Partea a III-a

Science fiction-ul din anii 80 şi dincolo de aceştia: globalizarea şi realităţile postcoloniale

John Tomlinson a remarcat că, în timp ce globalizarea este un inerent proces dialectic, este totuşi unul inegal, consolidând multe dintre diferențele structurale și hegemonice între clase în cadrul unei societăți, precum și în națiunile dezvoltate și mai puțin dezvoltate (61-62). Începând cu începutul anilor 80, o nouă generație de scriitori SF a apărut din cadrul fandomului brazilian. Este semnificativ faptul că această generație s-a implicat la momentul oportun, atunci când presiunile în creştere ale economiei globale au început să fie simțite în Brazilia. Maturizându-se într-o Brazilie post-1950, noua generație a consumat science fiction prin intermediul cărților, televiziunii și filmelor de la Hollywood.

Autorii SF contemporani din Brazilia sunt activi ca editori, antologatori, scriitori, critici şi fani, cultivând fiecare gen și subgen al science fiction (Bell 442). Din acest motiv, am decis să mă concentrez asupra genurilor cele mai importante şi reperelor recurente aşa cum apar în science fiction-ul brazilian post-1985: hard SF, cyberpunk, ucronii şi ficţiuni despre roboți şi extratereştri. Am inclus, de asemenea, analiza unor texte aparţinând unor autoare, un grup mic, dar important, şi am decis să închei excursul meu cu o discuție despre mixajul postmodern al genurilor și suprapunerea science fiction-ului cu horror-ul și fantasticul, o strategie folosită pentru a creşte numărul cititorilor în cadrul publicului brazilian.

După ce şi-au petrecut cea mai mare din viață  în Brazilia modernă, tehnologia și industrializarea făcând parte din experienţa lor de zi cu zi, acești autori critică de multe ori modernizarea, dar dintr-o perspectivă postcolonială. Nu  mai tânjesc după „puritatea originilor” precum generația anilor 70, ci utilizează genul pentru a exprima experiența socială a luptei cu globalizarea. Ca scriitori SF, sunt reprezentativi pentru o concepţie tip „The Empire Writes Back” pentru a folosi un joc de cuvinte al titlului unui studiu bine-cunoscut despre literatura postcolonială.10

Oferind viziuni mai critice  ale culturii şi societăţii braziliene, acest al treilea grup al autorilor brazilieni de SF (care include mai multe femei) – portretizează o populație braziliană mai multietnică și diversă, care chestionează conceptul de naționalism cultural.

Exprimând o celebrare mută a conceptului lui Homi Bhabha despre hibridarea culturală, generația contemporană își însușește de multe ori referinţe culturale provenind din literatura europeană și cultura pop americană, care evidenţiază tensiunile culturale care apar atunci când acestea vin în contact cu realitatea şi cultura braziliană. Astfel, textele acestor autori încep să articuleze „spațiile intermediare … care inițiază noi semne ale  identităţii, precum și ideile inovatoare ale colaborării și contestării în actul de definire a ideii de societate “ (Bhabha 2). Refăcând şi rescriind subgenurile SF-ului în contextul hegemoniei americane și a marginalităţii braziliene, acești autori SF evocă o viziune subversivă sau de opoziţie la miturile identitare braziliene.

Hard science fiction-ul

Chiar și în cadrul subgenului hard science fiction, bazat pe fetişizarea ştiinţei şi pe exaltarea unei tradiţii dominant-masculine, autorii brazilieni evidențiază problemele sociale și folosesc personaje şi perspective feminine. Hard SF-ul poate fi caracterizat de dependența sa de științele exacte (astronomie, biologie, chimie, fizică) și de teorii ştiințifice, utilizând un ton narativ care transmite fie acel „sense of wonder” evocat de spațiul cosmic, fie aroganța cinică a personajului numit de  Benford, „wiseguy insider” (Benford 87).11

Dacă ne gândim la prototipuri de hard science fiction, ne vin în minte operele lui Arthur C. Clarke, Larry Niven, și Robert Heinlein. În aceste naraţiuni, de obicei ştiinţa conduce intriga și rezolvă dilemele cu care se confruntă protagonistul.

În timp ce autorii americani contemporani, cum ar fi David Brin și Joan Slonczewski utilizează de asemenea, știința pentru a analiza relațiile sociale umane12,  în Brazilia, a cărei istorie sugerează o problematică relație cu știința și tehnologia, acest subgen tinde să aibă o încărcătură politică şi, în general, să utilizeze un ton conspirativ şi o viziune non-hegemonică sau minoritară.

