Panagiotis KoustasSF-ul & F-ul grecesc reprezintă o terra incognita, nu numai în România, ci și în Europa și în lume. De ce este așa?

Ei bine, costurile traducerilor din greceşte în engleză sau franceză reprezintă o problemă. Dacă eşti editor probabil că ai risca un cost mai mare pentru traducerea unei cărţi despre gastronomia grecească, având imagini frumoase ale unor feluri de mâncare sau poate în cazul unui scriitor grec clasic. Un alt motiv este că scriitorii greci de SF&F nu contribuie prea mult la scena europeană a domeniului imaginarului. Adică, în antologii internaționale, reviste importante, convenţii, festivaluri, etc. Avem tendința de a ne ține capul plecat…

 Care să fi explicaţia faptului că The Encyclopedia of Science Fiction menționează doar trei scriitori greci, George Papadopoulos, Diamandis Florakis, Kay Cicellis, o singură revistă SF (Universe Pathways) și doi regizori de film de origine greacă, australienii George Miller (Miliotis), creatorul seriei de filme SF „Mad Max” şi Alex Proyas? De ce crezi că nu există o monografie despre Grecia în  Enciclopedia Science Fiction-ului?

Poate că nici unul dintre noi nu s-a deranjat să scrie o monografie decentă despre SF-ul grecesc pentru Enciclopedia Science Fiction-ului …

 Există vreo istorie a SF & F-ului grecesc, vreo panoramă sau articole disponibile în principalele limbi de circulație internațională? Sau studii ale unor exegeţi greci?

Singurul text de care am cunoştinţă este un studiu de Domna Pastourmatzi  : http://www.depauw.edu/sfs/backissues/79/pastourmatzi.htm

 Care sunt primele texte SF grecești ? Cele moderne, nu cele considerate proto-SF ale lui Platon, („Timaios” şi „Critias”) sau „Adevărata istorie” şi „Icaromenippus” de Lucian din Samosata!

În opinia mea, operele lui Dimosthenis Voutyras și Petros Pikros sunt cele care marchează o turnură interesantă în literatura fantastică greacă.

Există SF & F grecesc tradus în limbi internaţionale ?

Lista de care ştiu eu este :

O povestire de Thanassis Vembos (Who Pays the Ferryman) în antologia de limbă germană „Eine Trillion Euro”;

O povestire de Alekos Papadopoulos în antologia ESA ;

O povestire de Hedwig-Maria Karakouda  („Brûle !”) în antologia „Utopiae 2005” ;

Povestirea mea „Athos Emfovos în Templul sunetului”, în antologia americană „The SFWA European Hall of Fame”.

Povestirea lui Mihalis Manolios, „Aethra în revista irlandeză „Albedo One”

O perspectivă comparatistă asupra Sud-Estului european (vreau să evit termenul de „Balcani”, datorită conotației peiorative), relevă faptul că în țările ortodoxe (nici una în prim-planul revoluției industriale), textele de science fiction au apărut (cu excepția Rusiei , în 1785 : „Călătorie în Țara Ofir” de Mihail Şcerbatov ) relativ târziu (România – 1873 : „Finis Rumaniae” de Al.N. Dariu, Grecia – 1887 : „Călătorie la Jupiter” de Andreas Laskaratos (aceasta este opinia doamnei Prof.Dr.Domna Pastourmatzi) ; Serbia – 1889 : „Un milion de ani după” de Dragutin Ilić ; Bulgaria – 1921 : „Crizantema albastră” de Svetoslav Minkov ; Albania – 1978 , Ucraina ( ? ). Grecia a fost singura țară ortodoxă neinvadată după al doilea război mondial de Armata Roșie și nu a fost comunizată iar cultura, implicit literatura sa au fost create în condițiile libertății de exprimare în cadrul unui regim democratic (desigur cu excepţia Dictaturii coloneilor dintre 1967 -1974). Această particularitate a creat un relevant science fiction grec?

Ei bine, libertatea de exprimare a fost limitată în Grecia. Deși doar oamenii care au avut de a face cu Serviciul Cenzurii sunt conștienți de acest fapt, în realitate în Grecia, cenzura în domeniul artistic a funcţionat non-stop între 1900-1983 ! Cenzura în Grecia a fost mai dură sau ceva mai relaxată, în funcție de situația politică sau de persoanele implicate, dar a funcţionat în mod constant. De aceea, o mulțime de cântece şi melodii , cum ar fi „Rebetika” (care se referă de multe ori la utilizarea „ierbii”) au fost înregistrate cu versurile lor originale doar în Statele Unite. Serviciul Cenzurii din Grecia a fost co-administrat de Biserica Ortodoxă Greacă în chestiuni legate de „etică”. Ceea ce este interesant însă este că science fiction-ul este o alegorie care supraviețuieşte încă în Grecia. Mulți scriitori de stânga din perioada de după cel de al doilea război mondial au folosit SF-ul pentru a trece de Serviciul de Cenzură.

