă” !
Lucie Lukačovičová: Relația mea de durată cu SF& F-ul a început citind Ray Bradbury și J.R.R. Tolkien. SF-ul reflectă întotdeauna visele, speranțele, grijile și coșmarurile autorilor și contemporanilor. Este un testament al prezentului, evaluarea trecutului și prezicerea viitorului – mult mai mult decât orice altă specie literară. Banii și faima ? Da, e frumos să-i ai… Dar arta – apreciată chiar și după moartea creatorului – este singurul mod de nemurire.

13. Citiți Fantasy? Ce este fantasy-ul în opinia voastră ? În Europa continentală facem diferențierea între literatura fantastică și Fantasy, acesta fiind importat din țările anglo-saxone după a cucerit piața mondială a domeniului imaginarului… Credeți că literatura fantastică și Fantasy-ul reprezintă același lucru, acoperă aceleași teme și tropi ?
Julie Novakova : Depinde de definiții, așa cum ai spus deja în întrebare. Eu personal am o viziune de ansamblu a fantasy-ului inclusiv „subgenuri” altfel diferite, high fantasy, urban fantasy, realism magic, etc.. Deci da, pentru mine categoriile acestea se suprapun foarte mult. Pînă la urmă e vorba de etichete – utile în cele mai multe cazuri, dar nu trebuie să uităm că literatura este mai degrabă un continuum decât un puzzle de bucățele distincte.
Lucie Lukačovičová: Da. Recunosc că citesc fantasy!. Cred că domeniul imaginarului nu mai are granițe, atât de impermeabile ca în trecut. Science-fantasy, urban fantasy, swords and sorcery –toate astea în se pot amesteca cu aproape orice alt subgen, cu horror-ul sau cu SF-ul. „Irealitatea” are încă multe de spus și o groază de spațiu să se dezvolte în continuare ! 

14.Există un science fiction european sau e doar un concept teoretic ? Ar putea fi definit science fiction-ul european, are o specificitate și o proprie originalitate? Ar putea fi promovat la nivel mondial ?
Julie Novakova : Da, există și este pur și simplu SF-ul originar din Europa. Ce altceva ai vrea să auzi? Concepte culturale comune, etc.? Sigur că așa e, într-o oarecare măsură, dar nu cumva este variabilitatea individuală mai mare decât a temelor comune ? Când citesc un roman bun sau o povestire bună, de multe ori nu pot spune de unde este autorul, dacă intriga nu are loc într-un mediu național specific. Aș dori foarte mult să văd mai mult SF european pe piața mondială. Sperăm că prin noile tendințe de a se încuraja traducerile de pe piața SF anglo-americană (începând cu reviste precum „Clarkesworld” sau „F&SF”), va exista o șansă să întâmple așa.
Lucie Lukačovičová: Dacă SF-ul ceh este divers, SF-ul european cu atât mai mult. Cred că este posibil să se realizeze un schimb reciproc mutual avantajos de influențe literare între Europa, America și restul lumii. Dar este nevoie de multă muncă. Ca orice din câte dorim să realizăm.

15. Noi, euro-continentalii consumăm îndeosebi filme, seriale, documentare, reality show-uri din S.U.A. și Marea Britanie, citim îndeosebi romane și antologii și culegeri de povestiri și benzi desenate din S.U.A. și Marea Britanie, ne ocupăm timpul cu jocuri video americane, ascultăm muzică anglo-americană, folosim instrumente americane precum Google, Yahoo, Facebook, Twitter, LinkedIn, etc, urmăm precum lemingii modele și tendințele din S.U.A. și Marea Britanie…Anglo-saxonii nu citesc îndeobște traduceri (traducerile înseamnă maxim 1% din titlurile publicate anual), nu sunt interesați de filmele străine, de muzica străină, de produsele culturale provenind din exteriorul Anglo-Saxoniei… Globalizarea înseamnă americanizare? Cultura populară euro-continentală (și cea mondială, de asemenea) a fost anglo-colonizată ?
Julie Novakova : Probabil. Să-i recolonizăm !
Lucie Lukačovičová: Niciun potop nu durează la nesfârșit.

