Cristian Tamaş: SF-ul & F-ul grecesc reprezintă o terra incognita, nu numai în România, ci şi în Europa şi în lume. De ce este aşa?
Kostas Voulazeris: Ca să fiu sincer, nu ştiu. Poate că nu există texte SF greceşti care să fi câştigat atenţia editorilor şi criticilor internaţionali. Sau poate că nimeni nu este interesat în promovarea povestirilor SF&F greceşti pentru publicul internaţional.
Cristian Tamaş: Care să fi explicaţia faptului că The Encyclopedia of Science Fiction menţionează doar trei scriitori greci, George Papadopoulos, Diamandis Florakis, Kay Cicellis, o singură revistă SF (Universe Pathways) şi doi regizori de film de origine greacă, australienii George Miller (Miliotis), creatorul seriei de filme SF „Mad Max” şi Alex Proyas? De ce crezi că nu există o monografie despre Grecia în Enciclopedia Science Fiction-ului?
Lipsa de informaţii, poate? Deşi eu mă consider mai mult un autor de texte din domeniul imaginarului şi weird şi mai puţin scriitor de SF/Fantasy, nu m-ar deranja dacă Enciclopedia Science Fiction-ului m-ar adăuga şi pe mine. Pe bune.
Cristian Tamaş: Care este statutul în Grecia al scriitorului grec de SF & F, al editorului grec şi al cercetătorului interesat de domeniul local al imaginarului? Sunt în Grecia, critici literari şi teoreticieni axaţi pe exegeza SF-ului & F-ului, sau doar recenzenţi? Există un canon literar în Grecia şi cine îl stabileşte? Academia Greacă sau vreun influent critic literar? Ce putem afla despre literatura fantastică greacă?
Kostas Voulazeris: Wow! Multe întrebări într-una singură…
În primul rând, nu cred că există vreun canon literar şi nu cred că asta e ceva rău. Dacă ar fi existat, aş fi fost probabil în afara canonului. Nu-mi plac canoanele de nici un fel. Cred că sunt puţini oameni în Grecia interesaţi de SF ca gen.
Iar în privinţa „statutului” trebuie în primul rând să defineşti ceea ce vrei să exprimi prin „statut”. Dacă te referi la modul în care toate chestiile acestea sunt luate în serios la nivelul societăţii greceşti, depinde de cine judecă. Establishmentul mainstream grecesc nu dă doi bani pe aşa ceva. Şi puţinii oameni care sunt interesaţi de SF&F, ei bine, sunt interesaţi şi gata.
Există într-adevăr, persoane care recenzează cărţi publicate recent, de exemplu, Makis Panorios. Eu personal scriu despre cărţi SF, dar nu neapărat recent publicate sau greceşti ; de obicei, recenzez ceea ce se întâmplă să citesc în momentul respectiv, şi nu toate cărţile pe care le citesc. Sunt foarte mult interesat de teoria literară, nu în mod special în ceea ce priveşte genul SF ci în privinţa modului în care poţi istorisi o poveste – personaje, structura intrigii, stiluri şi tehnici narative, etc., şi îndeosebi în modul în care toate acestea pot fi aplicate unor poveşti care întâmplă în lumi imaginare (nu neapărat pe propria noastră planetă şi având diverse tipuri de diferenţe în funcţionarea acestora internă şi externă). Am scris articole despre toate acestea pe site-ul meu şi continui să scriu. Este o temă multidimensională. Oricum, nu vreau să-i plictisesc pe cititorii Revistei SRSFF cu un răspuns prea lung.
Bun. Dacă literatura fantastică există în Grecia? Ei bine, am scris despre asta, aşa încât cred că există. Editura Căile Universului publică, de asemenea, cărţi SF greceşti şi editura Triton la fel. Problema cu micile edituri greceşti de SF este că apar şi dispar precum ciupercile. De asemenea, există cărţi greceşti SF publicate de diverse edituri care nici nu excelează şi nici nu sunt cunoscute pentru publicarea de SF. Da, este destul de dificil şi confuz să ţii o evidenţă. Dar cu siguranţă există literatură fantastică în Grecia.
