SF-ul german

Science fiction-ul german are una dintre cele mai vechi tradiții din lume. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere influența puternică a Iluminismului în perioada regelui prusac Frederic cel Mare (1712-1786) și operelor unor scriitori, cum ar fi Johann Gottfried von Herder (1744-1803), Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832) și Friedrich Schiller (1759-1805), opere încadrabile clasicismului weimarian.

Science fiction-ul este la urma urmei, un tip de literatură aparţinând fantasticului care devine credibil pe măsură ce naratorul explica logic noile elemente ale unei lumi ficţionale. În remarcabilul său studiu, „Introduction à la littérature fantastique” (1970; Introducere în literatura fantastică, trad. Virgil Tănase, editura Univers, 1973), o operă fundamentală privind analiza literaturii fantastice, structuralistul Tzvetan Todorov descrie capacitatea fantasticului de a rupe limitele percepute ale realului: „Fantasticul ne permite traversarea anumitor frontiere, care ne sunt inaccesibile atât timp cât nu-l utilizăm” (158). Todorov diferențiază science fiction-ul de alte tipuri de naraţiuni fantastice, plasând scientoficţiunea în categoria miraculosului științific.

Todorov prezintă fantasticul ca pe un element irațional care este ulterior explicat în mod logic. Ca urmare, progresia de la irațional la real, creează o dialectică între „momentul de incertitudine” al fantasticului și „realitatea” rezultantă care destabilizează implicita noțiune a realului în mintea cititorilor (33). Această dialectică între fantastic și “real” este aceea care permite o analiză mai precisă a potențialului inerent al science fiction-ului pentru a transgresa conceptul comun de „realitate”. Darko Suvin ne-a comunicat ceva asemănător în studiul său Pour une poétique de la science-fiction : études en théorie et en histoire d’un genre littéraire, Montreal, 1977  (traducere în engleză: „Metamorphosis of Science Fiction: On the Poetics and History of a Literary Genre”, 1979). Potrivit lui Suvin,  science fiction-ul este un gen bazat pe conceptul de „Novum”, ceea ce conduce la înstrăinare și apoi la cunoaștere din partea cititorului (8). Importanța gândirii raționale este extrem de importantă.

În secolele XIX și XX Germania devine celebră și apoi de-a dreptul infamă prin marile sale realizări în domeniul „Wissenschaften” (științelor), fie naturale, sociale, sau literare. 1 Prin urmare, nu este surprinzător faptul că Germania are, de asemenea, o puternică și semnificativă tradiție a science fiction-ului. Din păcate, nu suficient de mult science fiction german a fost tradus în englezeşte – doar echivalentul vârfului aisbergului. Mă voi concentra îndeosebi asupra acelor lucrări ce sunt disponibile în prezent în traducere englezească, texte accesibile tuturor anglofonilor de pe planetă, dar aş dori să încurajez publicul în a explora şi originalele germane, și poate că acest lucru ar putea determina apariţia unor mai multe traduceri.2

Deşi prezența raționalului distinge science fiction-ul de fantasy, mit și basm, gen, SF-ul face parte din literatura fantastică. Antecedentele SF-ului includ goticul, grotescul și neverosimilul.3 Prin urmare, nu este surprinzător că putem găsi una dintre primele povești proto-science fiction, în cadrul literaturii romantice germane. Pur și simplu o orientare aspect a acestei mișcări a avertizat împotriva supraestimării rațiunii umane în epoca modernă, ​​o preocupare comună a distopiilor din secolele XX și XXI. Mulți dintre noi l-au citit pe E.T.A. Hoffmann (1776-1822), faimosul său basm „Spărgătorul de nuci” (Nußknacker und Mäusekönig, 1816), care este în continuare  povestea favorită  a copiilor germani. E.T.A. Hoffmann este, de asemenea, bine cunoscut pentru povestirea sa proto-SF, „Der Sandmann” (1816; „Moş Ene”). Respins în dragoste de Clara, Nathaniel devine obsedat de misterioasa Olympia. Eșecul în a-i percepe adevărata-i natură artificială, îl va conduce la nebunie și moarte. Personajul Olympia este un exemplu timpuriu de asociere a anxietăţii masculine față de tehnologie cu aceea nutrită față de femei.  Olympia este precursoarea  robotului Maria din filmul „Metropolis” (1927)  de Fritz Lang și a femeii fatale din filmul noir.  (cf. Huyssen).