Primul autor care a popularizat hard SF-ul în Brazilia, Jorge Luiz Calife, a publicat două opere importante la mijlocul anilor 80, în ambele dintre acestea personajele feminine avînd un rol central.13

Într-un interviu din anul 2000, Calife mi-a explicat că a făcut acest lucru pentru a compensa lipsa personajelor feminine din hard SF. S-ar putea să fi existat şi un alt motiv. Aşa cum Júlio Emílio Braz, un scriitor afro-brazilian de SF şi literatură pentru copii, a subliniat într-un interviu recent, nu există super-eroi brazilieni în science fiction sau în oricare dintre celelalte genuri populare, ceea ce înseamnă că eroii macho brazilieni ar fi complet deplasaţi având în vedere realitățile statutului economic și științific din Brazilia. Super-eroii aparțin pulp-ului american al benzilor desenate și filmelor hollywoodiene tip „blockbuster”, personaje de compensaţie născute din concepte provenind din timpul primului război mondial despre putere și tehnologie. De fapt, ideea unui super-erou brazilian este satirizată în povestirea  Finisiei Fideli, „Quando é preciso ser homem“ [Când trebuie să fii bărbat] (1993), într-un stil ce aminteşte de ficțiunea lui James Tiptree, Jr.

Textul hard SF din1985, al lui Jorge Luiz Calife, “A morte do cometa” [Moartea cometei] se învârte în jurul ideii de salvare de la distrugere a cometei Halley. Deşi naratorul este un astronaut brazilian, interpretarea finală a evenimentelor este dată de jurnalista TV Luciana Villares.

Când lumea se confruntă cu degradarea iminentă a cometei, doi astronauți brazilieni se oferă voluntari pentru a consolida nucleul acesteia. Cei doi mor în decursul misiunii, iar în epilog, Luciana Villares relevă exploatarea cometei, aceasta fiind „devalizată” de carbon, hidrogen şi oxigen de Norland Corporation, grăbindu-i-se astfel dispariția. Villares reamintește spectatorilor că atunci când vor mai folosi produse Norland (cosmetice, vopsea, hrană pentru câini și pisici), ar trebui să omagieze cometa Halley și pe cei doi oameni care şi-au dat viața încercând s-o salveze.

Povestirea are în mod clar implicații politice, deoarece „Norland” evocă ideea de ţară a nordului, o aluzie clară la Statele Unite, ale căror corporații și industrii consumă o mare parte a resurselor minerale ale lume, în special combustibilii fosili. SF-ul este utilizat aici pentru a critica interesele economice care sacrifică nu numai planeta ba şi spaţiul cosmic, astronauții braziliene jertfindu-se inutil,  consolidând sentimentul de neputință al brazilienilor aflaţi la discreţia Primei Lumi. Ironia salvării unui „natural punct de reper” nu le scapă brazilienilor, deoarece au existat solicitări ca regiunea Amazonului să treacă sub control internațional pentru exact acest motiv. În plus, apelurile americane de conservare a anumitor zone intră de multe ori în conflict cu interesele economice din regiunea Amazonului, minimalizând presiunea populației braziliane aflate în creştere. Deși Calife este un apărător fervent al „universalităţii” genului SF, el foloseşte personaje feminine ca să-și exprime o opinie diferită faţă de cea a Primei Lumi.

Povestirea „África” din 1998, a lui Fábio Fernandes, poate fi plasată în categoria hard science fiction-ului  pentru că se bazează pe nişte principii ştiinţifice ale transmiterii pandemiilor.

Textul este narat din punctul de vedere al lui Ricardo, un afro-brazilian ce locuieşte în Statele Unite, unde o boală fatală a nimicit albii. Ricardo consideră că este ciudat să vezi întreaga infrastructură – spitale, electricitate, salubritate, funcționând perfect în timp ce străzile și magazinele sunt pustii. Când șeful său, un afro-american a cărui soție a fost infectată de boală, află că aceasta trebuie să încerce un nou tratament, Ricardo se oferă să-l conducă la spital. În sala de așteptare, cînd Ricardo vede o femeie cu trăsături caucaziene şi cu o piele având o culoare în mod nenatural întunecată, aceasta îl lămureşte că pigmentarea artificială este singurul tratament cunoscut pentru a opri răspândirea bolii.

