Cornel Robu, „Les mondes en train de se faire de la science-fiction”, Acta Fabula (www.fabula.org)

Bogdan Aldea – „Worlds in the Making. Science Fiction between Fabulation and Mannerism”, editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, 232 pag.

Volumul lui Bogdan Aldea a fost publicat direct în limba engleză, fiind la origine o teză de doctorat redactată şi susţinută în această limbă, la Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, sub îndrumarea științifică a  prof. univ. dr. Virgil Stanciu.

Acest studiu al tînărului lector universitar Bogdan Aldea este un exemplu de „scholarship” literar, în tradiția britanică şi (prin extensie) americană. Este, de asemenea, rezultatul şi ilustrarea unei tradiţii cu care fiecare universitate de limbă engleză (ce oferă studenţilor săi cursuri şi seminarii de science fiction), s-ar putea mândri. Cu toate acestea, studiul lui Bogdan Aldea este diferit de alte tentative similare prin raportul direct şi strâns cu opera analizată, prin realitatea nemediată a faptului concret literar, acompaniat de o percepție intuitivă proaspătă şi naturală a textului discutat, comentat şi, în cele din urmă, „analizat” într-o manieră ştiinţifică. Cu alte cuvinte, acest nou emul care îşi face o intrare remarcată în arena exegezei SF, are o inefabilă, dar vitală haecceitas („haecceity” în englezeşte, „hecceïté” în franceză,  „Diesheit” în nemţeşte, haecceitate, acesteitate, acesteinţă în româneşte), termen evocat de John Clute chiar în paginile revistei Helion.

Worlds in the Making. Science Fiction between Fabulation and Mannerism (Lumi în devenire. Science-fiction-ul între fabulaţie şi manierism), editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2006, 232 p., este în primul rând  dar nu exclusiv o carte de teorie literară. Totuşi, nu este doar un studiu teoretic sau o carte despre science fiction, deoarece acoperă, de asemenea, „fenomenul” SF în general, rămânând în acelaşi timp o abordare majoritar teoretică şi analitică a obiectului de studiu pe care îşi propune să-l înţeleagă. Acest lucru ne conduce în mod natural înspre în a scoate în evidenţă alte calităţi ale autorului, necesare şi complementare: percepţia ideii şi adecvarea mișcării mentale pe traseele mișcării abstracte a ideaţiei – înțeleasă ca abilitatea de a capta compatibilitatea reciprocă a ideilor și exegezelor exprimate de alții înaintea lui în scopul de a realiza o construcție funcțională. La toate acestea se adaugă coerența și coeziunea propriului punct de vedere, în cunoștință de cauză și echilibrată cu privire la fenomenul SF în ansamblul său. Bogdan Aldea demonstrează că este un spirit metodic și riguros ce păstrează în același timp ponderarea şi sobrietatea intelectuală.

Autorul traversează de la un capăt la altul „jungla” unui domeniu vast și luxuriant, un continent care continuă să se „nască” în fața ochilor noștri,  lumi insolite pe cale de a deveni, „pe cale de a se face”, ca să reluăm cuvintele titlului cărții. Şi le traversează cu un pas sigur și liniștit, cu inteligența celui care cunoaşte aceste lumi și acest continent literar pe care călătorește la „pas” în cazul acesta, la nivelul solului, dar pe care îl vede, de asemenea, şi „de sus”, prin intermediul unor vaste perspective istorice și teoretice, în conformitate cu o configurație de ansamblu complet definită, ca  reliefuri şi contururi esenţiale. De asemenea, este gata să asimileze şi să integreze acestui mapamond dedicat toate modificările posibile sau probabile, terestre sau oceanice, curente sau viitoare.

Autorul utilizează o cantitate impresionantă de informații despre fenomenul SF primar şi despre exegeza SF de până în prezent. Ca un cartograf expert al acestor lumi mirifice „în devenire”, Bogdan Aldea analizează și discută punctele de vedere exprimate de exegeţi ai domeniului, care, în opinia sa, au perceput mai bine esența fenomenului (Darko Suvin, Robert Scholes, Mark Rose, Damon Knight, Kingsley Amis, David Ketterer, Jacques Van Herp, Brian Aldiss şi David Wingrove, John Clute şi Peter Nicholls, Alexei şi Cory Panshin, Edward James, Gary Westfahl, Florin Manolescu, Mircea Opriţă,  precum şi, ei da !, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Cornel Robu). Îşi prezintă apoi obiecțiile și face disocierile necesare pentru a-şi enunţa propriile opinii şi concepţia personală, coerentă şi echilibrată cu privire la obiectul comun de studiu.