În Germania, marea popularitate a „călătoriilor extraordinare” (voyages extraordinaires) ale lui Jules Verne (1828-1905) a contribuit la crearea unui public interesat de science fiction de pe la mijlocul-până-la-sfârşitul secolului al XIX-lea (Innenhofer 13). Primul scriitor german recunoscut de science fiction, Kurd Laßwitz (1848-1910) şi-a făcut apariţia pe scena literară cu o colecție de povestiri  în 1871. El este, de asemenea, adesea numit „părintele science fiction-ului german.”4 Ca și în alte țări, nu era neobişnuit să se scrie SF ca hobby sau sub pseudonim. Laßwitz nu a fost un autor profesionist de science fiction, ci profesor de fizică şi matematică de gimnaziu. Cu toate acestea, Laßwitz avea  un doctorat obţinut la Universitatea din Berlin.  Laßwitz a scris studii de nivel academic, cărți despre istoria științei, și, de asemenea, minunate şi jucăuşe povestiri SF. SF-ul său precum acela al lui H.G. Wells, dorea să instruiască și să avertizeze. Autorul este cunoscut astăzi mai ales pentru premiul purtând numele său, distincţie acordată în fiecare an celor mai bune texte SF germane.

Laßwitz a scris o serie de antologii de povestiri, inclusiv Bis zum Nullpunkt des Seins, 1871 („La zeroul absolut al existenței: o poveste din 2371”). Cel mai faimos roman al său este, fără îndoială, Auf Zwei Planeten (Pe două planete, 1897). Această utopie excelând în epic social descrie primul contact dintre o civilizație marţiană și umanitate. În timpul unei expediții cu balonul, exploratorii descoperă o colonie extraterestră la Polul Nord. Colonia se dovedește a fi o stație de cercetare a unor marțieni pașnici, care speră să exploateze resursele energetice ale planetei. Are loc faimosul „contact” între pământeni și marţieni, aceştia ajungând de mult timp la un nivel tehnologic şi social inimaginabil pentru pământeni. Cu toate acestea, apar fisuri în această societate aparent utopică. Întâlnirea între cele două specii raţionale dezvăluie în cele din urmă aspecte ale civilizației marțiene care intră în conflict cu universalul său cod etic. Coliziunea dintre cele două culturi conduce la o critică a modului prin care marțienii îşi „impun” modelul lor „umanist” asupra locuitorilor Pământului. Pe două planete poate fi, de asemenea, interpretat ca o critică politică a aspirațiilor imperialist-colonialiste și industriale ale Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

În mod ironic, un alt autor cunoscut de science fiction în Germania a învățat la școala unde a predat Kurd Laßwitz. Cu toate acestea, Hans Dominik (1872-1945) este cel mai bine cunoscut pentru thrillerele pseudoSF de spionaj și aventuri. Născut pe data de 15 noiembrie 1872 în Zwickau, şi-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale la Berlin. În 1895 a fost student și  inginer electrician în Statele Unite, apoi a devenit documentarist la consorţiul Siemens.  Hans Dominik a început să scrie texte SF, multe dintre ele au fost serializate la început și mai târziu a fost culese în volum. În 1924, într-o manieră verniană, Dominik s-a dedicat în întregime scrisului și a reuşit să publice aproape câte un roman pe an între 1922 și 1939 la editorul german Scherl Verlag.

Hans Dominik a devenit cel mai prolific scriitor de science fiction din Germania. Printre titlurile sale se numără Die Macht der Drei: Ein aus dem Jahre Roman 1955, 1921 (Puterea celor Trei: Un roman din anul 1955), Die Spur des Dschingis-Khan:. Ein aus dem Roman 21 Jahrhundert, 1923 (Urma lui Gingis Han: un roman din secolul al XXI-lea) și Der Wettflug der Nationen, 1933 (Cursa aviatică internaţională). Cu toate acestea, foarte puțin din science fiction-ul său a fost tradus în englezeşte şi acest lucru se datorează caracterului conservator, naţionalist şi adesea rasist al textelor lui. Hans Dominik n-a fost nazist, el a avut concepţii care au reflectat inițial ambițiile imperiale şi colonialiste ale Germaniei înainte de primul război mondial, iar apoi a devenit mai vehement și reacționar în timpul Republicii de la Weimar. Exegeţii diferă în ceea ce priveşte interpretarea textelor lui Dominik. Unii îl văd ca pe un complice la concretizarea unor naţionaliste fantezii viitoriste de dominare, în timp ce alți cercetători îl plasează în cadrul unei forme mai veche de naţionalism á la Bismarck.5 Desigur,  publicul larg german a asociat science fiction-ul cu Hans Dominik pentru o lungă perioadă de timp, contribuind astfel la aversiunea generală a țării față de o categorie ficţională percepută a fi evazionistă și compromisă din punct de vedere politic.

