SF-ul & F-ul grecesc reprezintă o terra incognita, nu numai în România, ci și în Europa și în lume. De ce este așa?
Există mai multe motive : limba noastră unică, populația noastră mică, dar mai ales numărul scăzut de scriitorii greci din trecut și moderni, care au contribuit regulat la publicarea de SF & F şi în consecinţă minuscula noastră producție.
Care să fi explicaţia faptului că The Encyclopedia of Science Fiction menționează doar trei scriitori greci, George Papadopoulos, Diamandis Florakis, Kay Cicellis, o singură revistă SF (Universe Pathways) și doi regizori de film de origine greacă, australienii George Miller (Miliotis), creatorul seriei de filme SF „Mad Max” şi Alex Proyas? De ce crezi că nu există o monografie despre Grecia în Enciclopedia Science Fiction-ului?
Nu știu despre alte țări, dar se pare că în Enciclopedia Science Fiction-ului sunt menționaţi doar câţiva scriitori greci care au fost traduşi în engleză și o revistă care a avut o versiune în englezeşte și în opinia mea, numele menţionate nu sunt cele mai reprezentative de pe scena SF&F greacă. Sper că în viitor vom avea noi traduceri ale unor texte greceşti, și în acest fel vom beneficia de o prezenţă mai elocventă în această enciclopedie anglofonă.
Există vreo istorie a SF & F-ului grecesc, vreo panoramă sau articole disponibile în principalele limbi de circulație internațională? Sau studii ale unor exegeţi greci?
Există un articol al lui Spyros Vretos : „Es begann mit Jules Verne : Science Fiction und Fantasy in Griechenland” (A început cu Jules Verne : Science Fiction şi Fantasy în Grecia), în antologia „Shayol Jahrbuch zur Science Fiction 2004”, editori Udo Klotz, Hans-Peter Neumann, Hannes Riffel, Shayol Verlag, Berlin, 2005.
Care sunt primele texte SF grecești? Cele moderne, nu cele considerate proto-SF ale lui Platon, („Timaios” şi „Critias”) sau „Adevărata istorie” şi „Icaromenippus” de Lucian din Samosata!
I-am cerut ajutorul lui Spyros Vretos în această privinţă. În propriile sale cuvinte :
„Primul text fantastic în greceşte este „Selecții” (1797) de Stephanos Dimitriadis, o adaptare a romanului „Anul 2440” (L’ An 2440) de Louis Sebastien Mercier (1771).
Primul roman fantastic grecesc, un text satiric publicat în foileton, a fost „O Pithekos Xouth” (Maimuţa Xouth, 1848), de Iakovos Pitzipios, referindu-se în parte la un om care a involuat într-o maimuță.
Unul dintre cele mai importanţi precursori a fost Penelope Delta, o autoare de romane istorice pentru copii si adolescenţi, care a scris în 1921un roman fantastic, „Paramythi khoris onoma” (Basm fără nume), o alegorie care a inspirat întregi generații de cititori și scriitori. Un alt precursor a fost Petros Haris (pseudonimul lui Giannis Marmaridis, un important scriitor, membru al Academiei din Atena), care şi-a publicat nuvela „Ultima noapte a Pământului”, în volum în 1924.
În mod „oficial” era modernă a SF-ului grecesc începe în anul 1929, când Dimosthenis Voutyras, un important intelectual şi scriitor, a publicat romanul „Apo tin Gi ston Are” (De la Pământ la Marte). De asemenea, Voutyras a publicat în 1934, „Kalpikoi Politismoi” (Civilizații contrafăcute), o poveste despre lumi pierdute.
Petros Pikros, un intelectual şi ziarist de stânga, a scris „O anthropos pou ekhase ton eauto tou” ( Omul care s-a pierdut pe sine), publicat în 1930 și alte două romane în 1931 și 1933.
Giorgos Tsoukalas a fost un scriitor prolific, autor îndeosebi de „pulp fiction”, primul său titlu publicat în 1930a fost „O Aoratos Anthropos” (Omul invizibil), inspirat de romanul lui H.G. Wells, roman în două volume. Tsoukalas a scris , de asemenea, numeroase adaptări avându-l ca personaj principal pe Tarzan, și romane despre un „Tarzan grec”.
Giorgos Aspreas a scris „O Gyros tis Gis” (În jurul Pământului), o imitaţie a textelor lui Jules Verne (Voyages Extraordinaires) publicat în serial în 42 de foiletoane, în revista „Astir” (Steaua) în 1931. A urmat Heraklis Zakhariadis cu romanul său „O Kosmokrator” (Stăpânul lumii), 1937, scris iniţial ca scenariu pentru un film, numai marginal inspirat de Verne.
