Philip K. Dick: „Stanisław Lem este un comitet comunist”

Votul prin care Stanislaw Lem a devenit membru de onoare al SFWA este precum votul ovinelor pentru ca lupul să fie acceptat în stâna comunală ca membru onorific. Cu siguranță că bolșevicii trebuie să-și lins colții de bucurie acolo în Cracovia., a avertizat Philip K. Dick, membrii SFWA în 1975.

Stanisław Lem – în conformitate cu opiniile paranoice ale lui Philip K. Dick – n-a existat.

Stanisław Lem a fost o figură compozit creată de un comitet comunist : în septembrie 1974, FBI-ul a primit un denunț. Acuzațiile din acea delațiune erau și sunt șocante – demascau o vastă conspirație comunistă ce țintea un atac concertat asupra inimilor și minților Americii prin propagandă mascată subtil ca science fiction. Marile edituri și organizații americane de science fiction fuseseră infiltrate de agenți comuniști și figuri notabile ale SF-ului american erau recrutate de KGB. Orchestratorul a toate aceste monstruoase malversațiuni era un comitet comunist care acționa sub numele de … Stanisław Lem.

Philip K DickDeconspiratorul acestor oribile și insidioase subterfugii comuniste n-a fost nimeni altul decât Philip K. Dick, legendarul scriitor de science fiction. Potrivit denunțului lui Dick, Stanisław Lem nici nu exista, decât ca marionetă inventată în scopul diseminării propagandei comuniste. Stanisław Lem nu era „probabil decât un comitet comunist, mai degrabă decât un individ”. Dovezile irefutabile prezentate de Dick pentru această delațiune au constat în opiniile drogatului și paranoicului autor de pulp sci-fi : „Lem scrie în mai multe stiluri și se pare că vorbește prea multe limbi străine iar alteori, nu.” Și vasta conspirație planetară se întindea precum pecinginea: „Partidul comunist este proprietarul unei edituri care publică SF comunist în America.”

Pe lângă Stanisław Lem, Dick a „demascat” FBI-ului și alte trei figuri ale SF-ului, de asemenea „conspiratori primejdioși” – Peter Fitting, Fredric Jameson și Franz Rottensteiner (agentul literar al lui Lem în Occident). „Comitetul comunist” care se ascundea în spatele acelui „nom de guerre” – Lem, avea intenția de a obține „poziții al unui monopol de putere prin care să controleze opinia publică americană prin critici și eseuri pedagogice (sic! – nota traducerii), este o amenințare la adresa întregului nostru domeniu al science-fiction-ului și schimbului liber de opinii și idei.” Și „comitetul comunist” se pare că a reușit, Philip K.Dick a observat „penetrarea evidentă a publicațiilor importante ale organizației noastre profesioniste SCIENCE FICTION WRITERS OF AMERICA”.

La acea vreme, atât Philip K.Dick cât și Stanisław Lem erau nume notorii în science fiction-ul mondial. Dick câștigase un premiu Hugo, și restul prolificei sale maculaturi sefiste i-au atras ditirambii fandomului american. E posibil ca pentru FBI, ca Dick să fi fost considerat bine plasat pentru a denunța o invazie comunistă a science fiction-ului american. Era cu siguranță o idee sinistră – literatura penetrase fără probleme Cortina de Fier spre vest așa că ideea ideologiei comuniste subminându-i pe naivii cititorii de science fiction, inclusiv un număr mare de alți juvenili impresionabili de toate vârstele mentale, ar fi fost un complot monstruos și malefic prin perversitate.

Cât despre noi ceilalți, cei aflați în deplinătatea facultăților mentale, noi toți suntem cu totul siguri că Lem a existat și că a fost doar o singură persoană. Dar, indiferent de sănătatea pshică, a avut oare Dick vreun motiv să fie îngrijorat? Penetrase Dick o conspirație comunistă reală, avea el vreo justificare obiectivă pentru a vedea în Lem (sau, cel puțin în „comitetul comunist” care-l inventase), o amenințare?

În realitate, Stanisław Lem n-a fost nici măcar membru al partidului comunist polonez. Lem a evitat în mod activ asocierea cu partidul comunist polonez și chiar a vorbit împotriva dictaturii comuniste. Nu că n-ar fi fost curtat de comuniști – comitetul central al partidului comunist polonez și secretarul acestuia, Franciszek Szlachcic, au încercat să-l racoleze pe Lem la cauza bolșevismului la începutul anilor ’70, cerându-i să sprijine cabinetul lui Edward Gierek, dar Lem s-a abținut. Mai târziu, Lem a început sa ia o atitudine mai activă împotriva autorităților comuniste, semnând proteste împotriva unor modificări ale dispozițiilor constituționale privind dictatura partidului comunist și „prietenia cu măreața Uniune Sovietică”. Articolele lui Lem publicate în revista pariziană „Kultura” a emigranților polonezi au inclus opinii negative negative despre comunizarea Poloniei.