Cu toate acestea, Republica de la Weimar a produs şi alt science fiction care a influențat SF-ul la nivel mondial, atât literar cât şi cinematografic. Fiecare spectator de cinema a văzut un film care aduce un omagiu lui „Metropolis”, fie că este vorba de celebrele decoruri, fie robotului Maria, fie mâinii înmănușate a lui Rotwang. Acest mut film expresionist clasic a fost produsului industriei germane a filmului care a avut un aport remarcabil prin talentul, creativitatea, și designul său inovator. Atunci când regizorul Fritz Lang (1890-1976) a emigrat în Statele Unite în 1933, stilul său a schimbat cinematografia hollywoodiană pentru totdeauna. Din păcate, talentata sa scenaristă și soție Thea von Harbou (1888-1954), care a colaborat la realizarea filmelor „Metropolis” și „Femeia în Lună” (Frau im Mond, 1929), a ales să rămână în Germania nazistă și a făcut filme pentru regimul totalitar.

„Metropolis” este celebru nu numai pentru scenariul său, dar, de asemenea, şi pentru propria sa istorie. Filmul este atât o poveste de dragoste cât și o acută critică socială. Freder, fiul unui autocratic industriaș, se revoltă împotriva tatălui său și se complace în cadrul declasaţilor. Acolo o întâlneşte pe Maria, cea care organizează o revoltă pașnică în rândul proletarilor. Industriaşul conspiră împreună cu Rotwang, un savant detracat pentru a crea o copie a Mariei, un robot malefic  pentru a contracara năzuinţele romantice ale lui Freder și de a transforma planul Mariei într-o răzmeriţă violentă care să-i nimicească pe capii mişcării. Cu toate acestea, mesajul final al filmului este unul de reconciliere și de posibilă reformă: „Mediatorul dintre creier și mușchi trebuie să fie inima” (Thea von Harbou  2).

În timp ce luptele de stradă dintre  nazişti şi comuniști se intensificau în afara celebrului studio de film Ufa din Berlin, „Metropolis” n-a fost cu siguranță vreun apel la revoluție. Conform faimoasei și controversatei analize a lui Siegfried Krakauer, „Metropolis” a reprezentat o afirmare culturală a absolutismului german. (162f.).  Totuși acest film uimitor de complex nu poate fi redus la o prresupusă ideologie sau respins din această cauză.  „Metropolis” continuă să fie în centrul dezbaterii academice în secolul XXI (cf. Minden și Bachmann). Poate la fel de interesantă ca și filmul în sine, este continuă înviere a a filmului.  „Metropolis” a fost redus substanțial datorită unei inițiale lungi durate, limitărilor bugetare și cenzurii. Mare parte din peliculă s-a pierdut de-a lungul deceniilor. În anii 80-90 ai secolului trecut, a început căutarea pentru o versiune mai completă a filmului. Au fost lansat diverse proiecte de  restaurare inclusiv cea a lui Giorgio Moroder, din 1984, cu o coloana sonoră care îi propunea pe Adam Ant și pe Freddy Mercury, printre alţii. Fundaţia Friedrich Murnau a restaurat filmul pentru ediţia din 2001 a Festivalul de Film de la Berlin. În cele din urmă, o versiune „mai completă” a  fost lansată în 2010 și conține „noi” fotograme provenind de la pelicule pe 16 mm găsite în Argentina și Noua Zeelandă.

Înainte de a ajunge la perioada postbelică, permiteți-mi să menționez, de asemenea, excelenta distopie premiată cu Nobel a scriitorului Hermann Hesse, Jocul cu mărgele de sticlă sau Magister Ludi (Das Glasperlenspiel oder Magister Ludi, 1943). Acest Bildungsroman istoriseşte povestea lui Joseph Knecht, un tânăr din Castalia, o societate austeră de intelectuali al căror unic scop este de a instrui tineretul și, de a practica obscurul joc al mărgelelor de sticlă. Knecht aspiră să devină Magister Ludi, Mare Maestru al Jocului. Romanul a fost în mare parte interpretat ca fiind un rezultat direct al experiențelor lui Hesse în timpul celui de al doilea război mondial.