Fiecare dintre aceşti cercetători reprezintă o referinţă în domeniul SF, şi teoriile lor pot să fie valabile în cazul în care sunt „auscultate” cu atenție și în totalitate, cum o face Bogdan Aldea pentru a percepe structura discursului personal și consecință logică a argumentelor.

Printre aceşti exegeţi prestigioşi, autorul pare să aibă o anumită preferință pentru Robert Scholes, profesor și exeget american născut în 1929, care a acreditat, prin cărțile sale („The Fabulators”, 1967 ; „Structural fabulation : An Essay on the Fiction of the Future”, 1975 ; „Fabulation and Metafiction”, 1979), înțelegerea și definirea esenței science fiction-ului ca „ficțiune structurală”.

Cu Bogdan Aldea avem posibilitatea de a înțelege mai bine esența concepţiei lui Robert Scholes, despre science fiction ca „ficțiune structurală”: „Ceea ce Scholes numeşte “fabulație structurală” nu este decât versiunea modernă a unei vechi tradiții (aceea a literaturii narativ-didactice, ” didactic romance ” sau “fabulație”, pag.31), modelată în prezent de noua perspectivă asupra conexiunii dintre sistemele umane și sistemelor mai vaste ale universului, perspectivă posibilă datorită descoperirilor științei moderne.” Autorul citează, de asemenea, definiția dată de Robert Scholes, „o explorare ficţională a situațiilor pe care omul le poate trăi și pe care numai implicațiile științei moderne le fac perceptibile” (ibid).

„Fabulația” apare în titlul cărții lui Bogdan Aldea și în capitolele care o compun, ca antiteză a „manierismului”, în sensul de manieră repetitivă şi uzată, banalitate, poncif, clişeu, deficiențe imputate ad naseum într-o manieră la fel de stereotipă în „Epoca de Aur” (The Golden Age of Science Fiction), când „genul” a fost inventat, atunci când şi-a descoperit și afirmat identitatea fundamentală valabilă încă și astăzi, după atâtea „noi valuri”, inovații și contaminări. O întreagă istorie a genului a avut loc între timp, o poveste în curs de desfășurare, „în curs de devenire” sub ochii exegetului și cititorului, care-l însoțește pe parcursul celor 232 de pagini ale cărții intitulate bună dreptate „Worlds in the Making”.

Această istorie reînviată pentru scurt timp în dinamica sa exogenă și endogenă, provine din perioada  revistelor „pulp” din „era campbelliană” trecând prin „New Wave” și „cyberpunk” pentru a ajunge la „contextul postmodern” al „culturii populare”, în care SF-ul  își găsește locul în vederea unei analize mai complexe și revelatoare. Bogdan Aldea îşi demonstrează competenţa şi în problema postmodernismului pentru că îl asimilează în mod organic și funcțional, dincolo de curenta modă intelectuală.

În acest „context postmodern” și raportându-se într-o manieră comparative și contrastantă cu literatura mainstream, care se adresează elitei cultivate și rafinate, fenomenul SF își găsește locul printre formele diverse şi  robuste ale „culturii populare” destinată unui public mai puțin sofisticat, mai eterogen, dar, de asemenea, mai vast și cu o pondere mai puternică pe piață.

Capitolul „Science Fiction as Popular Culture. Mannerism and the Fandom” (Science fiction-ul, o cultură populară. Manierismul și fandomul), anunțat deja în capitolul precedent, “Science Fiction and Mainstream Fiction. The Postmodern Context” (Science Fiction-ul și mainstream-ul. Contextul postmodern) este cea mai importantă parte a volumului nu numai cantitativ, ci mai ales punct de vedere calitativ, datorită supleţei și complexităţii ideilor, și profunzimii perspectivei.

O perspectivă incluzivă, care necesită, în plus față de punctul de vedere teoretic, prioritar cum am afirmat mai sus, o necesară abordare istorică și o analiză sociologică care nu poate lipsi în cazul unui fenomen de masă precum acela ce este numit science fiction, ale căror cohorte de fani entuziaști se reunesc ritualic în cadrul cenaclurilor şi „convențiilor”, se exprimă în „fanzine”, mai recent în „webzines” și pe site-uri şi bloguri pe internet.

Avem de a face aici cu o adevărată „examinare încrucişată”, o abordare concomitentă prin intermediul a trei perspective diferite, dar convergente și complementare care sunt trecute în revistă pe rând în capitolele menţionate mai sus. Văzut din aceste trei perspective, fenomenul SF este elucidat ca fenomen cultural (nu doar literar) complex și definitoriu pentru era contemporană care este la fel de complexă şi contradictorie, ce i-a dat naștere și a participat la succesul său.