Care este statutul în Grecia al scriitorului grec de SF & F, al editorului grec și al cercetătorului interesat de domeniul local al imaginarului? Sunt în Grecia, critici literari și teoreticieni axaţi pe exegeza SF-ului & F-ului, sau doar recenzenți? Există un canon literar în Grecia şi cine îl stabileşte? Academia Greacă sau vreun influent critic literar? Ce putem afla despre literatura fantastică greacă?

Un statut incert, aş spune. Avem o mulțime de scriitori buni care au „traversat limitele genului”, dar foarte puțini autori sunt cu adevărat devotaţi SF-ului. Există editori excelenţi, cum ar fi Angelos Mastorakis și Dimitri Arvanitis. Exegeţi universitari ca Domna Pastourmatzi. Makis Panorios şi-a dedicat întreaga viață Antologiei sale în şase volume dedicată literaturii fantastice greceşti. Dar în ceea ce priveşte mainstream-ul nu pot numi un critic literar activ care să știe ceva despre SF-ul grecesc sau căruia să-i placă SF-ul şi fantasy-ul greceşti.

Convențiile şi festivalurile noastre sunt în general evenimente marginale orientate spre fani. Pe de altă parte, există într-adevăr cu adevărat opere relevante ale unor „nebuni”, cum ar fi prietenul meu Spiros Vretos care  „salvează de la uitare SF-ul grecesc” și o mulțime de oameni care citesc o groază de lucruri. Literatura fantastică greacă există în sensul că nu poate fi ucisă, dar n-aş numi-o în nici un fel un gen popular în Grecia.

Care este statutul science fiction-ului & fantasy-ului grec, în cadrul culturii greceşti? Sunt acestea considerate ca fiind majoritar maculatură precum în restul țărilor continentale europene?

Acelaşi statut de mort viu. Există filme grecești din ultimii 20 de ani, care sunt în mod clar SF şi F. O mulțime de scurt metraje, unele filme ale lui Nikos Nikolaidis care au avut succes. Există o mulțime de elemente SF în spoturi publicitare televizate. Există benzi desenate SF şi F . Dar atunci când vine vorba de literatură, într-un fel este ceva sinucigaş să declari că ești scriitor de science fiction.

Cum ai caracteriza SF-ul grecesc? Care este vocea sa unică?

Cea mai mare parte este soft SF și distopic. Foarte mult folosit ca decor pentru alegorii. Nu cred că are o voce unică, dar această voce cu siguranță încearcă să cânte o melodie care nu a fost scris încă.

Care sunt cei mai importanţi scriitori greci de SF & F și care sunt operele lor relevante?

În mod clar, Mihalis Manolios ! Prima sa carte, „Sarkino frouto” (Fruct pârguit) din 1999 a fost un apel de trezire pentru mine. Aceasta a fost prima carte care m-a determinat să-mi doresc să evoluez ca scriitor. Nuvelele sale și a doua sa carte,  „…kai to teras” (…și fiara), au demonstrat că Mihalis este un alergător de cursă lungă.

Alekos Papadopoulos este de asemenea, un scriitor foarte talentat adresând întrebări serioase în povestirile sale. Culegerea sa de povestiri este cu adevărat o mare carte, numită „Lathos odigies” (Instrucțiuni greșite).

Kostas Haritos mixează „felii de viață” cu un ciudat, uneori sarcastic umor. Romanul său „Schedio fractal” (Plan fractal) este o carte care le are pe toate. Cercetători de la CERN, dependenți de calculator și nave grecești care eşuează în timpul verii ! Consider de asemenea, ca fiind destul de promiţătoare povestirile scrise de fraţii Stamatopoulos, deoarece au tendința de a se referi la aspecte politice, abordare care mi-e foarte dragă.

Trebuie să recunosc că nu sunt un mare fan al fantasy-ului. Dar m-am bucurat de fiecare pagină a trilogiei  „Lakseftes tis palirias” (Sculptorii mareelor), de Vasso Christou. Vasso ne oferă de asemenea, povestiri science-fiction de o bună calitate, care reverberează cruzime și bunătate în același timp.

Un bun scriitor de horror este Avraam Kaua, o voce narativă unică prea greu de descris. Romanele sale „To asimi pou ourliazei” (Urletul de argint) şi „Nekro Derma” sunt cele mai bune lucrările ale sale de până acum.

Cum ai descrie scena grecească a domeniului imaginarului între 2000-2013?  În medie, câte titluri grecești de SF & F sunt publicate anual? Care este tirajul mediu? Cam câte titluri SF & F se traduc anual în Grecia şi ce tiraje au acestea? Mai există vreo revistă SF & F tipărită? Dar reviste SF & F online?