După cel de al doilea război mondial, science fiction-ul german s-a separat  în SF-ul din RFG şi cel din RDG (zona de ocupaţie sovietică). Scriitorii germani din estul comunist  au fost puternic influențaţi de SF-ul sovietic (Alexei Tolstoi, Ivan Efremov, fraţii Strugaţki) şi de filmele SF ale unui Andrei Tarkovski, de SF-ul polonez (Stanislaw Lem), și de cel ceh (Karel Čapek), de tradițiile est-euopene ale  science fiction-ului. Scriitorii din RDG au avut de asemenea, oarecare acces la mai multe titluri de SF occidental, cărţi aduse prin contrabandă de către vizitatorii occidentali și păstrate în colecţii particulare.

Deși s-a născut cu mare greutate şi întârziere din cauza legilor foarte stricte ale cenzurii, science fiction-ul comunisto-redegist şi-a făcut apariţia la sfârșitul anilor 1960. A beneficiat de o totală lipsă de concurenţă datorită prea puţinelor traduceri străine și sprijinului guvernului redegist pentru literatura populară.  În anii 1970 au apărut în cele din urmă mai multe antologii și romane ale unor autori redegişti în cea mai mare parte de sex masculin. Urmând canoanele esteticii „socialiste”, acești scriitori au utilizat lumile alternative și posibilităţile oferite de genul SF atât pentru a critica cât și pentru a îmbunătăți lumea din jurul lor. Prin intermediul alegoriei și ambivalenței înțelesului, cititorii din RDG au fost capabili să „citească printre rânduri” și să aibă acces la puncte de vedere indisponibile altfel în mass-media de stat. Din nefericire, majoritatea SF-ului scris de către autori din fosta RDG  rămâne disponibil doar în limba germană, cu excepția câtorva povestiri traduse în englezeşte.

Cel mai cunoscut dintre aceste texte este Selbstversuch (Auto-experiment, 1973) de Christa Wolf (1929-2011), o importantă scriitoare de mainstream care a ales SF-ul tocmai pentru a-şi expune această idee. Această povestire a făcută parte dintr-o antologie  numită  Blitz aus heiterem Himmel  (Fulger pe un cer senin, 1975), care a fost dedicată subiectului inversării genurilor. Povestirea science fiction a  Christei Wolf dezvăluie viziunea ei despre  incompatibila socializare dintre bărbați și femei. O tânără cercetătoare ia experimental medicamentul Petersein masculinum 199, care o transformă într-un bărbat căruia i se spune Anders. Experimentul eşuează în cele din urmă, atunci când Anders nu-şi poate reconcilia amintirile feminine cu noua sa experiență masculină. Personajul Anders semnifică imposibilitatea de a ajunge la un acord, de a se împăca mental cu existența atât a unui bărbat cât și a unei femei în același corp atât fizic cât și emoțional. Rezultatul este  confuzia asupra sexului și auto-alienarea. Povestea în sine este prezentată sub forma unui protocol adițional scris ca o narațiune la persoana întâi.

Literatura ştiinţifico-fantastică din fosta RDG este cu adevărat bogată. De exemplu, scriitorii pentru copii Johanna și Günter Braun (Johanna : 1929-2008 ;  Günter : 1928-2008) au început să scrie SF la începutul anilor 1970.  Der Irrtum des Großen Zauberers (Eroarea Marelui Magician, 1972), deplasează parodierea autoritarismului pe o altă planetă. O satiră a partidului comunist din RDG (SED, partidul unității socialiste), a interpretării comuniste a Iluminismului, Unheimliche Erscheinungsformen auf Omega XI (Straniile manifestări de pe Omega XI, 1974) implică o misiune de salvare pe planeta numită Omega XI. Romanul Conviva  Ludibundus (Jucăușul oaspete, 1978) a dus şi mai departe teoria soţilor Braun privind jocul în literatură. Extrem de critici cu privire la partidul comunist de guvernământ în RDG (SED), soţii Johanna și Günter Braun îşi dau demisia în cele din urmă din comunista Uniunea Germană a Scriitorilor în 1978 și publică exclusiv în RFG la editura Suhrkamp.