Se consideră că prima revistă grecească a domeniului imaginarului a fost „O Chalyvdinos Anthropos” (Omul de Oţel, 1931 – ? , 24 de numere, editura Astir, editor: G. Tsoukalas), publicată la începutul anilor 30, care a oferit o combinație de horror, mister, precum şi SF ; a publicat şi diverse nuvele.
Cei mai influenţi editori ai anilor ’30 au fost Apostolos Manganaris și Nikos Theofanidis care au publicat două reviste „pulp” în perioada interbelică şi postbelică, „Maska” și „Mystirion” (ambele lansate în octombrie 1935), oferind îndeosebi thrillere în cea mai mare parte, dar nu numai, pentru că mai ales „Maska” (în a doua încarnare a sa între 1946-1950, 188 de numere), a inclus o doză sănătoasă de fantasy/horror și , uneori şi SF.”
Există SF & F grecesc tradus în limbi internaţionale?
Există traducerile câtorva povestiri greceşti în antologii internaționale : „Athos Emfovos in the Temple of Sound” (Athos Emfovos în templul sunetului), de Panagiotis Koustas în „The SFWA European Hall of Fame”, editată de James și Kathryn Morrow , „Brûle !” (Arzi !), de Hedwig-Maria Karakouda în „Utopiae 2005”, editor Bruno Della Chiesa, „Who Pays the Ferryman”, o povestire de Thanassis Vembos în volumul „Eine Trillion Euro” (2004), editor Andreas Eschbach, povestirea mea „Aethra”, a fost tradusă în limba engleză şi publicată în revista irlandeză „Albedo One” (octombrie 2011) şi lansată în format e-pub în traducere italiană de editura Kipple.
Există, de asemenea, un eseu de Spyros Vretos, „Hellenes and Aliens: A Survey of Greeks and Greek Expatriates in the World of Science Fiction”, publicat în The New York Review of SF, nr. 241 (vol. 21, Νο.1 septembrie 2008 ), Dragon Press , 2008, New York.
O perspectivă comparatistă asupra Sud-Estului european (vreau să evit termenul de „Balcani”, datorită conotației peiorative), relevă faptul că în țările ortodoxe (nici una în prim-planul revoluției industriale), textele de science fiction au apărut (cu excepția Rusiei , în 1785 : „Călătorie în Țara Ofir” de Mihail Şcerbatov ) relativ târziu (România – 1873 : „Finis Rumaniae” de Al.N. Dariu, Grecia – 1887 : „Călătorie la Jupiter” de Andreas Laskaratos (opinia doamnei Prof.Dr.Domna Pastourmatzi) ; Serbia – 1889 : „Un milion de ani după” de Dragutin Ilić ; Bulgaria – 1921 : „Crizantema albastră” de Svetoslav Minkov ; Albania – 1978 , Ucraina ( ? ). Grecia a fost singura țară ortodoxă neinvadată după al doilea război mondial de Armata Roșie și nu a fost comunizată iar cultura, implicit literatura sa au fost create în condițiile libertății de exprimare în cadrul unui regim democratic (desigur cu excepţia Dictaturii coloneilor dintre 1967 -1974). Această particularitate a creat un relevant science fiction grec?
Desigur, dar cum am spus, este destul de dificil de a afla exact modul în care acest unic trecut politic și religios al Greciei a afectat science fiction-ul grecesc, din cauza producției mici a acestuia. Ca multe alte lucruri din Grecia, cred că e vorba de un amestec de capitalism „modest”, libertate de exprimare și în același timp, un stat nefuncţional, o piață mică și o industrializare imatură.
Care este statutul în Grecia al scriitorului grec de SF & F, al editorului grec și al cercetătorului interesat de domeniul local al imaginarului? Sunt în Grecia, critici literari și teoreticieni axaţi pe exegeza SF-ului & F-ului, sau doar recenzenți? Există un canon literar în Grecia şi cine îl stabileşte? Academia Greacă sau vreun influent critic literar? Ce putem afla despre literatura fantastică greacă?
Există numeroşi istorici, critici, bibliografi și cadre universitare. Un influent eseu critic la nivel academic (posibil, primul), despre SF a fost publicat în 1972 în revista „Exandas” (din nefericire, revista n-a avut o viaţă prea lungă). Cursuri despre SF au fost organizate de Prof. Domna Pastourmatzi la Universitatea Aristotel din Salonic și la Universitatea Egeană în Mytilene (insula Lesvos) de Dr. Abraham Kaua. O serie de conferințe și colocvii naționale și internaționale au fost organizate începând cu anul 1998 , precum și festivaluri și convenții SF tradiționale ale fanilor.