16.Există autori euro-continentali de SF care scriu direct în limba engleză așa cum fac franțuzoaica Aliette de Bodard, finlandezii Hannu Rajaniemi și Emmi Itäranta, letonul Tom Croshill…rezultatul fiind că prin talentul și originalitatea lor sunt cunoscuți la nivel mondial. Vladimir Nabokov și Joseph Conrad și Jerzy Kosinski sunt exemple elocvente de mari autori europeni de mainstream care au scris în engleză. Cu toate acestea, Zoran Živković, celebrul scriitor sârb de literatură fantastică afirmă că în ciuda faptului că este profesor de limba și literatura engleză, el nu va scrie vreodată direct în această limbă: „Niciodată nu voi scrie literatură în altă limbă decât în limba mea maternă, sârba. Este limbajul artei mele. Când doresc ca un text de-al meu să fie disponibil în traducere engleză, mă bazez pe un bun traducător.” Ar trebui să ne cultivăm doar grădina proprie ?
Julie Novakova : Există autori cehi care ar fi de acord cu Zoran Živković, de exemplu Vilma Kadlečková. Cred că această decizie este la latitudinea fiecărui autor și este în funcție de ceea ce crede că poate și i se potrivește. Eu sunt bună la engleză și nu văd vreun motiv pentru care n-ar trebui să scriu în limba engleză, așa cum scriu și în cehă. Am constatat că am conceput unele texte mult mai ușor în limba engleză, iar pe altele în cehă. Exprimarea într-o limbă poate schimba tonalitatea narațiunii mele, alegerea cuvintelor, a stilului …Nu cred că este vreo problemă, dimpotrivă: așa ceva îți oferă mai multe oportunități de a-ți dezvolta stilul și de a scrie texte mai bune, indiferent de limba în care au fost gândite.
Lucie Lukačovičová: Trebuie să mărturisesc că îmi place să studiez și să învăț limbi străine. Dacă aș fi avut șansa de a întâlni elfi sau extratereștrii, le-aș studia limba și cultura cu fervoare. Și nu cred că aș văduvi pe cineva (inclusiv pe mine !) de propria mea limbă și cultură – dimpotrivă aș căpăta un orizont cultural mai vast. Prin urmare, scriu în limba cehă și în limba engleză, experimentez cu germana și spaniola și-mi jelesc japoneza și sanscrita pe care le-am uitat. Dar respect și înțeleg preferința oricui decide să scrie doar în limba sa maternă – pentru că aceasta este limba în care ne vin ideile, și opinia mea este că în general nu e bine să le forțezi într-o altă formă. Asta nu are nimic de-a face cu a fi sau a nu fi faimos sau bogat. Numai proștii cred că se vor îmbogăți din scris. Este vorba despre artă.

17. Să ne temem de globalizare și de viitoarea societate postumană ?
Julie Novakova : Vine curând societatea asta postumană? Vreau doar să-mi fac un pic de ordine în viață înainte de asta …  Bine: ceea ce cred eu că se petrece acum este destul de departe de posibila societate postumană din viitor, ce se întâmplă e mai degrabă transuman – extinderea posibilităților actuale ale condiției umane. Să auzi culorile sau semnalele Wi-Fi, să percepi câmpurile magnetice, să controlezi de la distanță mașinile, să folosești bionica pentru a îmbunătăți puterea sau viteza cuiva… Eu nu mă tem de așa ceva. Sunt curioasă. Și din experiența mea, frica poate duce la pesimism sau la alegeri iraționale, în timp ce o doză sănătoasă de curiozitate împreună cu un strop de precauție rațională (bine, acum chicotesc pentru că mi-am amintit de The Fear Institute) pot face mult mai mult pentru a îmbunătăți lucrurile. Desigur, orice fel de tehnologie poate fi utilizat în mod abuziv sau prostește. Așa că trebui să avem grijă să fie folosite bine. Nu cred că teama de schimbare și refugierea cu disperare în trecut este o soluție. Și în ceea ce privește globalizare, are multe dezavantaje dar și unele avantaje. Ar trebui desigur să încercăm să păstrăm unicitatea culturală, limbile „vernaculare”, propria cultură și istorie … Dacă globalizarea va fuziona culturile individuale într-un amestec bogat și fertil, mi asta mi se pare revigorant. În multe cazuri, nu se întâmplă așa. Așa că e nevoie de noi toți să re-echilibrăm acest proces într-un mod creativ și pașnic.
Lucie Lukačovičová: Umanitatea evoluează. E calea noastră, natura noastră, starea noastră de a fi. Este o ființă umană cu totul diferită de maimuță din care a evoluat? Ar putea fi aceeași diferență între un om și un post-uman. Sunt ele ființe cu totul diferite ? Ce vom păstra, ce vom pierde și ce anume ne defineste ca oameni? Se va putea regăsi omenirea în post-umanitate ? Acestea sunt întrebări pentru toți oamenii, nu numai noi pentru cei care suntem scriitori SF și doar viitorul ne va răspunde. Nu mă tem de viitor, chiar dacă uneori îmi face pielea de găină.

18.Care sunt proiectele voastre actuale și viitoare ?
Julie Novakova : Acum lucrez la un roman SF pentru un interesant start-up literar. Sunt curioasă cum se vor finaliza atât romanul cât și proiectul. Dacă va avea succes ar trebui să auziți mai multe până la sfârșitul anului 2015. În afară de asta, am câteva idei pentru mai multe povestiri pe care trebuie să le scriu cât mai curând posibil sau îmi va exploda capul. Ficțiunile vor implica niște comete ciudate, hackeri neobișnuiți și un incredibil fast-forward al istoriei umane. Și cînd acest interviu va fi publicat în revista „Fantastica” voi fi reușit deja la examenele finale de diplomă și voi putea în sfârșit dedica mai mult timp scrisului (deși probabil voi trebui să scrie câteva articole și să pregătesc niște referate la câteva conferințe). Viața mea este destul de ciudată în ultimul timp, oscilând între mai multe ocupații profesionale. Ceea reprezintă un bun material pentru ficțiune. Vom vedea!
Lucie Lukačovičová: Lucrez la un roman steampunk intitulat „Aripile cocoșatului”. Acțiunea are loc într-o Indie steampunk în timpul ocupației britanice iar personajele principale sunt un inventator portughez și frumoasa și nemuritoarea lui soție care nu este o ființă umană. E vorba despre aventură, relații sentimentale, și ciocnirea dintre opinii și culturi.
De asemenea, scriu un roman în engleză, care se numește „Children of the Metal Whales”, este un thriller SF cu acțiunea într-o lume după o criză de energie, departe spre nord, printre ghețuri și zăpezi. Sper că le va place și cititorilor români.