Scriitorii Angela (1941 -) și Karlheinz Steinmüller (1950 -), au contribuit mult la legitimarea science fiction-ului german precum și a ficțiunii din domeniul imaginarului. Ca și alți autori din RDG care au început să scrie în anii 1980, soţii Steinmüller au beneficiat de accesul sporit la science fiction-ul din Vest și din Est. În consecință, cuplul Steinmüller s-a angajat în construirea unei lume ficţionale dintr-o perspectivă care beneficiază de pe urma cunoștințelor de ambele părți ale fostei Cortine de Fier. Ca urmare, primul lor roman, Andymon . Eine Weltraum-Utopie (Andymon. O utopie spaţială, 1982), reprezintă explorarea privind viabilitatea şi coexistenţa unor sisteme politice diferite și posibilitatea realizării potențialului individual.  Romanul Andymon caută să afle dacă ar putea exista un sistem perfectibil, dar subliniază deficiențele tuturor. Textul lor Der Traummeister (Maestrul visurilor, 1990) este o alegorie a lentului declin al RDG și a civilizației umane, din punct de vedere al individului. Cu toate acestea, rămâne  loc pentru speranță la sfârşitul acestei narațiuni. Steinmüllerii continua să scrie şi astăzi și sunt foarte activi în promovarea viitorului science fiction-ului german. Membrii fan clubului Andymon din Berlin, numit aşa evident după romanul soţilor Steinmüller, continuă să sprijine tinerii autori germani de SF.

SF in East GermanyÎncepând cu anii 1960 a existat o scenă fandomistă foarte activă în spaţiul german, mulți dintre fani au reuşit să se profesionalizeze, ajungând antologatori şi editori profesioniști de science fiction (cf. Fritzsche, „Science Fiction Literature in East Germany”).  Desigur că în RFG s-a publicat mult science fiction dar spre deosebire de RDG, SF-ul vest-german a trebuit să concureze în permanență pe pieţele germanofone  libere (RFG, Austria, Elveţia alemană) cu SF-ul anglo-american tradus într-un număr copleșitor de titluri. Titlurile SF menţionate până acum sunt unele ale unor autori germani, dar austriacul Herbert W. Franke (1927 -) a fost cel mai influent scriitor germanofon de SF după război. Franke, fizician de profesie, nu a scris numai science fiction, dar a fost de asemenea, şi coordonatorul seriei SF a editurii germane Heyne, care a promovat SF-ul nemţesc.

Printre operele sale cele mai importante se numără Der Orchideenkäfig (Cuşca orhideelor, 1961), care analizează direcţiile spre care evoluția umană ar putea merge, incluzând referiri la realitatea virtuală, și Das Gedankennetz (Reţeaua gândurilor, 1961), roman în care mașinile încep să aibă gânduri umane. Herbert W.Franke, a scris de asemenea, o serie de povestiri care rezistă foarte bine şi astăzi, texte inteligente având şi mult umor. Unele dintre acestea pot fi găsite în excelenta antologie “The Black Mirror and Other Stories” (2008) a science fiction-ului germanofon, coordonată de austriacul Franz Rottensteiner.

Franz Rottensteiner (1942 -)  trebuie menționat aici datorită influenței sale atât în ​​Est cât și în Vest, şi în Germania reunificată, și în secolul XXI, ca important editor și promotor al science fiction german, austriac, și european. Vastitatea cunoştinţelor lui Rottensteiner în domeniul science fiction-ului este remarcabilă. El a publicat  peste cincizeci de antologii diferite, cele mai multe  în limba germană, și este şi editorul revistei academice Quarber Merkur,  publicaţie de limbă germană dedicată studiului literaturii imaginarului. Cititorii anglofoni ar face bine să caute  măcar câteva dintre antologiile în englezeşte ale lui Rottensteiner, inclusiv The Black Mirror and Other Stories (2008) şi The Best of Austrian Science Fiction (2001).

Un alt nume important al SF-ului german (provenit din vechiul RFG) este Wolfgang Jeschke (1936 -). Precum Franke, Jeschke este şi el atât scriitor de science fiction cât şi editor. Din multe sale romane, Der letzte Tag der Schöpfung  (1981) este disponibil în englezeşte cu titlul “The Last Day of Creation”, acţiunea romanului având loc pe Pământ în urmă cu cinci ani și jumătate de milioane de ani, în timpul începerii unui război nuclear! De asemeni, puteţi găsi ediţiile în engleză ale volumelor Midas Or The Rising of the Flesh (Midas oder Die Auferstehung des Fleisches), Meamone’s Eye (Meamones Auge), Land of Osiris  (Osiris Land), The Cusanus Game (Das Cusanus-Spiel oder Ein abendländliches Kaleidoskop). Povestirea sa „The King and the Doll Maker” a apărut în antologia lui David Hartwell, „Science Fiction Century” (1997).  Jeschke a preluat de asemenea rolul lui Herbert W.Franke de redactor al colecţiei SF a editurii Heyne în anul 1973, responsabilitate deținută până în 2002. Jeschke a publicat aproximativ 100 de antologii, dintre care unele includ povestiri traduse în limba engleză. Cea mai cunoscută este seria Das Science Fiction Jahr (Anul Science Fiction), o antologie a celor mai bune povestiri SF din fiecare an din spaţiul germanofon.