Care este statutul science fiction-ului & fantasy-ului grec, în cadrul culturii greceşti? Sunt acestea considerate ca fiind majoritar maculatură precum în restul țărilor continentale europene?
Este greu de estimat. Desigur, SF-ul nu este respectat în acelaşi mod precum literatura mainstream dar cred că statutul său s-a îmbunătățit în ultimii cincisprezece ani. Cărțile SF & F greceşti nu se bucură de o largă circulație şi astfel nu suscită un interes naţional sau internaţional. Ca urmare, este dificil de estimat statutul real al SF-ului autohton în cultura greacă, dar cu siguranță nu poate fi comparat cu cel al unor opere SF & F anglofone. În același timp, este foarte interesant și de multe ori amuzant să constaţi cum cele mai faimoase și/sau notabile cărți SF & F, cum ar fi „1984”, „Minunata lume nouă” (Brave New World) sau „Never let me go” (Să nu mă părăsești) de Kazuo Ishiguro sunt considerate de mulți ca fiind mainstream. În general , există concepţia destul de larg răspândită că „dacă e literatură bună, nu e science fiction” .
Cum ai caracteriza SF-ul grecesc? Care este vocea sa unică?
Având în vedere că producția sa nu este destul de mare, este destul de dificil să decelezi o caracteristică unică a science fiction-ului grecesc, dar aș spune că se concentrează mai mult asupra societății și psihologiei decât asupra tehnologiei. Nu veți găsi hard SF grecesc după modelul din S.U.A., de exemplu , și politica este o altă temă care pare să-i intereseze pe scriitori greci din timp în timp .
Care sunt cei mai importanţi scriitori greci de SF & F și care sunt operele lor relevante?
În ceea ce priveşte science fiction-ul, „Eksi disekatomyria tropi zois” (Şase miliarde de moduri de viață), de Panagiotis Koustas este o culeger de povestiri SF, mai degrabă cu o tonalitate optimistă pe teme politice și sociale. Şi Alekos Papadopoulos cu foarte interesanta culegere de povestiri „Lathos odigies” (Instrucțiuni greșite), și Kostas Haritos, cu „Schedio fractal” (Planul fractal), un roman care se ocupă cu diverse speculaţii privind descoperirea particulei Higgs, înainte de actualele experimente. În fantasy, îl avem pe Vasso Christou cu impresionanta trilogie „Lakseftes tis palirias” (Sculptorii mareelor), precum și la fel de elaborata „Koraki se aliko fonto” (Corb pe fond stacojiu), de Eleftherios Keramidas. Menționez doar scriitori contemporani și din moment ce niciun scriitor SF&F grec nu este cunoscut în afara domeniului de imaginarului, aceasta este o listă neexhaustivă reflectând gusturi absolut personale.
Cum ai descrie scena grecească a domeniului imaginarului între 2000-2013? În medie, câte titluri grecești de SF & F sunt publicate anual? Care este tirajul mediu? Cam câte titluri SF & F se traduc anual în Grecia şi ce tiraje au acestea? Mai există vreo revistă SF & F tipărită? Dar reviste SF & F online?
Se publică aproape câteva zeci de titluri anual, cele mai multe dintre ele ale unor debutanţi. Auto-publicarea este un fenomen în creștere, de multe ori cu prea puţine rezultate bune în ceea ce privește calitatea. Tirajele sunt în general mici și formatul digital câștigă teren, dar într-un ritm destul de lent. În afară de câteva mici edituri dedicate, editorii sunt rezervaţi cu SF & F-ul, ceea ce înseamnă că la cititorii nu ajung suficiente cărți grecești și ei tind să aibă încredere îndeosebi în autorii străini, un cerc vicios. Culegerile de povestiri şi antologiile sunt mai frecvente decât ar fi de așteptat. Cu o astfel de producție mică și practic fără nici o publicitate pentru textele autohtone, posibilele cifre mari de vânzări și șansele de traducere decente ies din discuție.
A.L.E.F., clubul SF din Atena, este cel mai activ, organizează evenimente la fiecare două săptămâni, iar SFF.gr este forumul dedicat cel mai complet, având mii de subiecte și povestiri în greceşte.
O serie de reviste şi fanzine sunt încă tipărite : „Fantastika Hronika” a clubului A.L.E.F., „EF zine” (Ioannina), „News from Bree” (Clubul Tolkien, Atena), „Symbandikes Diadromes” (Cărările Universului, Larissa), „Universe Pathways” (revistă separată în englezeşte, nu o ediție în engleză a revistei menţionate anterior; Larissa), „SubTales” (Salonic).
Poate un scriitor grec SF & F să trăiască numai din scris?