În timp ce (în ciuda eforturilor lui Philip K.Dick), Stanisław Lem se poate sau nu să fi fost un obiectiv de interes pentru FBI, cu siguranță a fost unul pentru securitatea comunistă poloneză. Prin 1978, corespondența lui Lem cu editori și agenți literari străini a fost cenzurată atît de grav încât el a scris departamentului de cultură al comitetului central comunist și a protestat. Această hărțuire și instaurarea legii marțiale în 1981, au provocat hotărârea lui Lem de a părăsi Polonia comunistă.

Dar pașapoartele nu erau ușor de obținut în nicio țară comunistă. În 1982, Lem primit o bursă de un an la Institutul pentru Studii Avansate din Berlinul de Vest, unde și a și mers dar nu i s-a dat voie să-și ia familia cu el. Întoarcerea sa în Polonia comunistă s-a datorat faptului că discursul său critic împotriva sistemului comunist l-ar fi pus în imposibilitatea de a reveni în Republica Populară Polonia sau ca familiei lui să i se permită să i se alăture în R.F.G. În cele din urmă, în 1983 la sfârșitul legii marțiale, Lem a primit o invitație de la Societatea Scriitorilor Austrieci de a veni la Viena. De data aceasta, soției sale Barbara și fiului său Tomasz li s-a aprobat să-l însoțească în primul rând în Germania de Vest, și apoi în Austria, unde au rămas până în 1988.

Evident, acuzațiile lui Dick au fost și sunt niște elucubrații. Lem a existat cu siguranță, și legăturile sale cu autoritățile comuniste erau inexistente.  Lem a fost chiar activ împotriva guvernului comunist polonez și a fost prost tratat de către acesta. Dacă pretinsa cabală din umbră denunțată de Philip K.Dick privind conspiratori comuniști ce ar fi infiltrat science fiction-ul american ar fi existat, cu siguranță nu Lem ar fi fost inițiatorul. Atunci, de ce era Dick atât de înfocat convins de vinovăția lui Lem ?

În 1973, Stanisław Lem a devenit membru de onoare al organizației scriitorilor SF profesioniști, SFWA (Science Fiction Writers of America), un gest de „bunăvoință internațională” din partea asociației americane. Cu toate acestea, în 1976, 70% din membrii SFWA au votat în favoarea unei rezoluții care să anuleze statutul de membru onorific al lui Lem.

O „concediere” foarte rapidă pentru un astfel de autor de prestigiu, dar motivele pentru atît de rapida sa „ejecție” din SFWA sunt clare – Lem nu părea să considere calitatea de membru onorific ca pe o onoare. Lem a considerat și a scris despre science fiction-ul american că este „gândit bovin, prost scris, și interesat doar de aventură și escapism mai degrabă decât de idei sau noi forme literare” și „sf-ul american este maculatură însăilată prin limba de lemn a conformismului, mercantilismului și consumismului”, iar acestea sunt doar câteva exemple de atitudini depreciative exprimate de Lem față de sci-fi-ul iancheu.

Cu toate acestea, Stanisław Lem, a considerat că un singur autor de science-fiction ca fiind scutit de criticile sale tăioase dar veridice – tocmai acela care-l denunțase FBI-ului, Philip K. Dick.

Titlul unui eseu al lui Lem despre Dick este o dovadă elocventă în acest sens: „Philip K.Dick : Un vizionar printre șarlatani” (eseu publicat în traducere în Almanahul Anticipația 2015 – nota traducerii). Eseul este de-a dreptul liric, relevând multe calități excelente ale lui Dick ca autor SF și expune starea derizorie a unei părți a literaturii de consum din S.U.A., sci-fi-ul. Lem l-a considerat pe Dick a fi singurul scriitor american de SF scutit de opiniile sale privind „calitatea” paraliteraturii pretins scientiste.

Se pare că Dick habar n-avea de opiniile lui Lem despre el și că a luat comentariile „compromițătoare” ale lui Lem la modul personal, precizând în delațiunea sa către FBI:

 Abilitățile creative ale lui Lem par acum să fi fost supraevaluate și atacurile jignitoare și brutale și de-a dreptul ignorante ale lui Lem la adresa science fiction-ului american și scriitorilor americani de science fiction au mers prea departe și au insultat pe toată lumea, cu excepția credincioșilor partidului comunist (eu sunt unul dintre cei care mă consider insultat).

În plus, Dick a avut și un alt motiv pentru a-l urî pe Lem, ca rezultatul al unui dezacord profesional anterior. În 1972, Lem a tradus și publicat în Polonia „Ubik-ul” lui Dick. Datorită restricțiilor economice existente în Polonia comunistă, Lem nu a putut obține drepturi de autor pentru Dick. Cu siguranță, pierderea acestei sume, l-a făcut pe Dick să-i devină dușman lui Lem.