Probabil că aceia  interesați de pulp SF au auzit de opera spațială Perry Rhodan, lansată de K.H. Scheer (1928-1991) și Clark Darlton (pseudonimul lui Walter Ernsting, 1920-2005) în 1961. De atunci,  Perry Rhodan a devenit o franciză la care au colaborat şi colaborează o mulţime de autori.  Perry Rhodan  este cel mai mare succes al vreunei serii de science fiction tipărite vreodată, mai mult de un miliard de exemplare s-au vândut în întreaga lume sub formă de broșuri. Seria Perry Rhodan  continuă să fie publicată şi astăzi.

În spaţiul germanofon există doar un foarte limitat sortiment de science fiction scrise de femei, parte din acesta este excelent,  majoritatea textelor nefiind traduse în vreo limbă de circulaţie internaţională. Scriitoarea feministă austriacă Barbara Neuwirth (1958 -) a publicat povestiri dark fantasy și a avut un rol esențial în politica editorială a editurii feministă vieneze Wiener Frauenverlag. Povestirea ei Der Charakter der Jägerin a fost publicată în traducere englezească , având titlul The Character of the Huntress  în antologia lui Franz Rottensteiner,  The Best of Austrian Science Fiction  (2001). Austriaca Marianne Gruber (1944 -) a scris distopia Die Gläserne Kugel (Sfera de sticlă 1981), care înfățișează universul întunecat-terifiant al metropolei moderne.  În ceea ce priveşte SF-ul redegist, le-am menționat deja pe Christa Wolf, Johanna Braun, și Angela Steinmüller.

La începutul secolului XXI în Germania, cel mai proeminent și prolific scriitor SF este Andreas Eschbach (1959 -). Thrillerele lui sefiste se vând atât de bine încât este în măsură să scrie full-time, ceea ce este foarte neobișnuit pentru autorii de SF din spaţiul germanofon. Saga sa inspirată de Dune, Die Haarteppichknüpfer (1995) a fost tradusă în englezeşte cu titlul “The Carpet Makers” şi cred că este cel mai bun roman SF al lui, o poveste fascinantă despre colonizarea galactică și memoria selectivă. Orson Scott Card a fost un rol esențial în a aduce acest roman în atenția Tor Books, astfel că a putut fi tradus. Eschbach a scris şi alte romane, nici unul din care au fost traduse. Acestea includ Jesus Video , 1997 (Filmul Isus, 2009, ed.Rao), o poveste despre arheologie și călătorii în timp, și Ausgebrannt  (2007 ; Secătuit, ed.Rao), o naraţiune despre dispariţia petrolului. Cu toate acestea, Eschbach este la nivel maxim în genul scurt, pentru că în acest format este capabil să se dezbare de toate influențele și să scrie texte proaspete, uneori pline de umor, dar întotdeauna emoţionante care de multe ori îl lasă pe cititor complet năucit.

Înainte de a ajunge la o concluzie, aș dori să menționez alte câteva publicații și filme care vor fi de interes. Mai întâi de toate, trebuie să-l menționez pe Frank Schätzing (1957 -). El este autorul eco-thrillerului SF, Der Schwarm, 2005 (Adâncuri, ed.Rao) care a fost un best seller în Germania. Cu acţiunea desfăşurându-se în principal în Norvegia și pe insula Vancouver (Canada), Frank Schätzing îşi imaginează creaturi marine care atacă umanitatea pentru a-i distruge ecologia habitatul omenirii.

În cele din urmă, pentru cei interesați de filmul SF  german de  după Metropolis, există o serie de alte filme notabile, ce trebuiesc văzute.