Titlul „África” al povestirii lui Fábio Fernandes, evocă puternice asocieri cu temele colonialismului, sclaviei şi conflictului rasial, teme care au rezonanță atât în Brazilia cât și în Statele Unite. Pentru că numai populaţia albă este afectată, se inversează puterea politică și imaginea de sine a unui grup rasial-hegemonic. Albii din Statele Unite se consideră în general ca fiind feriţi de răspândirea bolilor contagioase, cum ar fi SIDA, precum și de  sărăcie, droguri, criminalitate organizată, şi de alte forme ale flagelurilor urbane. În text, comentariul lui Ricardo despre străzile goale poate fi citit ca o inversare a realității braziliene, în care străzile sunt adesea vibrant populate, dar mari părţi ale populației nu sunt deservite de o infrastructură de bază. În timp ce critica rasismului este în mod clar în centrul naraţiunii, Fernandes nu condamnă numai Statele Unite. În povestire, personajul Ricardo îşi amintește de o întrebare adresată în Brazilia de către o fată albă privind pielea închisă la culoare a tatălui său, și de furia și umilința acestei batjocoriri a mitului democrației rasiale. În mod evident ideea înnegririi pielii albilor este un concept care remodelează radical identitatea fizică și socială, invitându-ne să reconsiderăm dominația economică și culturală a Europei și Statelor Unite asupra Africii și altor părți ale lumii. În această povestire, Fernandes compară magistral similitudinile culturale și economice a două țări având cea mai mare diasporă africană, Brazilia şi Statele Unite.

O altă naraţiune hard SF, „Pressão fatal”, 2001 [Presiune fatală], de Carlos Orsi Martinho se bazează pe principiile fizicii și terraformării. În ciuda utilizării elaborate a științei și ingineriei în această povestire, problematica diferenţierii de sex este cea care stă în centrul intrigii . Povestea se concentrează asupra morţii unui agent guvernamental trimis să investigheze „piratarea” secretelor tehnologice şi unele activităţi de contrabandă în cadrul terraformării planetei Venus. Esenţa este modul în care tânara ingineră Lucille a descalibrat nişte sisteme ale unei staţii spaţiale, provocând fără să vrea moartea a agentului. Investigatorul Henri Bernandin este capabil să reconstituie evenimentele şi să dovedească faptul că Lucille a fost deliberat înşelată de directorul staţiei, DeGrenville. Bernardin furnizează dovezi atât științifice cât și culturale pentru teoria sa. El suspectează că prin înşelarea Lucillei, făcând-o să creadă în anumite etalonări, DeGrenville a fost capabil să ascundă transporturile sale de contrabandă pe suprafaţa planetei Venus. În ziua crimei, i-a ordonat Lucillei să seteze în aşa fel sistemele de pe puntea de observație, încât acestea să-l ejecteze în „iadul venusian” pe agentul guvernamental.

Din moment ce DeGrenville şi-a transmis directivele deghizându-şi vocea ca să semene cu aceea a unui inginer aflat în comă la infirmerie, scopul lui final a fost s-o convingă pe Lucille că a avut un episod psihotic ce ar fi putut oferi baza şi pretextul în a o declara nebună sau isterică. Prin identificarea lui DeGrenville cu un falocrat șovin care a exploatat lipsa de experiență a unei tinere, condiţionării Lucillei de a ceda în faţa autorităţii masculine, și unei isterii potențiale, inspectorul Bernandin este capabil de a deduce responsabilitatea crimei.

Hard science fiction-ul brazilian este temperat prin simpatia sa pentru personajele feminine sau personajele aparţinând unei minorităţi care se confruntă cu prejudecăți și bariere economice sau sociale. În aceste trei povestiri contemporane braziliene aparţinând subgenului hard SF, putem vedea că o minoritate sau un punct de vedere feminin reprezintă cheia de interpretare. Tema majoră a acestor texte braziliene, se referă în general, la chestiuni privind rasa, diferenţierea de gen şi poziția subalternă a Braziliei în politica mondială.

Va urma.

Notele autoarei :

10. A se vedea  “The Empire Writes Back” (Ashcroft et al., 1989).

11. Consider analiza lui Gregory Benford privind tonul narativ în hard SF a fi deosebit de utilă (86-87).

12. A se vedea romanul “Earth” de David Brin (1990), cu preocupările sale ecologice cu privire la bunăstarea viitoare a planetei, și romanul  “Door into Ocean” de  Joan Slonczewski (1986), mai ales ca se adreseaza problemelor feministe.

13. Opera cea mai importantă a lui Calife este o trilogie care include “Padrões de contato” [Modele de contact] (1985), “Horizonte de eventos” [Orizont evenimenţial] (1986), şi “Linha terminal” [Capăt de linie] (2001).

© M.Elizabeth Ginway

Titlul original : „A Working Model for Analyzing Third World Science Fiction: The Case of Brazil”, Science Fiction Studies, vol. 32 (2005).