Nu știm dacă datoria civică de a apăra America împotriva amenințării comuniste sau dorința de răzbunare au reprezentat impulsul din spatele denunțului lui Dick, dar sigur există un alt factor care i-a afectat discernământul lui Dick.

Dick a fost un utilizator frecvent (un eufemism pentru toxicoman) al unei varietăți de „produse chimice de agrement” (un eufemism pentru droguri), încât nu era străin de permanente stări modificate ale conștiinței. În februarie 1974, după Dick a fost externat de la dezintoxicare după abuzul de pentotal/tiopental sodic (un anestezic destul de puternic, utilizat în chirurgia dentară dar și ca „ser al adevărului” de diverse poliții politice), a primit o livrare de opiacee aduse de o tânără femeie ce purta la gât un colier de aur cu simbolul „Ichthys” (ἰχθύς, „pește” în grecește, anagrama sintagmei Ίησοῦς Χριστός, Θεοῦ Υἱός, Σωτήρ”, Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr/Isus Hristos Fiul Lui Dumnezeu Mântuitor ; simbol secret utilizat de primii creștini aflați în ilegalitate).

Lui Dick i s-a părut că vede un fascicul „inteligent” de lumină roz scăldînd simbolul „Ichthys” și a rămas convins că divinitatea i-a trimis un semn, dăruindu-i clarviziune și alte puteri psihice. Din nefericire, nu era decât un efect secundar al toxicomaniei sale.

Toată această bazaconie este demnă de a figura într-unul dintre romanele abracadabrant-psihotice izvorâte din mintea drogatului Dick, consumator entuziast de aproape orice substanță interzisă sau nu, și care a explorat de multe ori teme precum fragilitatea conștiinței, realitatea ca iluzie consensuală și universul malefic-persecutor. Dar, după această „comuniune”, Dick a experimentat halucinații frecvente, și chiar a devenit convins că a fost strămutat în timp – trăind două vieți paralele, una ca autor american de science fiction în secolul XX, și alta ca un creștin persecutat în Roma antică în secolul I era noastră.

Dick trecea printr-o „ușoară” deconectare de la realitate (cel puțin, de la realitatea noastră) doar cu câteva luni înainte de a-l denunța pe Lem la FBI. Există cu siguranță numeroși alți factori – convingerea că Lem l-ar fi jecmănit sau un sentiment defensiv de patriotism iancheu împotriva „calomniei” lui Lem la adresa sci-fi-ului made in USA – dar trebuie să luăm de asemenea în calcul posibilitatea ca raza inteligentă de lumină roz să fi fost un instrument al conspirației comuniste.

Desigur, nu s-a întâmplat nimic în urma denunțului lui Dick – Stanisław Lem (om sau comitet comunist) a trăit în condiții de „securitate” în spatele Cortinei de Fier, mult în afara jurisdicției FBI, și nu s-a declanșat vreun embargou asupra operei sale.

Relațiile „acre” dintre Lem și SFWA și „opiniile defăimătoare” asupra SF-ului american nu au împiedicat creșterea popularității lui Lem – recunoașterea și aprecierea sa în occident nu s-au diminuat de-a lungul anilor, ci dimpotrivă iar multe dintre operele sale au ajuns la un public larg mondial sub forma traducerilor, atât unele noi cât și unele vechi, sau adaptărilor cinematografice cum ar fi „Solaris”.

Este, de asemenea, demn de remarcat faptul că în timp ce FBI-ul n-a arătat nici un interes pentru Lem, Dick a fost cu siguranță pe radarul lor. Dosarul lui Dick de la FBI (obținut pe baza US Freedom of Information Act) a demonstrat că denunțarea lui Lem nu a fost primul contact al lui Dick cu FBI-ul.

De fapt, Dick a fost un delator consecvent și perseverent, turnând de numeroase alte ori – doar cu doi ani înainte de denunțul menționat mai sus, a „demascat” FBI-ului o altă conspirație, de data aceea de la celălalt capăt al spectrului politic. Dick pretindea că ar fi fost abordat în 1972 de un reprezentant al unei organizații neo-naziste care l-ar fi șantajat să introducă mesaje codificate ce implicau „politică, arme ilegale, etc.” în romanele sale. Dick a conectat pretinsa organizație de o serie de jafuri care avuseseră loc în casa lui din California. Având în vedere că denunțul ulterior care-l implica pe Lem nici măcar nu a fost inclus în dosarul său, este foarte puțin probabil că FBI-ul să fi luat în seama turnătoriile paranoic-sefiste ale lui Dick.

 

Titlul original : „Philip K. Dick: Stanisław Lem is a Communist Committee”.

Traducere de Cristian Tamaș.

Textul a fost tradus cu permisiunea autorului și a revistei academice americane Science Fiction Studies. Le mulțumim domnilor Matthew Davies și Prof.Dr.Arthur B.Evans.

Leave a Reply