De exemplu, filmul redegisto-polonez  Der schweigende Stern (Steaua tăcută,  1959) al regizorului Kurt Maetzig. Un echipaj internațional aflat pe astronava Kosmokrator călătorește pe planeta Venus pentru a investiga sursa unui semnal misterios primit de pe Pământ. Este vorba de ecranizarea romanului „Astronauţii” de Stanislaw Lem. Produs la doi ani după lansarea Sputnikului, acest film reprezintă contribuția redegistă (şi poloneză) la cinematografia SF a anilor 50. Filmul a apărut pentru prima dată pe piața americană în 1962 cu titlul „First Spaceship on Venus” într-o versiune parțial modificată.

În ceea ce priveşte filmul SF din RFG, regizorul Rainer Werner Fassbinder a produs „Welt am Draht” (Lumea pe sârmă) pe 16 mm pentru televiziune vest-germană în 1973.  „Welt am Draht” a fost restaurat digital pentru Festivalul de film de la Berlin din 2010. Din punct de vedere vizual, filmul este uimitor. Se bazează pe textul „Simulacron-3” al scriitorului SF american Daniel F. Galouye (1920-1976), care a fost, de asemenea, sursa de inspirație pentru filmul „The Thirteenth Floor” (coproducţie germano-americană, 1999, regizor Josef Rusnak).

În cele din urmă, recentul film Transfer (Germania, 2010) al regizorului croat Damir Lukacevic este un film de limbă germană bazat pe sclipitoarea povestire a scriitoarei spaniole Elia Barceló. În film, un bărbat și o femeie din diferite țări africane își vând trupurile  prin intermediul companiei Menzana unui vârstnic cuplu german. În timp ce nemţii continuă să trăiască în timpul zilei în noul lor înveliş tineresc, africanii recâștigă dreptul de utilizare a  trupurile lor pe timp de noapte. O critică a globalizării având multiple sensuri şi niveluri în care nemţi şi africani se luptă cu provocările noii lor situații. Filmul a fost prezentat la numeroase festivaluri și a câștigat mai multe premii.

Ca o concluzie vreau să subliniez faptul că prea puţin science fiction german a fost tradus în limba engleză, acesta fiind  cazul cu SF-urile provenite din multe alte țări neanglofone.  În mod inevitabil, apar lacune semnificative. Sper că recomandările făcute, vă vor da imboldul să (re)citiţi SF german și de ce nu, chiar să începeţi să învăţaţi limba germană!

© Prof.Dr.Sonja Fritzsche

Notele autorului:

1 Termenul general Wissenschaften nu diferenţiază între ştiinţe şi discipline umaniste ci pur şi simplu desemnează cercetarea academică, indiferent dacă este vorba de studii literare, biologie sau sociologie. Diferenţierea este făcută prin intermediul unui prefix : Geistes- (literal : spiritual, referindu-se la discipline umaniste), Sozial- (social), Rechts- (juridic) sau Natur- (referindu-se la ştiinţe naturale).

2 În cazul în care există traduceri în engleză, s-au menţionat titlurile acestora.

3 Într-adevăr, multe elemente continuă să fie discernabile în SF în special în ipostazele post-modernistă şi „slipstream” în care întreaga categorie SF pare să colapseze.

4 De exemplu, coperta a doua a antologiei lui Franz Rottensteiner,  „The Black Mirror. German Science Fiction”

5 William Fischer, „The Empire Strikes Out” şi Jost Hermand,  „Old Dreams of a New Reich”.

Texte citate :

Fischer, William B. The Empire Strikes Out: Kurd Lasswitz, Hans Dominik, and the Development of German Science Fiction. Bowling Green: Bowling Green State UP, 1984.

Fritzsche, Sonja. Science Fiction Literature in East Germany. Bern: Peter Lang, 2006.

Harbou, Thea von. Frau im Mond. Berlin: Scherl, 1930.

Hermand, Jost. Old Dreams of a New Reich. Bloomington: Indiana UP, 1992.

Huyssen, Andreas. The Vamp and the Machine: Technology and Sexuality in Fritz Lang’s Metropolis. New German Critique 24/25 (1981/82): 221-237.

Innerhofer, Roland. Deutsche Science Fiction 1870–1914. Wien: Böhlau Verlag, 1996.

Krakauer, Siegfried. From Caligari to Hitler. A Psychological History of the German Film. Ed. Leonardo Quaresima. Princeton, NJ: Princeton University Press, 2004.

Minden, Michael and Holger Bachmann. Fritz Lang’s Metropolis. Rochester: Camden House, 2000.

