Oamenii  nu mai au niciun viitor. Omul încetează să mai fie „nimbul” naturii. De azi și-n vecii vecilor, omul devine un fenomen obișnuit al naturii, precum pomul, calul, doar atât. Cultura și în general tot progresul și-au pierdut orice sens. Omenirea nu mai are nevoie de autodezvoltare, se va dezvolta din afară, iar pentru asta nu mai e nevoie de școli, de institute și laboratoare, de gândire socială, filosofie, literatură – într-un cuvânt nu mai e nevoie de toate acelea ce deosebesc omul de animal și ceea ce se numea până acum civilizație. Istoria umană nu se va sfârși nici în tunetul unei catastrofe cosmice, nici în focurile războiului atomic și nici chiar în menghina suprapopulării, ci într-o liniște calmă și sătulă. Doar dacă stai să te gândești, noi toți am distrus civilizația nu cu rachete balistice, ci doar cu un pumn de monede pentru un pahar de suc gastric. Pentru că mai mult decât orice pe lume, omul are nevoie de liniște și de siguranța zilei de mâine”  – Arkadi & Boris Strugațki

Partea a VII-a

Concluzie : Omul invizibil ajunge pe Marte

Se pare că Vecerovski precum Anton, a întors spatele drumului anizotropic, dar de data aceasta drumul este acela al istoriei la nivelul forțelor universului. Și întorcându-se, Vecerovski devine victima proprii viziuni homeostatice a universului : „Mi s-a spus că drumul va ajunge la oceanul morții și la jumătatea lui, m-am întors înapoi. De atunci, numai cărări întortocheate și mizerabile mi se întind în față.” (104). Malianov, o victimă a acestor intruziuni, este totuși acela care îl identifică pe Vecerovski ca fiind un marțian, precum cineva satisfăcut de această viziune : „Și gâlgâielile lui satisfăcute, precum cele ale râsului marțienilor lui Wells, îmi răsună în urechi” (143). Din nou, trebuie să subliniez faptul că marțienii lui Wells nu râd.

Malianov este opusul lui Vecerovski, fiind întodeauna gata să potrivească o față umană pe chipul unui invadator extraterestru în timp ce Vecerovski de fapt ne comunică precum în cazul marțienilor lui Wells că de data aceasta invadatorii sunt entități de dincolo de înțelegerea umană. Însăși naratorul lui Wells ar considera această presupusă față umană ca un eșec, și totuși Malianov își dă seama că că prea-umana-sa-prezență poate reprezenta modalitatea de rezistență împotriva forțelor care l-au scos în evidență. Își dă seama că acțiunile lui sunt atât de obișnuite încât se pierde în mulțime, devine invizibil în activitățile sale banal-cotidiene. Cu alte cuvinte, devine Omul Invizibil. O referință la personajul lui Wells este momentul când Malianov este vizitat de un anumit Igor Petrovici Zîkov de la miliție, acuzându-l de o crimă despre care n-are habar.

Tânărul purta blugi, o cămașă neagră cu mânecile suflecate și ochelari mari de soare, exact ca un Tonton Macoute” (27) Lui Zîkov nu-i place comparația : „Cu cine oi fi crezând că semăn …cu Omul Invizibil ?” (33). Așa cum Malianov se inspiră din film și nu din romanul lui Wells, tot așa Zîkov se referă la personajul interpretat de Claude Rains din filmul „The Invisible Man” (1933), personaj ai cărui ochelari ascund niște orbite goale iar veșmintele-i se mișcă fără să pare că există cineva înăuntrul lor. Menționînd versiunea cinematografică, Zîkov se auto-asociază cu latura destructivă a personajului lui Wells : este un Tonton Macoute fără față, capabil de anonime acte de represiune și violență. „Invizibilitatea” în acest caz este autorizația de a comite axte aleatorii fără asumarea nici unei responsabilități.