Cristian Tamaş: Care este statutul SF&F-ului grecesc în cadrul culturii Eladei moderne? Sunt aceste subspecii ale fantasticului considerate ca fiind majoritar maculatură precum în restul ţărilor continentale europene?
Kostas Voulazeris: Ei bine, nu cred că în cultura greacă, SF-ul este luat „în consideraţie” în vreun fel, cu excepţia acelora care sunt interesaţi în mod special de aşa ceva. Ciudat e faptul că foarte mulţi greci vizionează filme care sunt SF sau fantasy – superproducţii precum „Hobbitul” sau „Avatar” – şi le place, dar nu le va da vreodată prin cap să citească un roman SF sau fantasy…
Cum ai caracteriza SF-ul grec? Care este vocea sa unică?
Kostas Voulazeris: Dacă există un răspuns pe care l-aş putea da aici, ar fi mai mult sau mai puţin ceea ce am declarat site-ului SF Signal pentru suita de interviuri „Mind Meld” în urmă cu câţiva ani: http://www.sfsignal.com/archives/2009/06/mind_meld_guide_to_international_sff_part_i/
Dar nu mi-ar plăcea să emit o singură caracterizare generală pentru întreaga scenă SF&F grecească. În primul rând nu am citit tot. Şi chiar dacă aş fi citit tot ceea ce s-a scris în domeniu în Grecia, tot n-aş fi în măsură să emit o caracterizare. Nu ar fi corect, în opinia mea.
Cristian Tamaş: Care sunt cei mai importanţi scriitori greci de SF & F şi care sunt operele lor relevante?
Kostas Voulazeris: În afară de mine? Lăsând gluma la o parte, nu aş vrea să-i numesc pe unii scriitori ca fiind “importanţi”, pentru că aşa ceva este o altă formă de clasificare.
Cristian Tamaş: Cum ai descrie scena grecească a domeniului imaginarului între 2000-2013? În medie, câte titluri greceşti de SF & F sunt publicate anual? Care este tirajul mediu? Cam câte titluri SF & F se traduc anual în Grecia şi ce tiraje au acestea? Mai există vreo revistă SF & F tipărită? Dar reviste SF & F online?
Kostas Voulazeris: Încă o dată, multe întrebări într-una singură. Ei bine…Aş descrie situaţia poate ca pe o „luptă”. În ceea ce priveşte cifrele, totul depinde de la caz la caz, dar în general vorbind, titlurile publicate sunt puţine şi tirajele sunt scăzute. Desigur, există o mulţime de cărţi traduse – mult mai multe decât cele greceşti. Cred că acest lucru se întâmplă în toate ţările europene: se publică mai multe traduceri decât cărţi autohtone SF&F.
Personal, prefer formatul digital. Nu cred că piaţa editorială tradiţională din Grecia îţi permite să te exprimi aşa cum doreşti. Există prea multe constrângeri în privinţa dimensiunii textului şi se consideră că nu va exista nici un profit. Editorii greci se tem de genul SF şi au şi motive. Deci, dacă-ţi place foarte mult ceea ce faci – de exemplu să scrii povestiri pline de imaginaţie – de ce să nu foloseşti formatul digital şi să-ţi distribui gratuit textele? Cel puţin asta e ceea ce prefer eu să fac şi treaba funcţionează bine pentru mine. Fac ceea ce-mi place şi-mi dăruiesc textele oricui vrea să le citească. Unii cititori chiar donează bani. N-aş numi aşa ceva „profit”, ci un gest de bunăvoinţă.
Reviste SF… Ei bine, editura Căile Universului publică o revistă SF cu acelaşi nume. De asemenea, Fantastika Chronika (deşi nu sunt sigur dacă este încă publicată). Apoi, o perioadă a existat o revistă digitală numit Fantasy Report, dar nu mai este publicată acum. De asemenea, Fantastic Metropolis este un alt e-zin activ în prezent. În anumite perioade au existat în Grecia mai multe reviste, digitale şi tipărite. Cele mai multe au dispărut. Nu mi le mai amintesc pe toate şi nici nu cred că le-am citit pe toate. O revistă mai veche a fost „O Apagorevmenos Planitis” (Planeta interzisă), care în cea mai mare parte a publicat doar traduceri ale unor texte SF anglofone. Pe propriul meu site am postat articole şi eseuri despre fantasy şi science fiction, dar nu în mod exclusiv şi nici nu urmăresc cele mai recente tendinţe, etc., aşa că nu mi-aş considera site-ul o „revistă SF”, este mai mult o publicaţie digitală a culturii literare alternative, incluzând fantasy-ul, SF-ul, weird-ul, etc.
