Ieri seară la Biblioteca Publică din Seattle – Timmi Duchamp

Lucruri bune s-au întâmplat aseară  (joi 9 mai a.c.) în auditoriul Bibliotecii Publice din Seattle.

Ursula K. Le Guin care a venit de la Portland, Mariano Martin Rodriguez care a zburat în Statele Unite de la Bruxelles, Anna, fiica autorului român Gheorghe Săsărman, care a zburat în Statele Unite de la München, şi Vlad, nepotul său, care a venit din British Columbia, toţi şi-au unit forțele împreună cu Biblioteca Publică Seattle şi Librăria Universităţii din Seattle pentru a lansa traducerea  volumului lui Gheorghe Săsărman “Squaring the Circle: O Pseudotreatise of Urbogony” (Cuadratura cercului : un pseudotratat de urbogonie) în lumea anglofonă.

Misha Stone de la Biblioteca Publică din Seattle a deschis alocuţiunile cu o scurtă introducere, apoi a prezentat-o pe fiica lui Gheorghe Săsărman, Anna, care a citit scrisoarea autorului către public într-o fluentă limbă engleză, detaliind un pic din istoria cărţii ce datează de la mijlocul anilor 1970 (şi vicisitudinile acesteia în decursul demenţei infamei dictaturi ceauşiste) şi importanţa pentru autor a publicării volumului său de povestiri în limba engleză.

Traducătorul în spaniolă a culegerii de povestiri, Mariano Martin Rodriguez, a luat cuvântul în continuare, descriind supraviețuirea “Cuadraturii cercului” în decursul a diverse nenorociri  (şi care se încheie de multe ori prin veşnica uitare sau obscuritate a cărţilor). El însuși a dat peste traducerea în limba franceză a unor povestiri din “Cuadratura cercului”, iar apoi şi-a procurat ediţia românească originală. Francisco Arellano, un editor spaniol de ficţiune speculativă care citise traducerea în limba franceză a cărţii (care era pe punctul de a se pierde pentru totdeauna atunci când editorul acesteia a dat faliment la scurt timp după ce a fost tipărit volumul), a vrut să publice cartea în limba spaniolă. Când i-a comunicat lui Mariano dorința sa, Martin Rodriguez a propus să traducă “Cuadratura cercului” din ediţia originală. românească. Apoi l-a căutat şi l-a găsit pe Gheorghe Săsărman şi a început traducerea în spaniolă cu binecuvântarea autorului. Când traducerea sa spaniolă a fost publicată, Mariano a trimis cartea  Ursulei K.Le Guin, autorul său preferat în englezeşte. A fost un pic precum lansarea unui mesaj într-o sticlă, a spus Mariano – un gest plin de speranţă, cu prea puţină certitudine că Ursula va citi într-o zi cartea. Apoi Ursula a luat microfonul. Mulți oameni îi trimit cărțile lor, a spus ea, și aşa cum face de obicei, face, după ce primeşte o carte, a frunzărit-o, apreciindu-i frumuseţea şi i-a trimis lui Mariano un bilet politicos, mulțumindu-i. În cele mai multe de astfel de cazuri, publicul putea să creadă cam care e sfârșitul poveștii. Dar cartea a persistat să rămână pe biroul ei – unde, a continuatUrsula , foarte puține cărți vreodată rămân pentru mult timp. Aşa că a luat cartea și a decis să încerce una dintre povestiri. Stilul şi limbajul au fost convingătoare şi a mai citit o povestire. Apoi, s-a decis că vrea să traducă ceea ce citise, deoarece, a spus ea, numai atunci când face o traducere în englezeşte, simte cu adevărat că înțelege spaniola.

 

Și aici e chestia: Ursulei îi place să facă traduceri ale acelor texte care îi plac pentru că traducerea este foarte mult asemănătoare cu acea parte a scrisului pe care ea o iubește cel mai mult: revizuirea şi rescrierea. Partea cea mai grea a scrierii de ficțiune, a spus ea, este transpunerea primei versiuni a poveștii în cuvinte. Dar revizuirea? “Revizuirea este doar sosul.” În acest punct debordam de plăcere, pentru că asta este exact ce simt eu despre scrisul ficțiunii (chiar dacă nu încep la fel).

Și apoi Ursula a continuat cu restul poveştii, despre traducerea primele texte ale lui Săsărman cu ideea de a le publica în reviste SF de limbă engleză, și apoi evaluarea unei eventuale decizii (în cazul care publicarea nu s-ar fi dovedit promiţătoare) în privinţa unei traduceri a destul din volumul conţinând 36 de povestiri pentru ca o editură precum Aqueduct să dorească să le publice. În cele din urmă, Ursula a tradus 24 de povestiri. Şi în acea perioadă era deja în legătură cu Mariano, și în cele din urmă s-au consultat împreună cu autorul asupra punctelor de care nu erau siguri. Și astfel s-a născut ediția în limba engleză, pe care editura Aqueduct a publicat-o.

Următoarea parte a programului, m-a încântat de asemenea, Ursula citit cea de a doua povestire din culegere “Arapabad”, în traducerea ei, Mariano citit traducerea lui în spaniolă), și nepotul autorului, Vlad, a citit povestea originală în limba română. Ursula, de asemenea, a citit “Vavylon” și apoi, ea și Mariano au citit în engleză și spaniolă povestirea “Kriegsburg” (pe care Mariano a “dramatizat” în timp ce a citit-o).

Au urmat întrebările din partea publicului, şi răspunsurile Ursulei și ale lui Mariano, şi în final sesiunea de autografe. Care a durat mult, mult timp, deoarece mulți au venit cu “Squaring the Circle” ca Ursula să le semneze. Și n-a senat numai cărți – după cum puteți vedea din fotografia lui Misha, Ursula a semnat, de asemenea, pe o chitară. Cred că va fi în cele din urmă va fi disponibil un podcast al evenimentului realizat de Biblioteca Publică din Seattle. De îndată ce aud despre asta, vă aduc la cunoştinţă.

LeGuin-Sasarman-Mariano

Nota traducerii :

Podcastul este accesibil la adresa : http://www.spl.org/library-collection/podcasts

©  L.Timmel (Timmi) Duchamp & Aqueduct Press

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi publicarea în Revista SRSFF s-au realizat cu acordul doamnei Timmi Duchamp. Îi mulţumim.

Last night at the Seattle Public Library – Timmi Duchamp :

http://aqueductpress.blogspot.ro/2013/05/last-night-at-seattle-public-library.html