Culegerea de povestiri tradusă de Ursula K.Le Guin, “Squaring the Circle: A Pseudotreatise of Urbogony” (Cuadratura cercului : un pseudotratat de urbogonie) de Gheorghe Săsărman – recenzie de Prof. Dr. Gary K. Wolfe (S.U.A.)

Locus Magazine issue 628, vol.70, no.5/2013 (Locus Looks at Books: Gary K. Wolfe)

Squaring the Circle: A Pseudotreatise of Urbogony, Gheorghe Săsărman, traducere de Ursula K. Le Guin (Aqueduct 978-1-61976-025-7, $16.00, 126pp, tp), May 2013. [Aqueduct Press, PO Box 95787, Seattle WA, USA 98145-2787; www.aqueductpress.com.]

Probabil că primul lucru la care majoritatea cititorilor se vor gândi când vor citi culegerea de povestiri a lui Gheorghe Săsărman, „Squaring the Circle: A Pseudotreatise of Urbogony“, tradusă cu atâta eleganţă de Ursula K. Le Guin, încât te întrebi dacă originalul românesc al lui Săsărman ar putea fi atât de atrăgător (şi Ursula a tradus povestirile prin intermediul unei traduceri spaniole !), este volumul „Oraşele invizibile” (Le città invisibili, 1972) de Italo Calvino, în care Marco Polo și Kubilai Han discută despre calitățile unice a aproximativ cincizeci şi cinci de oraşe pe care Polo pretinde a le fi vizitat.

Dar, de fapt, aceste tipuri de pregnante uneori satirice scurte descrieri ale unor locuri imaginare sunt departe de a fi specifice numai lui Calvino. Ursula Le Guin a vizitat teritorii similare „Changing Planes” în urmă cu câţiva ani.

Gheorghe Săsărman, însă, este mult mai puţin cunoscut decât Le Guin sau Calvino, ceea ce poate fi un motiv în privinţa trecerii a 38 ani până când această culegere din 1975 şi-a găsit drumul în engleză. Cu toate acestea, Sasarman pare a fi – şi se dovedeşte a fi – un scriitor foarte interesant, ce aparţine atât lumii SF cât şi unui fel de ficțiuni experimental-postmoderne de la care ne sosesc uneori chinuitoare sclipiri din partea unor scriitori est-europeni. Şi-a început cariera câştigând un concurs de povestiriri SF în 1962, o altă povestire de-a lui, aluzie la „Flori pentru Algernon” (Flowers for Algernon, 1958 ; 1966)  a câștigat un premiu Europa la Eurocon-ul din 1980 şi, recent, adică anul trecut i-a fost decernat Premiul Ion Hobana pentru Opera Omnia.

Şi, pe baza acestor acestor treizeci şi cinci de scurte povestiri, Gheorghe Săsărman  îşi ştie de asemenea şi drumul în science fiction.

Un text, „Cosmovia”, este o clasică poveste a astronavei generaţionale – care – nu – ştie – că – este – o– navă – spațială, având ecouri distincte  a la „Universul” lui Heinlein. Există de asemenea un ecou al naraţiunilor privind primul contact (în special, romanul „Contact” al lui Carl Sagan) în povestirea „Quanta Ka’”, în care un astronom îşi petrece zeci de ani încercând să decodeze o declanşare misterioasă de radiaţii necunoscute în spaţiul profund, în cele din urmă fiind recompensat cu viziunea unui oraş extraterestru.

Alte povestiri înfăţişează oraşe subacvatice („Poseidonia’”), oraşe antice cotropite de junglă („Senezia’”), un oraş fără nume, probabil unul apocrif menit să se întindă pe întreaga latitudine a Americii de Sud (titlul povestirii este pur şi simplu ”…”), chiar şi un oraş de gheaţă din Antarctica („Antar”), distrus din greșeală atunci când sosește un toboşar obsedat şi-i determină pe locuitori să-şi accelereze mișcările, provocând topirea gheții.

Unele oraşe sunt familiare din mituri sau legende, cum ar fi Atlantida sau Knossosul lui Daedalus, în timp ce altele par familiare datorită aluziile la oraşe reale din Asia, cum ar fi „Vavylon’” (un oraş zigurat, o versiune a Babilonului) sau urbe concentrice ca „Moebia sau oraşul interzis”, un text kafkian în care un hotărât explorator european trebuie să răspundă la o serie de întrebări pentru a trece în fiecare din cercurile interioare succesive, până când ajunge la poarta Oraşului Sacru, unde niciun european nu intrase. Kafka îţi vine în minte de multe ori, la fel şi Borges, care ar fi putut foarte bine să-şi fi imaginat un oraş ca „Musaeum” care cu mult timp în urmă a adoptat o lege specificând că nicio clădire nu poate fi distrusă, cu rezultatul că, peste secole, noi oraşe sunt stratificate peste cele vechi.

Puţine dintre povestiri au mai mult de trei sau patru pagini, şi trebuie să citim şaisprezece texte înainte de a ajunge la ceva care seamănă cu personajele convenţionale şi cu dialogul, dar acest lucru poate fi foarte bine să fie o parte a unei ordini deliberate a povestirilor, o chestiune de stabilire a unor mari teme, urmând apoi dezvoltarea acestora cu ajutorul unor materiale narative mai convenţionale.