Sunt mai multe feluri de invizibilitate în opera lui Wells. Griffin este precum Vecerovski, omul de știință a cărui genialitate este ceva solitar, a cărui absolută credință în rațiune este de-a dreptul marțiană. Alteregoul său Kemp, ca păstrător al responsabilității sociale este simbolul forțelor invizibile care apară tărâmul aparențelor, al maștilor în locul chipurilor. Kemp este de fapt prototipul lui Zîkov, ființă care servește sistemul, adică tărâmul aparențelor, dar este doar mesagerul unei puteri invizibile, fără implicare personală și responsabilitate. În sfârșit, mai este și Thomas Marvel care pune mâna pe banii furați de Griffin și ascunde hârtiile acestuia, care pot avea un colosal potențial impact asupra evoluției umanitații spre bine sau spre rău, dar din care nu înțelege absolut nimic. Malianov, trebuind să facă față universului homeostatic, își dă seama că trebuie să-și asume o invizibilitate asemănătoare. Pe măsură ce acțiunea înaintează, Malianov se vede pe el însuși ca pe un individ invizibil social : „Atâta timp cât respect legile sistemului…sunt protejat de toate pericolele imaginabile…dar acum ceva din lumea înconjurătoare a luat-o razna…sunt pândit de pericolul să pier în fața ochilor tuturor celorlalți” (92-93).

Va urma.

© George Slusser

Titlul original : „The Martians Among Us : Wells and the Strugatskys”.

Traducere de Cristian Tamaș.

Traducerea și publicarea s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulțumim.

 

George Slusser – Marţienii printre noi: Wells şi fraţii Strugaţki (partea I) ; traducere de Cristian Tamaș

George Slusser – Marţienii printre noi: Wells şi fraţii Strugaţki (partea II-a) ; traducere de Cristian Tamaș

George Slusser – Marţienii printre noi: Wells şi fraţii Strugaţki (partea a III-a) ; traducere de Cristian Tamaș

George Slusser – Marțienii printre noi: Wells și frații Strugațki (partea a IV-a) ;  traducere de Cristian Tamaș

George Slusser – Marțienii printre noi: Wells și frații Strugațki (partea V-a) ; traducere de Cristian Tama)

George Slusser – Marțienii printre noi : Wells și frații Strugațki (partea a VI-a) ; traducere de Cristian Tamaș

Prof. Dr. George Slusser – Fascinantul tărâm al science fiction-ul românesc ;  traducere de Cristian Tamaș

George Slusser – Science fiction-ul francez: genul ocluzat

Prof. Dr. George Slusser, interviu de Cristian Tamaș

„Fundaţia” sefiştilor. Povestea celei mai mari colecţii de SF din lume : The Eaton Collection of Science Fiction and Fantasy, University of California, Riverside, CA, U.S.A. – Cristian Tamaș

 

George Edgar Slusser (născut pe data de 14 iulie 1939), profesor universitar doctor în literatură comparată, co-fondator și Curator Emeritus al celei mai mari colecții SF din lume,  J. Lloyd Eaton Collection of Science Fiction & Fantasy Literature, Special Collections & Archives Department at the University of California, Riverside (S.U.A.); coordonator a douăzeci și trei de conferințe internaționale dedicate science fiction-ului (Eaton Conferences); director al Eaton Program for Science Fiction and Fantasy Studies; autor și cercetător, istoric și critic SF.

Prof. Slusser este absolvent al Universității Harvard; doctorat tot la Universitatea Harvard în literatură comparată ; A.B., University of California, Berkeley;  Diplome d’Etudes Français, Universitatea Poitiers, Franța.

A format o serie de cercetători universitari precum Howard V. Hendrix, David Leiby, Bradford M. Lyau, Daryl F.Mallett, etc.

Căsătorit cu franțuzoaica Danièle Chatelain,  profesor universitar doctor și cercetător. Prof. Slusser este laureat al Premiului Pilgrim (cel mai prestigios premiu decernat pentru cercetare academică de către Science Fiction Research Association). A declarat cu ocazia primirii acestui premiu : „trebuie să scoatem studierea SF-ului din cadrul departamentului de engleză și s-o integrăm în cadrul literaturii comparate, studiilor interdisciplinare sau chiar să-i dedicăm SF-ului un obiect de studiu separat.”

Prof. Slusser este autorul unei impresionante opere desfășurată de-a lungul a aproape patru decenii și este coordonatorul multor antologii și culegeri de studii asupra SF-ului.

Robert A. Heinlein: Stranger in His Own Land” (1973);

The Farthest Shores of Ursula K. Le Guin” (1976),

The Bradbury Chronicles” (1977);

Harlan Ellison: Unrepentant Harlequin” (1977);

The Delany Intersection” (1977);

The Classic Years of Robert A. Heinlein” (1977);

The Space Odysseys of Arthur C. Clarke” (1978).