„Satyameva Jayate” (Doar adevărul învinge)

Revista SRSFF lansează o premieră absolută în România, un grupaj de texte dedicate fenomenului SF&Fdin India, cuprinzând teorie, istorie, critică, exegeză și trei povestiri ale unora dintre cei mai relevanți scritori indieni, Vandana Singh, Anil Menon, Ashok Kumar Banker și Amitav Ghosh.

India, un sub-continent adăpostind circa un miliard două sute treizeci și șase de milioane de ființe umane (17,4% din populația planetei), poate fi foarte bine considerată o adevărată planetă, având remarcabile și perene particularități printre care aceea a continuității multimilenare a unei civilizații primordiale, civilizația Indusului (cu fascinantele orașe Mohenjo-daro, Harappa, Dholavira, Kalibangan), apărută brusc în același timp cu civilizațiile așa-zis „fără copilărie” egipteană, sumeriană și chineză. Sau aceea a politeismului cu aproape un miliard de credincioși (patru importante religii s-au născut în India, hinduismul, budismul, jainismul și sikhismul) – o altă extraordinară trăsătură a continuității culturale și istorice sau aceea a democrației de la independență ( 26.01.1950) încoace, India fiind cea mai „mare” democrație de pe glob, o societate a pluralismului, multilingvă, multireligioasă și multietnică.

Niciodată, în nici o parte a lumii, omul nu se găsește în prezența unei naturi atât de generoase și totodată atât de feroce. Moartea și viața se impun aici cu o atare violență încât omul este silit să le îndure așa cum i se înfățișează…Acceptând viața și moartea cu aceeași seninătate, nu i-a rămas omului indian decât să-și deschidă senzualitatea în fața universului, lăsînd să urce treptat, de la instincte către suflet, acel panteism grandios care e toată știința, toată religia, toată filosofia indianului.”

V-ați întrebat vreodată de unde provine numele de „India” ?  De la cuvântul sanscrit „Sindhu” (Indus) preluat de vechi perși și transformat în „Hinduš”, de la care grecii antici au auzit de mirificul tărâm al mirodeniilor locuit de acei pe care-i numeau, „Indoi” (poporul Indusului). De aici, India sau Hindustan cum i-au spus urmașii perșilor, persanii sau iranienii, dar localnicii numesc imensul teritoriu și-i spun și astăzi, „Bharat”. India istorică se întinde de la granița cu Persia (Iranul) până la granița cu Birmania (Myanmar), partiția din 1947 făcându-se după criterii religioase.

India este o mare putere culturală de peste 4.000 de ani, a jucat și joacă un rol major în istoria umanității, a fost și este un focar de civilizație, a cărei limbă literară, sanscrita, a fost echivalenta asiatică a latinei timp de aproape două milenii, mijloc de comunicație, limbă liturgică, limbă a unei sofisticate filosofii, „lingua franca” din Himalaya (Nepal și Bhutan) până în Sri Lanka (Ceylon) sau Indonezia, limba în care au fost scrise vedele, sutrele, epopeile Ramayana și Mahabharata, upanișadele, puranele, ce au reprezentat și reprezintă momente astrale ale omenirii, matematica (așa-zisele „cifre arabe” sunt de fapt inventate de indieni și preluate de musulmani), astronomia, medicina, arhitectura, artele (muzica, dansul, pictura, sculptura, teatrul, literatura) au înflorit și au fecundat gândirea mondială. Cultura Indiei moderne este un amalgam complex și sofisticat de tradiții și influențe, de nou și de vechi, de aspirații și de certitudini. Aproape oricine a auzit de Mahatma Gandhi, de Rabindranath Tagore, de Salman Rushdie, personalitați de talie mondială, modele și repere pentru milioane de oameni de pe planetă.

În India sunt 22 de limbi recunoscute oficial, hindi avînd cel mai mare număr de vorbitori, aproape 500 de milioane, engleza fiind vorbită și folosită extensiv ca limbă de comunicație. Din acest motiv, există numeroși scriitori indieni care scriu în engleză și sunt citiți și apreciați pe tot globul,  precum Salman Rushdie, Arundhati Roy,  Amitav Ghosh,  Rohinton Mistry, Anita Desai, Kiran Desai, Ashok Banker, Jhumpa Lahiri, R. K. Narayan, Vikram Seth, Raja Rao, Arvind Adiga, Vikram Chandra, Mukul Kesavan, Raj Kamal Jha, Vikas Swarup, Khushwant Singh, Shashi Tharoor, Nayantara Sehgal, Shashi Deshpande, Kamala Markandaya, Gita Mehta, Manil Suri, Ruskin Bond, Chitra Banerjee Divakaruni, Bharati Mukherjee, Chetan Bhagat sau regizori de film faimoși în întreaga lume precum Satyajit Ray, Mrinal Sen, Mira Nair, Tarsem Singh, M Night Shayamalan, Shakhar Kapur, Mira Nair, Deepa Mehta, Gurinder Chaddha și oameni de știință având contribuții remarcabile : C.V. Raman, Homi Bhabha, Jagdish Chandra Bose, Meghnad Saha, M. Visvesvaraya, Satyendra Nath Bose, Subrahmanyan Chandrasekhar, Vikram Sarabhai, Anil Kakodkar

Primul text proto-SF indian a fost publicat în 1835, iar pe data de 5 noiembrie 2013, India (Indian Space Research Organisation=ISRO) a lansat o sondă spațială,  Mangalyaan (Mars Orbiter Mission=MOM) către planeta Marte, expresia capacității științifice și tehnologice a republicii federale.

Totul nu este decât aparență, și sub diversitatea aparențelor, Brahma, spiritul lumii este unul. Omul, fără îndoială, are intuiția mistică a transformismului universal. După multe transmigrații, după multe treceri de la o aparență la altă aparență, și după ce va fi ridicat în el, prin suferință și luptă, nivelul mobil al vieții, fără îndoială că într-o zi, va fi îndeajuns de pur pentru a se revărsa în Brahma. Dar, pierdut cum este în oceanul formelor și al energiilor amestecate, știe el oare dacă mai e formă sau dacă e spirit ? Este el o ființă care gândește, sau doar o ființă vie, o plantă sau o ființă sculptată în piatră ?

Eterna și fascinanta Mamă India își continuă drumul spre viitor, spre eternitate, spre desăvârșire, însuflețită de toate energiile sale volitive, exprimând unitatea lumii prin tot ceea ce o definește.

Vande Mataram ! (Mă plec în fața ta, Maică !)

Nota autorului:

S-au utilizat citate din Élie Faure, „Istoria artei”.