Sincer, nu cred că există mai mult de douăzeci de scriitori greci (adică scriitori care trăiesc şi scriu în Grecia), care să fie capabili să aibă un venit numai din scrierea de ficțiune, neluând în calcul posibile venituri suplimentare provenite din publicarea articolelor, alte colaborări jurnalistice, seminarii, ateliere de tehnică narativă, etc. Așadar, cum vă puteți imagina, atunci când vine vorba de scriitori SF & F greci, o astfel de noțiune poate fi considerată doar ca o glumă amuzantă. Sumele implicate în remunerarea autorilor greci de SF & F sunt atât de nesemnificative, încât nici nu merită să le pomenim..
Ce știi despre SF-urile vecinilor (bulgari, sârbi, croaţi sau unguri, cehi, polonezi, ruşi)?
Trebuie să recunosc că în afară de câteva povestiri pe care le-am citit în antologia „The SFWA European Hall of Fame” şi câteva titluri ruseşti (în special frații Strugaţki), nu știu prea multe despre SF-ul non-anglofon.
Știi ceva despre literatura română? Sau despre SF-ul românesc?
Din păcate, același lucru este valabil şi pentru literatura română…
Ce le recomanzi cititorilor şi fanilor din România în privinţa SF-ului grecesc? Majoritatea înţeleg engleza, iar unii n-au uitat franceza învăţată în școală …
Povestirile menţionate anterior scrise de Koustas, Karakouda și Vembos sunt foarte interesante şi bine scrise. În plus, textul „Athos Emfovos în templul sunetului” a fost în lista nominalizărilor la Premiul Nebula 2007, ceea ce mă face să cred că suntem pe calea cea dreaptă, și avem nevoie de doar câteva alte șanse pentru a fi cunoscuţi şi citiţi.
Ce părere ai despre viitorul limbilor şi literaturilor „vernaculare”? Vor rezista mcdonaldizării lumii?
În Grecia există convingerea conform căreia, „Limba noastră a fost aici înainte de apariţia celor mai multe limbi actuale ale lumii. A supraviețuit războaielor, invaziilor, secolele de ocupație și va supravieţui şi globalizării lingvistice”. În general, sunt de acord cu aşa ceva, dar, pe de altă parte, simt că globalizarea este un alt fel de atac. Inamicul nu mai poate fi identificat. Tehnologia în permanentă dezvoltare şi evoluţie este ca întotdeauna, un instrument util și, în același timp, o jucărie periculoasă. Desigur, mă tem de posibila impunere mondială a unui vocabular sărac şi rudimentar, de abuzul aproape orwelian al oricărei limbi, nu numai a limbii engleze. Pe de altă parte există oameni care consideră greaca modernă ca fiind o mcdonaldizare a greacăi antice, o concepţie pe care n-o împărtăşesc. Limbi sunt organisme vii, se schimbă , interacţionează şi se joacă și evoluează în fiecare zi. Cred că ar trebui să le vedem ca pe nişte copii : să le învăţăm cât mai bine cu putință , să avem grijă de ele, dar în cele din urmă să le dăm libertatea de a alege propriile lor vieți. Doar viitorul va hotărî.
Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor Revistei SRSFF!
Până când n-am observat cuvântul „traducere” în mailul tău, Cristian, am fost pe punctul de a șterge ca spam primul mail primit din România. Sunt atât de fericit că n-am făcut-o ! Acum ştim că existaţi şi la rândul vostru şi voi ştiţi că existăm, iar acesta este unul dintre cele mai interesante prime contacte sefistice avute vreodată. Science fiction-ul și fantasy-ul au puterea să lărgească orizontul şi să extindă mintea umană și , aşa cum O.W. Holmes a spus odată, „Mintea omului, odată extinsă printr-o idee nouă, nu revine niciodată la dimensiunea iniţială”. Dragi cititori ai Revistei SRSFF, vă doresc minţi cât mai extinse !
Mulţumesc foarte mult!
© Cristian Tamaș & Michalis Manolios
Mihalis Manolios s-a născut în 1970 în Atena, Grecia și este inginer mecanic. A publicat două volume de proză scurtă, culegerile de povestiri „Sarkino frouto” (Fruct pârguit, Triton Publications, 1999) și „…kai to teras” (…și fiara, Triton Publications, 2009). Povestirile sale au fost publicate și în revista „9”, suplimentul de benzi desenate și SF al cotidianului atenian Eleftherotypia, în ediția grecească a revistei Asimov’s Science Fiction, în diverse antologii și alte reviste. „Aethra”a fost publicată pentru prima dată în revista „9” în 2001 și în culegerea de povestiri, „…kai to teras” (…și fiara), 2009 și i s-a decernat Premiul Internațional Aeon al revistei irlandeze Albedo One și a fost publicată în traducere englezească în Albedo One nr.41/octombrie 2011.
