Selectează o Pagină

Science fiction-ul este modul în care văd eu lumea. Este modul în care înţeleg viaţa.
Jason Sanford

Cristian Tamaş:  Eşti un „sudist” ca mulţi alţi celebri scriitori americani, William Faulkner, Katherine Anne Porter, Thomas Wolfe, Robert Penn Warren, Tennessee Williams, Eudora Welty, Carson McCullers, Shirley Ann Grau, Walker Percy, Cormac McCarthy, Anne Tyler, Harper Lee, născută tot în Alabama, etc. Există o literatură a sudului american având un caracter distinctiv faţă de restul literaturii americane ? Dacă da, care ar fi caracteristicile sale?

Jason Sanford: Literatura sudist-americană are un patrimoniu îndelungat şi distinct în Statele Unite şi rezultă din istoria şi cultura unică a regiunii. Fundamental, literatura sudistă se referă în formele sale cele mai complexe la încercarea de a capta un adevăr mai profund despre vâltoarea tulbure de istorie, conflicte rasiale şi idealuri contradictorii ale regiunii. Are de asemenea, un sentiment liric al naraţiunii şi un profund sens al acestor locuri deşi asta nu se aplică tuturor textelor încadrabile.

Cristian Tamaş:  Te consideri un scriitor sudist?

Jason Sanford: Absolut. Chiar şi atunci când nu scriu despre subiectele sau locurile sudului american – şi aşa ceva se întâmplă mai tot timpul –  pentru că puţine dintre textele mele SF au acţiunea în sudul american, trecutul meu de copil şi adolescent din Alabama influențează încă povestirile mele.

Cristian Tamaş:  Care au fost cărţile tale preferate în copilărie ?

Jason Sanford: În timpul copilăriei am citit tot science fiction-ul pe care l-am putut găsi. Mi-au plăcut romanele şi povestirile din Epoca de Aur a SF-ului  – şi datorită bunicului meu, un mare fan SF, am avut acces la toate lucrările clasice şi am citit tot ce am putut găsi de Arthur C.Clarke şi Isaac Asimov. Mi-au plăcut, de asemenea, influentele texte din anii ’70 şi ’80, cum ar fi cele ale lui Harlan Ellison, “Neuromancer-ul” lui William Gibson, şi operele spaţiale ale lui David Brin.

Cristian Tamaş:  Cum ţi-ai descrie copilăria şi adolescenţa?

Jason Sanford: A fost atât dureros cât şi înălţător. Am crescut la ţară, având timp pentru a explora şi de a străbate păduri şi pajişti. Am avut, de asemenea, o familie iubitoare. Asta a fost partea frumoasă. Cu toate acestea, şcoala a fost oribilă.

Nu m-am putut integra şi am fost supus la ceea ce astăzi considerăm ca fiind agresiune şi hărţuire. Totuşi, toate astea împreună m-au făcut ceea ce sunt şi sunt mai puternic tocmai datorită acelui mediu.

Cristian Tamaş:  De ce ai ales să studiezi antropologia şi arheologia la Universitatea Auburn (Alabama)?

Jason Sanford: Pentru că ştiința şi istoria sunt atât de importante în înţelegerea omenirii. Din cauza dragostei mele pentru science fiction, am vrut să studiez domenii ştiinţifice. Dar am fost, de asemenea, fascinat de istoria umană şi de modul în care am devenit „umani”. Antropologia şi arheologia au fost exact placa turnantă între ceea ce m-a interesat şi mă interesează şi încercările mele de a înţelege condiţia umană.

Cristian Tamaş:  De ce te-ai decis să se alături Peace Corps ? Tu ai ales Thailanda?

Jason Sanford: Încă din adolescenţă am vrut să fiu voluntar al Peace Corps. Am vrut să dau ceva înapoi umanităţii, să-mi lărgesc înţelegerea asupra lumii şi să ajut la construirea de punţi între oameni. Acestea fiind spuse, n-am ales să merg în Thailanda – odată ce eşti acceptat în Peace Corps eşti trimis în orice ţară a lumii. Dar în retrospectivă n-aş fi putut alege un loc mai bun pentru a ajuta. Mi-a plăcut toată perioada petrecută în Thailanda.

Cristian Tamaş:  Este important pentru un scriitor să aibă experienţa „lumii a treia” ?