Dacă cineva poate pretinde dreptul de proprietate asupra domeniului cunoscut sub numele de SF, acel cineva n-ar putea fi decât fanii și cititori pasionaţi ai acestui domeniu. A te întreba cine a avut  prioritate, fandomul sau genul ca atare, ar fi echivalent cu a te întreba cine a fost primul, oul  sau găina. Ceea ce apare ca evident este că succesul fenomenului SF, ca gen, este constituit de reacția și răspunsul la nevoile fanilor. Prin urmare, apariția și ascensiunea acestui fenomen trebuie să fie analizate în raport cu aceleași motivații care au dus la implicarea şi responsabilizarea fanilor :  stimulii și aspirațiile, așa cum am văzut, se referă la un sentiment de frustrare în faţa acestei “lumi”, la privaţiunile vieţii cotidiene și la condiția umană  în timpurile actualităţii, o credință ardentă și disperată în progres şi în necesitatea schimbării, fascinația unui „dincolo ” care de această dată este prin natura sa, mai degrabă astronomic și fizic, decât metafizic și religios. Fenomenul SF a evoluat deci ca mijloc pentru atingerea unui scop. Calitățile sale, în special cele care-l disting de mainstream, sunt strâns legate de această natură aparte a genului. Spre deosebire de mainstream, science fiction-ul este mai dedicat nu atât nouă înşine, cât minunilor și măreției universului în care trăim.” (pp. 210-211).

Concluzia cărții este, de asemenea, revelatoare:

În cazul în care genul numit science fiction supraviețuiește, dacă îşi va păstra propria identitate, poate o va face renunţând la facultatea care făcea posibilă ficțiunea. Rămâne de văzut dacă o astfel de situație riscă să se  producă. Direcțiile în care vor evolua lucrurile în continuare, rămân de asemenea, aproape imposibil de prevăzut și de anticipat în această perioadă care debordează de intertextualitate și de recursivitatea genurilor. În orice caz, ar fi de așteptat ca genul SF să capete în viitor, un nou impuls și o nouă vigoare nu din ingredientele, care i-au asigurat o relativă vizibilitate în ultimii ani, ci din acea parte invizibilă a aisbergului,  din această sumă infinită de texte SF manierist-convenționale, care sunt, probabil, rămase  mai aproape de natura intrinsecă a genului, de esența sa primordială, care l-au creat și l-au determinat să evolueze în stadiile incipiente și în timpul „Epocii de Aur”. Viguros prin  natura sa, acest tip de SF poate folosi puterea sa viitoare și poate să-şi reînnoiască energia din sursa inepuizabilă a  prezenței unui public de fani şi cititori fideli, mereu însetaţi de acel sentiment pe care numai science fiction-ul îl  poate oferi, pe care numai science fiction-ul îl conține: trăirea sublimului într-un mod estetic … Acest lucru se datorează faptului că în timp ce coordonatele imaginației umane s-au schimbat în modul radical sugerat de Baudrillard, vechiul “sense of wonder”  încă pare a fi prezent” (pp. 220-221).

Nu este întâmplător faptul că am determinat de două ori registrul (în sens muzical), în care se înscrie cartea lui Bogdan Aldea. O carte în care nu veți găsi nici o stridență sau idei impuse vehement. Pentru că această carte este o abordare exegetică de o ţinută intelectuală impecabilă. Aceste mirifici lumi în curs de devenire ale SF-ului contemporan sunt parcurse de tânărul exeget român, în volumul său de debut cu sobrietate și eleganță   calități care derivă, desigur, printre altele, din asimilarea organică a modelului asumat dar, de asemenea şi dintr-o afinitate electivă pentru o abordare atât de mult admirată, dar atât de greu de practicat, aceea a conduitei „britanice” care ar putea fi rezumată printr-un cuvânt (understatement) situat la polul opus predispoziției noastre „balcanice” spre „overstatement”, spre excesul de culoare și umoare, spre exagerare și hiperbolă.

Dar trebuie totuşi să spunem că este necesar să se fi prevăzut un index de autori și titluri de cărți pentru a facilita consultarea și lectura liniștită.

Această lacună poate fi remediată cu ușurință într-o nouă ediție sau într-o viitoare traducere românească, perspectivă pe care autorul ar trebui să o ia cu siguranţă în considerare iar cititorii vor fi mai mult decât mulțumiţi.

© Cornel Robu

Traducere de Cristian Tamaș.

Traducerea din franceză și publicarea în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul domnului Cornel Robu și a site-ului Fabula.org. Le mulțumim.

Cornel Robu – „Les mondes en train de se faire de la science-fiction”, Acta Fabula : http://www.fabula.org/revue/document4854.php

Comentariul a fost publicat în revista Helion nr.5, oct.-nov. 2006, pp.62-65, Timişoara.

Latest posts by Cornel Robu (see all)