Traducere de Cristian Tamaş

Traducerea şi postarea în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul autoarei şi a Managing Editorului revistei Science Fiction Studies, domnul Dr.Arthur Evans. Le mulţumim.

Partea I : Un model de lucru pentru analiza science fiction-ului lumii a treia: cazul Braziliei de Prof. Dr. M. Elizabeth Ginway (Universitatea Florida, S.U.A.) ; traducere de Cristian Tamaș

Partea a II-a : Un model de lucru pentru analiza science fiction-ului lumii a treia: cazul Braziliei de Prof. Dr. M. Elizabeth Ginway (Universitatea Florida, S.U.A.) ; traducere de Cristian Tamaș

Opere citate :

Amora, Antônio Soares. O romantismo. São Paulo: Cultrix, 1967.

Aragão, Octávio. “Hóspedes.” Somnium 89 (July 2004): 11.

*** “Intempol: Uma antologia de contos sobre viagens no tempo”. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2000.

Ashcroft, Bill, Gareth Griffins, and Helen Tiffin. “The Empire Writes Back: Theory and Practice in Post-Colonial Literatures”. London: Routledge, 1989.

Banker, Ashok. “In the Shadow of Her Wings.” Year’s Best Fantasy 2. Ed. David G. Hartwell and Kathryn Cramer. New York: Harper Collins, 2002. 160-73.

Bell, Andrea. “Science Fiction in Latin America: Reawakenings.” SFS 26.3 (November 1999): 441-46.

Benford, Gregory. “Is There a Technological Fix for the Human Condition ?” Hard Science Fiction. Ed.George E. Slusser and Eric S. Rabkin. Carbondale: Southern Illinois UP, 1986. 82-98.

Bhabha, Homi. The Location of Culture. New York: Routledge, 1994.

Braz, Júlio Emílio. “Genghis.” Unpublished manuscript.

*** Personal Interview. Rio de Janeiro, July 15, 2004.

Burns, E. Bradford. A History of Brazil. 1970. New York: Columbia UP, 1980.

Calado, Ivanir. “Tia Moira.” Seis em ponto. Intro. Marcos Rey. Rio de Janeiro: Ediouro, 1994. 113-44.

Calife, Jorge Luiz. Horizonte de eventos. Rio de Janeiro: Nova Fronteira, 1986.

*** Linha terminal. São Paulo: GRD, 2001.

*** “A morte do cometa.” 1985. Quark 1.8 (2001): 40-44.

*** Padrões de contato. Rio de Janeiro: Nova Fronteira, 1985.

*** Personal Interview. Rio de Janeiro. July 5, 2000.

Calixte, Marien. “Caidocéu.” Alguma coisa no céu. 1985. São Paulo: GRD, 1995. 11-30.

Canclini, Néstor García. Hybrid Cultures: Strategies for Entering and Leaving Modernity. trans. Christopher L. Chiappari and Silvia L. López. Minneapolis: Minnesota UP, 1995.

Carneiro, André. Piscina livre. São Paulo: Moderna, 1980.

Castro, Pablo. “Exerion.” 2000. Trans. Andrea Bell. Cosmos Latinos: An Anthology of Science Fiction from Latin America and Spain. Ed. Andrea Bell and Yolanda Molina-Gavilán. Middletown, CT: Wesleyan UP, 2003. 294-304.

Causo, Roberto de Sousa. “Patrulha para o desconhecido.” Isaac Asimov’s Magazine: Ficção científica 14 (1991): 72-100.

***  “O salvador da pátria.” Phantastica brasiliana. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro and Carlos Orsi Martinho. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2000. 141-56.

*** A sombra do homem: a saga do Tajarê. São Paulo: Devir, 2004.

*** Terra Verde. São Paulo: Cone Sul, 2000.

“Tupinipunk—Cyberpunk brasileiro.” Papêra Uirandê. Especial No. 1 (1996): 5-11.

Cirlot, J. E. A Dictionary of Symbols. 1971. Trans. Jack Sage. New York: Dorset, 1991.

Da Cunha, Euclides. Rebellion in the Backlands. 1902. Trans. Samuel Putnam. 1944. Chicago: U of Chicago P, 1970.

DaMatta, Roberto. Carnivals, Rogues, and Heroes: An Interpretation of the Brazilian Dilemma. 1990. trans. John Drury. Notre Dame, IN: U of Notre Dame P, 1991.

***  “For an Anthropology of the Brazilian Tradition.” The Brazilian Puzzle. Ed. David H. Hess and Roberto DaMatta. New York: Columbia UP, 1995. 270-91.

Dunbar, David L. “Unique Motifs in Brazilian Science Fiction.” Diss. U of Arizona, 1976.