Cristian Tamaş: Poate un scriitor grec SF & F să trăiască numai din scris?
Kostas Voulazeris: În niciun caz.
Cristian Tamaş: Există vreo istorie a SF & F-ului grecesc, vreo panoramă sau articole disponibile în principalele limbi de circulaţie internaţională? Sau studii în limbi internaţionale ale unor exegeţi greci?
Kostas Voulazeris: Nu ştiu dacă există. Dar, dacă există, aş fi cu adevărat interesat să aflu cât de incluzive sunt sau dacă sunt doar „studii” care promovează anumite persoane şi prietenii lor. Personal, eu nu aş lua în considerare o astfel de întreprindere pentru că există, au fost, sunt atât de multe povestiri publicat ici şi colo, la edituri mici sau mari, încât ar fi imposibil să le aduni şi să le citeşti pe toate. Şi nu m-aş concentra doar asupra unui anumit grup de oameni care scriu SF. Nu ar fi corect. La urma urmei, aş putea rata textul unui tip ciudat care a publicat doar o carte de la o mică editură, volum care este foarte greu de găsit, dar o chestie uimitoare ca stil şi poveste şi eu n-aş vrea să fiu nedrept cu tipul ăla. De exemplu, mi s-a întâmplat recent să citesc – în întregime printr-o întâmplare – un roman intitulat „Când îngerii te dau cu capul de asfalt” (Ángeloi karfó̱nontai me to kefáli sti̱n ásfalto/Άγγελοι Καρφώνονται με το Κεφάλι στην Άσφαλτο) scris de cineva pe nume Larry Cool (un pseudonim, evident), o chestie excelentă şi care e gratis pe internet.
Cristian Tamaş: Care sunt primele texte SF greceşti? Cele moderne, nu cele considerate proto-SF ale lui Platon („Timaios” şi „Critias”) sau „Adevărata istorie” şi „Icaromenippus” de Lucian din Samosata!
Kostas Voulazeris: Grea întrebare! Cu siguranţă că primele texte SF greceşti moderne sunt greu de găsit. Cel mai vechi roman SF grecesc care se întâmplă să-l am în bibliotecă este „O Exthrikos Planitis” (Planeta inamică) de Frendy Germanos ( roman publicat în 1978 de editura Kaktos ). Totuşi, încă nu l-am citit.
Cristian Tamaş: O perspectivă comparatistă asupra Sud-Estului european (vreau să evit termenul de „Balcani”, datorită conotaţiei peiorative), relevă faptul că în ţările ortodoxe (nici una în prim-planul revoluţiei industriale), textele de science fiction au apărut (cu excepţia Rusiei, în 1785: „Călătorie în ţara Ofir” de Mihail Şcerbatov ) relativ târziu (România – 1873: „Finis Rumaniae” de Al.N. Dariu, Grecia – 1887: „Călătorie la Jupiter” de Andreas Laskaratos (opinia doamnei Prof.Dr.Domna Pastourmatzi); Serbia – 1889: „Un milion de ani după” de Dragutin Ilić ; Bulgaria – 1921: „Crizantema albastră” de Svetoslav Minkov ; Albania – 1978, Ucraina (? ). Grecia a fost singura ţară ortodoxă neinvadată după al doilea război mondial de Armata Roşie şi rămasă necomunizată iar cultura, implicit literatura sa au fost create în condiţiile libertăţii de exprimare în cadrul unui regim democratic (desigur, cu excepţia Dictaturii coloneilor dintre 1967 -1974). Această particularitate a creat un relevant science fiction grecesc?