Când începem să întâlnim personajele, acestea tind să fie obstinaţi îndrăzneți, ca exploratorul ce îşi riscă viața pentru a fi primul european care ajunge în Oraşul Sacru, astronomul care-şi dedică viața pentru decodarea semnalului extraterestru, sau lordul Knowshire (unul dintre puţinele personaje cărora li se acordă un nume) care, în „Sah-Harah”, descoperă un oraş circular cu o circumferinţă de două mile înconjurat de un zid masiv având aparent doar o singură intrare. Odată pătruns în oraş, își petrece săptămâni de-a rândul într-un tunel, până când, pe jumătate mort, găseşte camera centrală a oraşului şi un destin kafkian. Am întâlnit, desigur înainte şi alte versiuni ale lordului Knowshire, încă de pe timpul lui Haggard şi Burroughs, dar această rezonanţă cu alte poveşti şi tradiţii narative conferă acestor piese scurte, mare parte din farmecul lor. Alţi scriitori ar putea  foarte bine născoci romane întregi din oricare din aceste bijuterii, dar Săsărman se mulţumeşte să ne predea un curs intensiv despre ce oraşe sunt relevante în literatura fantastică, în versiuni liliputane.

© Gary K.Wolfe & Locus Magazine

“Reprinted permission of Locus Magazine” : www.locusmag.com

Recenzia a fost publicată în Revista Locus, issue 628, vol.70, no.5/2013, în cadrul rubricii “Locus Looks at Books: Gary K. Wolfe”.

Textul a fost tradus şi publicat în Revista SRSFF, cu acordul domnului prof.Gary K.Wolfe şi a doamnei Liza Groen Trombi, editor-şef al Locus Publications. Le mulţumim.

Podcastul lansării volumului „Squaring the Circle” de Gheorghe Săsărman, la Biblioteca Publică din Seattle, statul Wahington, S.U.A., joi 9 mai 2013 : http://www.spl.org/library-collection/podcasts

Prof. Dr. Gary K. Wolfe (Gary Kent Wolfe, născut în 1946) este unul dintre cei mai relevanţi exegeţi ai science fiction-ului mondial, fiind şi editor, critic şi biograf. Este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai valoroşi teoreticieni ai science-fiction-ului.

A studiat anglistica la Southwest Missouri State College, s-a transferat la Universitatea Kansas, pe care a absolvit-o cu o diplomă Bachelor of Arts în 1968, iar teza i-a fost coordonată de prof. James Gunn ; doctorat în 1971.

Este profesor de discipline umaniste (din 1971) la Universitatea Roosevelt (Evelyn T. Stone College of Professional Studies) din Chicago, statul Illinois, S.U.A.

Studiile sale, „The Known and the Unknown: The Iconography of Science Fiction” (Kent State University Press, 1979),  „Critical Terms for Science Fiction and Fantasy: A Glossary and Guide to Scholarship” (Greenwood Press, 1986) şi volumul său de teorie literară, “Evaporating Genres: Essays on Fantastic Literature” (care a primit Premiul Locus în 2012, la categoria non-fiction) sunt repere fundamentale ale exegezei science fiction-ului.

Opera sa a fost distinsă cu Premiul Pilgrim (Science Fiction Research Association), Distinguished Scholarship Award (International Association for the Fantastic in the Arts), Premiul Eaton (Eaton Conference on Science Fiction), Premiul World Fantasy pentru critică, Premiul British Science Fiction Association (pentru volumul „Soundings”), a fost de două ori nominalizat pentru Premiul Hugo. Din 1992, prof. Wolfe deţine o rubrică proprie de recenzii în Locus Magazine.

Începând cu 2010 a realizat împreună cu editorul australian Jonathan Strahan, un podcast săptămânal, „The Coode Street Podcast” care a fost de patru ori nominalizat pentru diverse premii şi căruia i s-a decernat Premiul Hugo în 2012.

Bibliografie selectivă :

„The Known and the Unknown: The Iconography of Science Fiction” (Kent State University Press, 1979) : ( The Image of the Barrier, Icon of the Spaceship, Icon of the City).

„David Lindsay” (Starmont House, 1979)

„Critical Terms for Science Fiction and Fantasy: A Glossary and Guide to Scholarship” (Greenwood Press, 1986)

„Harlan Ellison: The Edge of Forever” (with Ellen R. Weil, Ohio State University Press, 2002).

„Soundings: Reviews 1992-1996” (Beccon Publications, 2005).

„Bearings: Reviews 1997-2001 (Beccon Publications, 2010).

Evaporating Genres: Essays on Fantastic Literature and Sightings” (2010) Wesleyan University Press, 978-0-8195-6937-0).

„Sightings: Reviews 2002-2006” (Beccon Publications, 2011).

„American Science Fiction: Four Classic Novels 1953-1956” (2012) Library of America (The Space Merchants – Frederik Pohl and C. M. Kornbluth, More Than Human – Theodore Sturgeon, The Long Tomorrow, Leigh Brackett, The Shrinking Man – Richard Matheson).

„American Science Fiction: Five Classic Novels 1956-1958” (2012) Library of America (Double Star – Robert A. Heinlein, The Stars My Destination – Alfred Bester, A Case of Conscience – James Blish, Who? – Algis Budrys, The Big Time – Fritz Leiber).

Notă: Recent, editura Nemira a reeditat columul Cuadratura Cercului. Volumul poate fi achiziționat online aici: http://www.nemira.ro/nautilus-sf/cuadratura-cercului–2168

Latest posts by Gary K. Wolfe (see all)