Jason Sanford: E dificil să răspund la această întrebare pentru că eu consider că termenul de „lumea a treia” nu mai are vreo valabilitate. Termenul a intrat în uz în timpul Războiului Rece pentru a descrie ţări care nu au fost aliniate cu Statele Unite sau Uniunea Sovietică. Acum însă, ce înseamnă pentru o ţară să fie din lumea a treia? E o denumire pentru o ţară săracă? Un termen pentru a descrie o ţară încă în curs de dezvoltare?

Cred că este extrem de important pentru orice scriitor de a câştiga experienţă atât trăind cât şi călătorind în lume. Nu am fost vreodată un fan al turismului comercial, de a transforma un popor sau o ţară într-o destinaţie comercială. Pentru a experimenta cu adevărat lumea trebuie să fii o parte a lumii. În loc de a te vântura printr-o țară, du-te acolo şi fă ceva. Fă-ţi prieteni. Construieşte nişte relaţii umane. Dacă experimentezi un loc numai pentru a avea o experienţă vei rămâne cu foarte puţin.

Cristian Tamaş:   Este SF & F-ul o pasiune pentru tine sau doar un hobby?

Jason Sanford: O pasiune. Science fiction-ul este modul în care văd eu lumea. Este modul în care înţeleg viaţa. şi dacă te uiţi la cât de repede se schimbă lumea, nu înţeleg cum cineva poate înţelege viaţa în aceste zile, fără un dram de science fiction.

Cristian Tamaş:   Cum ai început să scrii science fiction? Şi de ce?

Jason Sanford: Am iubit întotdeauna science fiction-ul şi mi-am dorit dintotdeauna să fiu scriitor. Fireşte primele povestiri pe care le-am scris au fost SF, deoarece asta e era ceea ce citeam atunci.

Cristian Tamaş:   Ar trebui ca SF-ul şi F-ul să se refere sau nu la problemele politice, economice şi sociale ale contemporaneităţii ?

Jason Sanford: Ar trebui. În multe feluri SF-ul şi F-ul sunt genurile perfecte pentru abordarea problemelor politice, economice şi sociale ale prezentului pentru că permit să faci un pas înapoi şi să prezinţi toate aceste probleme, fără „complicaţiile” lor actuale.

De exemplu, dacă scrii despre rasismul de pe o planetă extraterestră, o poţi face ca şi cum ai scrie despre rasismul din Statele Unite. Cu toate acestea, pentru că povestea pare distanţată faţă de situaţia actuală, cititorii ar putea fi capabili să o citească şi să înţeleagă mesajul fără „ochelarii” prejudecăţilor curente sau „filtrelor” ce-i predispun spre anumite puncte de vedere deja acceptate, aşa cum se întâmplă de multe ori atunci când literatura se ocupă cu problemele zilei de astăzi.

Dar, autorii trebuie să fie atenţi să nu predice cititorilor lor. Cele mai proaste texte sunt acelea în care autorii moralizează şi predică.

Cristian Tamaş:   Crezi că scriitorii ar trebui să-şi asume un rol social?

Jason Sanford: Da. De fapt, mi-e teamă că ficţiunile oricăror autori suferă atunci când se îndepărtează prea mult de societate. În timp ce scrisul este o artă a izolării  şi individualismului, inspiraţia unui autor provine din cultura şi societatea din jurul nostru. Deci, în timp ce lucrez în singurătate la textele mele, scrisul meu este, de asemenea, parte dintr-o tapiserie culturală mult mai mare. Dacă asta mă scoate din societate, eu voi cel care pierde şi autismul şi nombrilismul vor apărea în ficţiunile mele.

Cristian Tamaş:   Care este statutul scriitorului în prezent în SUA? Şi cel al scriitorului de SF & F?

Jason Sanford: Amestecat şi contrastant. Pe de o parte, sunt câţiva scriitori care au statut de superstaruri şi celebrităţi. Pe de altă parte, majoritatea scriitorilor sunt necunoscuţi şi luptă să câştige o pâine din munca lor. Nu există prea mult sprijin pentru scriitori în S.U.A. Dacă nu eşti un superstar, şi dacă nu faci tone de bani din scris, există atitudinea că ceva nu e în regulă cu tine. În America, succesul înseamnă succes financiar, şi doar câţiva scriitori îl obţin vreodată.

Cristian Tamaş:   Identitatea scriitorului vs. cariera scriitorului? Este posibil  ca un scriitor de „gen” să aibă o carieră ?