19.Ați fi interesate de o Asociație Europeană de Arte Fantastice sau de o Societate Europeană de Ficțiune Speculativă ?
Julie Novakova : Da, sunt interesată și cred că așa ceva ar fi foarte interesant și util pentru toți cei implicați.
Lucie Lukačovičová: Da. Aș dori să am acces la o platformă comună europeană dedicată schimbului de idei, tendințelor și literaturii.

20.Adresați vă rog câteva cuvinte cititorilor revistei Fantastica.ro ! Mulțumesc foarte mult !
Julie Novakova : Probabil că voi fi un pic prețioasă acum, ceea ce îmi displace, dar sper că o să mă iertați: „Fiți întotdeauna curioși. Gîndiți, creați și distrați-vă !”
Lucie Lukačovičová: Lumea imaginației umane este un loc fantastic de explorat. Mi-ar plăcea să mă alătur vouă în această călătorie și aș fi onorată dacă vă veți alătura.

© Cristian Tamaș, Julie Nováková, Lucie Lukačovičová

Julie Nováková (născută : 15 mai 1991, Praga, Cehoslovacia), scriitoare cehă de science fiction, fantasy și thrillere. A absolvit în iunie 2015 Facultatea de Biologie din cadrul Universității Carol din Praga.
Este autoarea a patru romane și mai mult de treizeci de povestiri publicate în reviste cehești (Ikarie, XB-1, Pevnost), în multe antologii SF&F cehe, și de asemenea, în revista americană Clarkesworld și într-o antologie a seriei Penny Dread Tales.
Primul ei roman publicat este thrillerul SF „Zločin na Poseidon City” (Crimă în Poseidon City, editura Triton, 2009), apoi „Nikdy nevěř ničemu” (Nu avea încredere în nimic, editura MOBA, 2011), „Tichá planeta” (Planeta tăcută, editura Epoch, 2011), o serie de aventuri SF ale agentului JFK, „Bez naděje” (Fără speranță, editura Triton, 2014), opera spațială „Prstenec prozření” (Inelul înțelegerii, editura Brokilon, 2015), reprezentând prima parte a trilogiei „Gemenilor”, și romanele „Elysium” și „Hvězdoměnci” (editura Brokilon, 2015).
Este coordonatoarea antologiei de science fiction transumanist, „Terra Nulius” (Pământul nimănui), editura Brokilon, 2015.
Împreună cu alți patru autori a colaborat la scrierea romanului fantasy „Tajná kniha Šerosvitu” (Cartea secretă a clarobscurului, editura Albatros, 2011). Julie a scris de asemenea diverse articole pentru revistele XB-1, Vesmir, Clarkesworld, Perihelion SF.
Julie Nováková a fost nominalizată la premiile Karel Capek și Ikaros, la premiul fantasy Vidouci și i s-a decernat Premiul de încurajare EUROCON al Societății Europene de Science Fiction.

Lucie Lukačovičová (n.1980, Praga, Cehoslovacia) este scriitoare de fantasy și science fiction, antologator și traducător. A studiat antropologia culturală și biblioteconomia la Universitatea Carol din Praga. Predă scriere creativă, este pedagog și organizator de activități culturale pentru copii și adolescenți. A publicat șase antologii de proză ale unor tineri autori (începand cu „Stíny veci”/Umbrele lucrurilor, 2005), a tradus din limba engleză (L.K. Hamilton: „Guilty Pleasures”, „The Laughing Corpse”, „Circus of the Damned”).
Lucie a primit Premiul Karel Čapek de două ori pentru povestire, în 2001 („Procitnutí”/Deșteptarea) și în 2007 („Dům smíchu, dům smutku”/Casa râsului, casa jalei). A publicat aproape o sută de povestiri și articole, trei romane, „Toki nu Shujin: Vládci Casu” (Toki nu Shujin: Maeștrii timpului), „Stanice Armida” (Stația Armida); „Detektivní kancelář Sirius”(Agenția de detectivi Sirius) și alte trei romane în colaborare cu alți autori, „Město přízraků” (Orasul fantomelor); „Tajna kniha Šerosvitu” (Cartea secretă a clarobscurului), „Cesta rude tanečnice” (Călătoria dănțuitorului roșu). Scrie frecvent împreună cu sora ei, Petra Lukačovičová.

Author