Între 2000-2009 a arătat destul de promiţător. Între 2009-2013 s-a dus pe apa sâmbetei pentru că şi SF&F-ul grecesc a aterizat în Zona Crizei, ca orice şi oricine în Grecia. Nucleul dur nu s-a schimbat prea mult, dar influența a scăzut dramatic. Editorii mari au ieşit de pe piaţă, editorii mici sunt efectiv într-o condiţie  „zombie”. „9”, revista care a sprijinit SF-ul local și internațional prin publicarea săptămânală a câte unei povestiri  (și şi-a plătit colaboratorii, atât scriitori cât și traducători) a dispărut. Astăzi, situația este într-adevăr proastă. Există unele titluri autopublicate în tiraj mic. Şi câte ceva în format digital. Una sau două culegeri și antologii într-un an. Clubul SF A.L.E.F. din Atena, rezistă dar are mari probleme în finanțarea Festivalului său international de film, organizat anual şi dedicat SF&F-ului. SFF.gr rămâne singura zonă dedicată domeniului imaginarului pe internet  în timp ce fanzinele și revistele semi-pro sunt într-o situație de „pierdut în spațiu”.

Poate un scriitor grec SF & F să trăiască numai din scris?

În mod clar, nu .

Ce le recomanzi cititorilor şi fanilor din România în privinţa SF-ului grecesc? Majoritatea înţeleg engleza, iar unii n-au uitat franceza învăţată în școală …

Orice lucru care se poate obține de pe internet, fără a costa ceva. Avem nevoie să începem să ne citim şi traduce SF-urile…

Ce știi despre SF-urile vecinilor (bulgari, sârbi, croaţi sau unguri, cehi, polonezi, ruşi)?

Foarte puțin. Deși am lucrat ca traducător la revista „9” și știu că am încercat să obţinem povestiri din aceste țări, diferența de limbă a fost insurmontabilă.

Știi ceva despre literatura română? Şi despre SF-ul românesc?

Povestirea lui Lucian Merisca din antologia americană „The SFWA European Hall of Fame”, un text care mi-a plăcut. Am auzit de asemenea, la unul dintre festivalurile Utopiales la care am participat, de o antologie publicată în limba engleză şi conţinând povestiri SF româneşti dar n-am avut şansa să obțin un exemplar.

 Ce părere ai despre viitorul limbilor şi literaturilor „vernaculare”? Vor rezista mcdonaldizării  lumii?

Ei bine, eu nu sunt foarte optimist în ceea ce priveşte viitorul limbilor, al tuturor limbilor. După cum văd eu lucrurile, noua generație şi-a creat un nou jargon care poate fi trimis ca mesaj pe Twitter sau SMS. Tinerii folosesc de asemenea, imagini sau emoticoane pentru a-şi exprima sentimentele. Întreaga zonă de comunicare verbală se schimbă.

Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor Revistei SRSFF!

Noi toți, români şi greci pasionaţi de SF împărtășim aceleaşi preocupări de o foarte lungă perioadă. Este timpul să ne împărtășim şi textele și ideile …

Mulţumesc foarte mult!       

© Cristian Tamaș & Panagiotis Koustas

Panagiotis Koustas s-a născut în 1965  în Atena , Grecia, a studiat economia și drama, apoi a început să „lucreze din greu în a nu avea o carieră”. Până în prezent, acest ne-carierist a fost traducător, jurnalist, autor de scenarii de televiziune și de benzi desenate, a scris povestiri science fiction, și a avut un număr mare de locuri de muncă cu durata limitată. Prima sa carte „Eksi Disekatommyria Tropoi Zois” (6.000.000.000 stiluri de viață) a fost publicată în Grecia de Triton Books, în iulie 2007.

O Athos Emfovos sto Nao toy Ihou” (Athos Emfovos în Templul sunetului) este  până în prezent, singura sa povestire tradusă în limba engleză în antologia „The SFWA European Hall of Fame”, editată de James Morrow & Kathy Morrow, Tor Books , 2007.

Povestirea a apărut pentru prima dată în revista „9”, nr. 133, 22 ianuarie 2003  și a fost de asemenea, publicată în italiană și cehă datorită faptului că antologia „The SFWA European Hall of Fame” a fost tradusă în aceste limbi.

Tot în revista „9”, un supliment săptămânal de benzi desenate și science fiction al importantului cotidian grec ”Eleftherotypia”, Panagiotis și-a publicat cele mai multe dintre povestiri până în prezent

Panagiotis este, de asemenea, membru al A.L.E.F. (Clubul Science Fiction din Atena) și membru al comitetului de organizare al Festivalului Internațional de Film SF&F din Atena.

Blogul său se numește „Tales of A CRAZY WORLD”.