Jason Sanford : Da, este posibil ca un scriitor de gen să aibă o carieră. Dacă te referi la o carieră prin care un autor face destui bani pentru a trăi doar din scrisul unui anumit gen, există o mulţime de autori care fac acest lucru (cum ar fi John Scalzi). Dar există, de asemenea, scriitori de gen, care au o carieră în domeniu, dar fac alte lucruri pentru a-şi suplimenta veniturile din scris, cum ar fi predarea şi scrisul pentru diverse domenii economice.

Cristian Tamaş:   A fi un scriitor de „gen” reprezintă ceva mai puţin decât a fi scriitor de mainstream?

Jason Sanford: Da, aşa era înainte, dar cred că acum distincţia asta nu mai contează. Ceea ce vedem astăzi este că mulţi autori de mainstream şi autori consideraţi a fi „literari”, scriu ficţiune de gen – de exemplul mult premiatul roman „Drumul” (The Road) de Cormac McCarthy, este un exemplu foarte bun  – în timp ce mulţi scriitori de gen ajung în partea de sus a listelor de bestseller-uri cu textele lor. Există o atenuare a aşa-ziselor „graniţe” dintre genuri şi asta se reflectă în modul în care sunt văzuţi scriitorii de gen.

Cristian Tamaş:   Reprezintă SF-ul & F-ul mărfuri ficţionale ale industriei mondiale de divertisment ?

Jason Sanford: Este uimitor cât de integral  au devenit SF & F-ul mărfuri ale industriei globale de divertisment. Filme de top, cărţi şi jocuri video sunt aproape întotdeauna lucrări de gen, şi lucrul ăsta se întâmplă de aproape două decenii. Dar dezavantajul acestei stări de fapt este că SF & F-ul nu sunt văzute a fi ceva mai mult decât nişte mărfuri. şi în asta şi prin asta eşuează destui autori de gen, considerându-şi scrierile ca nefiind nimic mai mult decât o marfă, un mijloc de a face bani sau un instrument de a obţine succesul. Dacă ăsta îţi este punctul de vedere despre SF & F – dacă nu creezi ceva din pasiune şi dragoste, furie şi revoltă – atunci n-ar trebui să fii scriitor.

Cristian Tamaş:   SF-ul & F-ul anglo-saxon reflectă mcdonaldizarea culturală a lumii?

Jason Sanford: Din păcate, da. „Harry Potter”. „Lord of the Rings”. Blockbusterele standard-hollywoodiene.  Într-o mare măsură, SF & F anglo-saxon este bufetul tip mcdonalds de unde iubitorii genului îşi procură fast food-ul lor. Dar vestea cea bună este că există, de asemenea, alte tradiţii şi stiluri ale genului care „servesc” poveşti ce nu împărtăşesc o viziune de tip mcdonalds asupra lumii şi genului. Puteţi găsi aceste texte, dacă le veţi căuta şi sper că în următorii ani vor avea o audienţă din ce în ce mai mare.

Cristian Tamaş:   Ai citit articolul lui Paul Kincaid „Extinderea vârtejului” şi eseul lui Jonathan McCalmont de „Laşitate, lene şi ironie: cum şi-a pierdut science fiction-ul viitorul”? Ce părere ai despre opiniile lor?

Jason Sanford: Practic sunt de acord cu opiniile lor. Sunt dezgustat de perspectivele atât de limitate privind atât diversitatea cât şi  textele multora în cadrul SF&F-ului . Ştiu de asemenea că această perspectivă auto-limitativă este, de asemenea, auto-distructivă. Lumea este un loc uimitor de divers şi de-a lungul timpului SF-ul n-a putut decât reflecta asupra acestei diversităţi – şi dacă genul nu o va face, atunci genul va muri.

Cristian Tamaş:   Eşti prezent în două reviste europene SF, Interzone (Marea Britanie) şi XB-1 * (Cehia). Este doar o coincidenţă sau există unele afinităţi?

Jason Sanford: Cred că Interzone şi XB-1 au o sensibilitate similară atunci când vine vorba de ficţiune, acesta fiind motivul pentru care povestirile mele au descoperit un public receptiv în acele zone ale Europei. Ambele reviste caută şi promovează un SF profund, povestiri care nu repetă aceleaşi vechi stereotipuri atât de des întâlnite în domeniu. Aceste publicaţii sunt de asemenea, receptive la noile voci şi noile stiluri ale naraţiunii.

Cristian Tamaş:   Eşti co-fondator al revistei literare storySouth. De ce ai lansat-o si ce ai vrut să obţii?

