Aterizaseră de doar câteva ore, dar Sid era deja nemulţumit.

— Este clar că n-o să găsim aici ceea ce căutăm, rosti el, după ce-şi pierdu răbdarea. Făpturile planetei sunt bipezi aflaţi abia la începuturile dezvoltării lor. Sunt de trei ori mai mari ca noi şi par atât de ineficienţi! Propun să nu mai pierdem vremea şi să plecăm.

Sol era cufundat în gânduri. Stătea întins comod în fotoliul din sala de comandă a astronavei, urmărind atent pe monitoare imaginile venite de afară. Spuse într-un târziu:

— Nu sunt de acord. Este adevărat, am fost trimişi să găsim omologi în Galaxie, echivalenţii noştri spirituali. Dar aşa ceva este ca şi cum am căuta acul în carul cu fân. Suntem de mai mult de o mie de ani pe drum, iar cei de aici sunt primii raţionali întâlniţi de când străbatem zona necunoscută. De altfel, nici celelalte echipe de căutare n-au găsit pe nimeni, după cum ştii. Aşa că trebuie să mai rămânem.

Sid tăcu îmbufnat. O vreme lucrară în tăcere, fiecare cufundat în propriile-i gânduri. Din când în când, atingeau vreo comandă de la pupitre. Brusc, râsul lui Sid sparse liniştea. Sol se întoarse, privindu-l întrebător. Printre hohote, acesta transferă pe ecranul principal imaginile unei camere de exterior. Unul din bipezii de afară se apropiase de astronavă şi ceruse ceva în limba lui. Compilatoarele intrară automat în funcţiune: „Dă-mi tu, zână bună, un cal falnic şi o sabie ascuţită, să nu-mi fie teamă de duşmanul ce-mi ţine mândra ascunsă”, grăise băştinaşul.

Sid îşi lămuri colegul ce înseamnă cal şi sabie.

— Nava noastră este ascunsă de un camuflaj mimetic inteligent. Acum seamănă cu o făptură supranaturală care face parte din folclorul lor. În sfârşit, i-am sintetizat ce-a vrut şi i-am dat. Acum spune-mi de ce vrei să mai rămânem pe o astfel de planetă pe care abia după mii de revoluţii o să apară o civilizaţie compatibilă cu a noastră? Au cerut ceva unei forţe supranaturale şi, întâmplător, am fost eu aici. Sunt prea primitivi! Ha, ha, ha! Imaginează-ţi că eu aş cere: „Dă-mi, zână bună, o micronavă superluminică, cu ecran hiper radiant şi propulsie antigravitaţională!” Ha, ha, ha!

Urmărind privirea uimită a lui Sol, Sid se întoarse şi se holbă neîncrezător la forma suplă a micronavei, cu ecranul de protecţie sclipind în lumina reflectoarelor sălii de control, apărută ca din senin. O voce răsună ca de nicăieri, vorbindu-le pe limba lor:

„Vizitatori din depărtări, bine aţi venit pe planeta noastră!”

Latest posts by George Lazăr (see all)