Kostas Voulazeris: Relevant pentru ce şi cu ce? Pentru evenimentele istoriei curente a Greciei? Pentru evenimentele istoriei la scară mondială? În ambele cazuri, răspunsul meu este nu. Dar nu pot fi absolut sigur, din moment ce nu am citit tot SF&F-ul publicat vreodată în greceşte. De exemplu, până acum nu ştiam despre “Călătorie la Jupiter” de Andreas Laskaratos. Într-adevăr? SF grecesc în 1887? Se pare că eşti mai informat decât mine în acest domeniu.
Cristian Tamaş: Există SF & F grecesc tradus în limbi internaţionale?
Kostas Voulazeris: Singura povestire de care ştiu sigur că a fost tradusă în engleză şi publicată într-o antologie americană dedicată SF-ului european, este una scrisă de Panagiotis Koustas.
Cristian Tamaş: Ce le recomanzi cititorilor şi fanilor din România din SF-ul grecesc? Majoritatea înţeleg engleza, iar unii n-au uitat franceza învăţată în şcoală…
Kostas Voulazeris: Ei bine, ce să le recomand dacă nu ştiu greceşte?
Cristian Tamaş: Ştii ceva despre literatura română? Sau despre SF-ul românesc?
Kostas Voulazeris: Mi-ar plăcea să fiu iluminat…
Cristian Tamaş: Ce ştii despre SF-urile vecinilor (bulgari, sârbi, croaţi sau unguri, cehi, polonezi, ruşi, etc.)?
Kostas Voulazeris: Din păcate, nimic. Barierele lingvistice şi toate chestiile conexe. Totuşi de curând am citit „Maestrul şi Margareta” de Mihail Bulgakov. Majoritatea oamenilor n-ar considera romanul nici măcar fantasy, ţinând seama de categorisirile recente, dar eu cred că este un remarcabil roman suprarealist care pur şi simplu mi-a făcut mintea să explodeze.
Cristian Tamaş: Ce părere ai despre viitorul limbilor şi literaturilor „vernaculare”? Vor rezista mcdonaldizării lumii?
Kostas Voulazeris: În cazul în care în viitor vom ajunge la un moment dat să nu mai vorbim toţi decât engleza, atunci în mod evident limbile şi literaturile „vernaculare” nu vor supravieţui. Dar eu cred că nimeni nu-şi abandonează cu uşurinţă limba maternă, dacă există posibilitatea de a alege. Şi există întotdeauna o posibilitate. De exemplu, aş putea cu uşurinţă să scriu în engleză şi să-mi public textele pe Amazon sau în alte locuri. Sau aş putea scrie şi în engleză, oferind pe gratis e-cărţile mele ( aşa cum le dau pe gratis şi acum). Desigur, mult mai multe persoane mi-ar citi cărţile. Dar eu am decis să nu scriu în engleză. Deci, în cele din urmă, cred că este o chestiune de alegere. Te decizi s-o faci sau să nu. N-am nimic împotriva limbii engleze. Cele mai multe dintre cărţile pe care le citesc sunt în limba engleză. Este probabil, o lingua franca perfectă (aşa cum au fost greaca elenistică sau latina). Dar eu am ales să scriu în limba mea maternă chiar dacă asta înseamnă că mai puţini oameni îmi citesc cărţile. Probabil, atitudinea mea va părea „stranie” unora dar eu nu sunt obsedat de faimă şi de recunoaştere.
Cristian Tamaş: Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor români!
Kostas Voulazeris: Nu! Sunt prea timid. Pe bune. Vreţi o ilustrată din Grecia? O navetă spaţială deasupra insulelor greceşti? Sau un vortex multidimensional deasupra Atenei? O revoltă împotriva slujitorilor malefici ai troicii zeităţilor Cthulhu? N-am din păcate asemenea ilustrate pe hard-disk. Mai multe, probabil, pe blog-ul meu, peste ceva timp în viitor: reality-breaker.tumblr.com
Cristian Tamaş: Îţi mulţumesc foarte mult!
Kostas Voulazeris: Şi eu mulţumesc! A fost o plăcere!
© Cristian Tamaş & Kostas Voulazeris