Jason Sanford: Am fondat storySouth pentru că am fost martor la cât de greu este pentru noile voci să fie publicate în S.U.A., înfruntând aceeaşi lipsă de acces ce se aplică ficţiunii în general, şi în special literaturii Sudului, (storySouth se concentrează asupra noilor stiluri ale acesteia). Am vrut să creez vizibilitate pentru noii şi viitorii autori şi să explorez posibilitatea de a găsi noi cititori.

Cristian Tamaş:   Ce este Million Writers Award şi ce scop are ?

Jason Sanford: Scopul acestui premiu este similar obiectivului meu cu storySouth. Dar, în timp ce storySouth s-a concentrat asupra oferirii unei mai mare expuneri scriitorilor din Sud, scopul premiului Million Writers este de a face acest lucru pentru toate tipurile de ficţiune publicate on-line. Când am lansat premiul prea mulţi respingeau ficţiunea publicată on-line ca nefiind ceva „serios” sau cu adevărat „publicată”. Această atitudine s-a schimbat de-a lungul anilor şi cred că premiul a jucat un rol în această schimbare.

Cristian Tamaş:   Ce este „SciFi strange”?

Jason Sanford: Am definit „SciFi strange” ca poveştile de gen având înalte calităţi literare, un puternic sentiment de uimire din partea cititorului, şi reprezentând o explorare a limitelor realităţii şi experienţei. Sunt poveştile science fiction, care flirtează cu limitele a ceea ce este ştiinţific – şi, prin urmare, realist-posibil, fără a fi delimitate de către cadrele rigide ale lumii aşa cum o ştim astăzi. În unele moduri de a povesti se simte un pic ca o fantezie, dar în realitate aceste texte nu sunt fantasy. În schimb, ele sunt pur science fiction, o versiune actualizată a literaturii de idei. Un science fiction pentru o lume în care graniţele posibilităţilor ştiinţifice sunt aproape filosofice în natură.

În opinia mea, „SciFi Strange” este tipul de ficţiune de gen pe care o serie de noi autori o scriu şi au scris-o în zilele astea (deşi unii scriu în special romane). Autorii pe care i-aş include în subgenul „SciFi Strange” sunt Paolo Bacigalupi, Aliette de Bodard, Ted Chiang, Eugie Foster, Yoon Ha Lee, Ian McDonald, Nnedi Okorafor, Hannu Rajaniemi, Gareth L. Powell, Rachel Swirsky, Lavie Tidhar și Caroline M . Yoachim, printre mulţi alţii. Unii dintre aceşti autori sunt bine cunoscuţi. Alţii, sunt de-abia cunoscuţi. Unii scriu exclusiv aceste tipuri de poveşti. Alţii crează aceste poveşti numai ocazional.

Cristian Tamaş:    Care sunt temele tale specifice şi domeniile de interes?

Jason Sanford: Încotro merge omenirea? Ce ne face cu adevărat oameni? Cine suntem noi în comparaţie cu perioadele infinite ale timpului şi distanţele infinite din univers? Acestea sunt unele dintre temele la care mă întorc mereu.

Cristian Tamaş:    „Never Never Stories” este culegere de povestiri scurte de-ale tale. Eşti conştient de faptul că australienii ar putea considera această culegere un raport de călătorie despre Never Never Land (desigur, nu tărâmul lui Peter Pan, ci o zonă a Australiei)?

Jason Sanford: Nu ştiam asta. Va trebui cândva să mă documentez.

Cristian Tamaş: Ce ştii despre science fiction-ul european?

Jason Sanford: Înainte de a fi publicat în Interzone am citit şi iubit această revista SF britanică – şi încă o fac. Am citit, de asemenea, o serie de povestiri europene în traducere, inclusiv texte SF din Cehia şi Rusia, deşi asta e destul de dificil în S.U.A., pentru că sunt disponibile puţine traduceri aici. Am fost, de asemenea, foarte influenţat de benzile desenate SF ale lui Moebius (Jean Giraud).

Cristian Tamaş:  Jason, ai citit vreun un roman SF european sau povestiri SF europene?

Jason Sanford: Atîtea câte se pot găsi în Statele Unite. În special, povestiri care sunt disponibile aici, în antologii traduse.

Cristian Tamaş:  Care sunt scriitorii tăi preferaţi?