Suvin, Darko. Metamorphoses of Science Fiction. New Haven: Yale UP, 1979.

Todorov, Tzvetan. The Fantastic: A Structural Approach to a Literary Genre. Ithaca: Cornell UP, 1975.

Bibliografie

Braun, Johanna and Günter. Conviva Ludibundus. Berlin: Verlag Das Neue Berlin, 1980.

––. Der Irrtum des Großen Zauberers. Berlin: Verlag Neues Leben, 1972.

––. Unheimliche Erscheinungsformen auf Omega XI. Berlin: Verlag Das Neue Berlin, 1974.

Dominik, Hans. Die Macht der Drei. Leipzig: E. Keil, 1922.

––. Die Spur des Dschingis–Khan. Leipzig: Scherl, 1923.

––. Der Wettflug der Nationen. Leipzig: Koehler & Amelang, 1933.

Eschbach, Andreas. Ausgebrannt: Roman. Bergisch Gladbach: G. Lübbe, 2007.

––. The Carpet Makers. Trans. Doryl Jensen. New York, NY: Tor, 2005.

––. Das Jesus Video: Roman. Augsburg: Schneekluth, 1998.

Franke, Herbert W. The Mind Net. New York: DAW, 1974.

—. The Orchid Cage. New York: DAW, 1973.

Frau im Mond. Dir. Fritz Lang. Screenplay Thea von Harbou. UFA, 1929.

Galouye, Daniel F. Simulacron-3. Rockville: Phoenix Pick, 2011.

Gruber, Marianne. The Sphere of Glass. Riverside: Ariadne Press, 1993.

Hesse, Hermann. Magister Ludi. Glass Bead Game. Trans. Richard and Clara Winston. Toronto: Bantam Books, 1970 [Orig. Das Glasperlenspiel, 1943].

Hoffmann, E.T.A. The Sandman. Tales of Hoffmann. Trans. R. J. Hollindale. London: Penguin, 1982.

Jeschke, Wolfgang. The King and the Doll Maker. The Science Fiction Century. Ed. David G. Hartwell. London: Robinson, 1998. 393-434.

—. The Last Day of Creation. New York: St. Martin’s, 1982.

Lasswitz, Kurd. Auf zwei Planeten. Berlin: Verlag Das Neue Berlin, 1984.

––. Bis zum Nullpunkt des Seins. Traumkristalle. Ed. Ekkehard Redlin. Berlin: Verlag Das Neue Berlin, 1982.

Metropolis. Dir. Fritz Lang. Screenplay Thea von Harbou. UFA, 1927.

Rottensteiner, Hans, ed. The Best of Austrian Science Fiction. Riverside: Ariadne Press, 2001.

—. The Black Mirror and Other Stories. Trans. Mike Mitchell. Wesleyan UP, 2008.

—. View From Another Shore. New York: Seabury Press, 1973.

Schätzing, Franz. The Swarm. Trans. Sally-Ann Spencer. New York: Harper Perennial, 2006 [Orig. Der Schwarm, 2004].

Der Schweigende Stern. [The Silent Star]. Dir. Kurt Maetzig. DEFA, GDR, 1960.

Steinmüller, Angela and Karlheinz. Andymon. Berlin: Verlag Neues Leben, 1982.

––. Pulaster. Berlin: Verlag Neues Leben, 1986.

––. Der Traummeister. Berlin: Verlag Neues Leben, 1989.

The Thirteenth Floor. Dir. Josef Rusnak. Columbia Tristar, 1999.

Transfer. Dir. Damir Lukacevic. Schiwago Film, 2010.

Wolf, Christa. Self-experiment. What Remains and Other Stories. New York: Farrar, 1993.

World on a Wire. Dir. Werner Fassbinder. WDR, 1973.

© Prof.Dr.Sonja Fritzsche

Titlul original : “German Science Fiction” : A Virtual Introduction to Science Fiction by  Sonja Fritzsche, Ed. Lars Schmeink. Web. 2012. <http://virtual-sf.com/?page_id=62>. 1-11.

Traducere de Cristian Tamaș.

Textul a fost tradus în românește cu permisiunea doamnei Prof.Dr.Sonja Fritzsche (Wesleyan Illinois University, Bloomington, Illinois, S.U.A.) și a domnului Lars Schmeink. Le mulțumim.

Sonja Fritzsche
Sonja Fritzsche

Latest posts by Sonja Fritzsche (see all)