Jason Sanford: Clarke şi Asimov au fost foarte importanţi pentru mine în copilărie, William Gibson şi Neil Gaiman atunci când am crescut. Acum, autorii mei preferaţi de ficţiune speculativă îi includ pe  Gene Wolfe, Nnedi Okorafor şi Cormac McCarthy.

Cristian Tamaş:  Este cultura importantă sau nu pentru specia umană? Are ficţiunea vreun rol în vieţile oamenilor? Obiceiul de a citi ficţiune va dispărea?

Jason Sanford: Cultura este absolut importantă pentru specia umană. Fără cultura nu am fi umani, nu putem deveni umani fără modul în care cultura noastră ne modelează de la naştere.

Ficţiunea joacă un rol important în cultura noastră, deoarece una dintre modalităţile de bază oamenii prin care oamenii înţeleg lumea este prin intermediul poveştilor. Creăm poveşti pentru a înţelege evenimentele şi facem schimb de informaţii prin intermediul povestitului. Chiar dacă obiceiul lecturii ficţiunii va dispărea, utilizarea poveştilor de către omenire pentru a procesa universul va rămâne. Poveştile vor rămâne.

Cristian Tamaş:  Trăim într-o lume din ce în ce mai mult SF. Poate de aceea fantasy-ul are atât succes iar science fiction-ul îşi pierde atractivitatea ?

Jason Sanford: Cred că pentru o lungă perioadă de timp science fiction s-a limitat, s-a restricţionat doar la acele poveşti pe care le poate spune. Şi dacă acest fel de poveşti nu percutează cu orizontul contemporanilor noştri, atunci din ce în ce mai puţini oameni vor citi aceste texte. Ca urmare, fantasy-ul i-a luat locul SF-ului. Dar cred de asemenea, este ceva doar temporar. Cred cu adevărat că SF-ul este gata pentru o revenire în forţă. Dar nu va fi acelaşi vechi SF. Va fi un nou SF pentru o nouă eră.

Cristian Tamaş:  În ce fel de lume vor trăi nepoţii tăi?

Jason Sanford: Este greu de aproximat modul (de fapt, toate modurile) în care tehnologia se va schimba şi ne va schimba. Dar ceea ce putem şti este că urmaşii noştri vor dori încă să-şi trăiască vieţile în felul lor, la fel cum facem şi  noi. Descendenţii noştri vor dori să stabilească relaţii de comunicare cu alte persoane şi să înţeleagă la rândul lor viaţa şi să găsească o modalitate de a crea o diferenţă faţă de generaţiile precedente. Vor avea dorinţele şi emoțiile şi dorurile lor. În timp ce tehnologia se poate schimba şi se va schimba, esenţa a ceea ce ne face umani rămâne aceeaşi.

Cristian Tamaş:  Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor noştri!

Jason Sanford: A fost o plăcere să mă adresez vouă. Sper că aţi găsit ceva interesant în ceea ce am avut de spus.

Cristian Tamaş:  Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, Jason !

© Cristian Tamaş & Jason Sanford

Nota traducerii :

* XB-1 : Revista SF cehă şi-a încetat apariţia, numărul aferent lunii iunie 2013 a fost ultimul tipărit. Chiar Jason Sanford a anunţat acest lucru pe blogul său.

Scriitorul american Jason Sanford este autor al multor povestiri, eseuri şi articole. Este fondatorul publicaţiei storySouth şi al Million Writers Award.

I s-a acordat bursa Minnesota State Arts Board Fellowship iar povestirile sale au fost publicate în Asimov’s Science Fiction,  Analog: Science Fiction and Fact, Interzone, Orson Scott Card’s Intergalactic Medicine Show, XB-1, Pindeldyboz, Year’s Best SF 14, The Mississippi Review, Diagram, The Beloit Fiction Journal, etc. Eseuri şi recenzii i-au fost publicate în The New York Review of Science Fiction, The Pedestal Magazine, The Fix Short Fiction Review.

Jason Sanford a fost ales de trei ori scriitorul favorit al cititorilor revistei Interzone şi în 2010 i s-a dedicat un număr al revistei. Nuvela sa “Sublimation Angels”  a fost finalistă la Premiul Nebula 2009.

Culegerea sa de povestiri, “Never Never Stories” a fost publicată în 2011. Proza sa a fost tradusă în franceză, rusă, cehă şi chineză.

A editat antologiile “Million Writers Award: The Best Online Science Fiction and Fantasy”, 2012  şi

“Million Writers Award: The Best New Online Voices”, 2012.

Site-ul lui este www.jasonsanford.com

Author