Fawcett, Fausto. Santa Clara Poltergeist. Rio de Janeiro: Eco, 1991.

Fernandes, Fábio. 1998. “África.” Megalon 70 (Dec. 2003): 22-23.

*** “A paixão segundo S.H.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 9-13.

Fernandez, Cid. “Julgamentos.” Tríplice universo. Ed. Gumercindo Rocha Dorea. São Paulo: GRD, 1993. 70-152.

Fideli, Finisia. “Quando é preciso ser homem.” O atlântico tem duas margens: antologia novíssima, ficção científica portuguesa e brasileira”. Ed. José Manuel Morais. Lisboa: Caminho, 1993. 25-32.

Flory, Henrique. “Invasores?” Só sei que vou por aí. São Paulo: GRD, 1989. 113-40.

*** “A pedra que canta.” A pedra que canta. São Paulo: GRD, 1991. 175-90.

Garcia, Clóvis. “O velho.” Além do tempo e do espaço: 13 contos de ciencificção. São Paulo: Edart, 1965.159-68.

Ginway, M. Elizabeth. Brazilian Science Fiction: Cultural Myths and Nationhood in the Land of the Future. Lewisburg, PA: Bucknell UP, 2004.

Glotfelty, Cheryll. “Literary Studies in an Age of Environmental Crisis.” The Ecocriticism Reader: Landmarks in Literary Ecology. Ed. Cheryll Glotfelty and

Harold Fromm. Athens: U of Georgia P, 1996. xv-xxxvii.

Gomes, Helena. A caverna dos cristais: O arqueiro e a feiticeira. São Paulo: Devir, 2003.

Griffin, Susan. Woman and Nature: The Roaring inside Her. New York: Harper, 1978.

Hess, David. “Hierarchy, Heterodoxy and the Construction of Brazilian Religious Therapies.” The Brazilian Puzzle. Ed. David Hess and Roberto DaMatta. New York: Columbia UP, 1995. 180-208.

***  Spirits and Scientists: Ideology, Spiritism, and Brazilian Culture. State College, PA: Penn State UP, 1991.

Jameson, Fredric. “Third World Literature in the Era of Multinational Capitalism.” Social Text 15.3 (1986): 65-88.

Klautau, Michelle. O crepúsculo da fé. São Paulo: Devir, 2001.

*** A lendária Hy Brasil. São Paulo: Devir, 2005.

Kolodny, Annette. The Lay of the Land: Metaphor as Experience and History in American Life and Letters. Chapel Hill: U of North Carolina P, 1975.

Kujawski, Guilherme. Piritas siderais: romance cyberbarroco. Rio de Janeiro: Francisco Alves, 1994.

Kupstas, Marcia. “Gepetto.” 1987. Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 175-80.

Lavín, Guillermo. “Reaching the Shore.” 1994. Trans. Rena Zuidema and Andrea Bell. Cosmos Latinos: An Anthology of Science Fiction from Latin America and Spain. Ed. Andrea Bell and Yolanda Molina-Gavilán. Middletown, CT: Wesleyan UP, 2003. 224-34.

Liebes, Tamar. The Export of Meaning: Cross Cultural Readings of DALLAS. Cambridge: Polity, 1993.

Lodi-Ribeiro, Gerson. “A melhor diversão da cidade.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 211-24.

***  “Prêmio Argos 2003.” Megalon 70 (December 2003): 7-8.

Marcello Simão Branco. “Os 50 melhores trabalhos da FC & F brasileira: contos e romances.” Sci-Fi News 50 (December 2001): 64-65.

Manfredi, Lúcio. “Seres inorgânicos.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 57-62.

Martinho, Carlos Orsi. “O mistério da sala quatro.” În Somnium 89 (July 2004): 15-18.

*** “A mortífera maldição da múmia.” În Intempol: Uma antologia de contos sobre viagens no tempo. Ed. Octávio Aragão. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2000. 57-96.

*** “Pressão fatal.” Quark 1.8 (2001): 50-64.

Mee, Luiz Roberto. O prisioneiro da sombra. Rio de Janeiro: Record, 2003.

Memmi, Albert. The Colonizer and the Colonized. New York: Orion Press, 1965.

Mendlesohn, Farah. “Toward a Taxonomy of Fantasy.” Journal of the Fantastic in the Arts 13.2 (2002): 169-83.

Menezes, Levy. “Floralis.” O terceiro planeta. Rio de Janeiro: GRD, 1965. 61-66.

*** “Terra Prometida.” O terceiro planeta. Rio de Janeiro: GRD, 1965. 85-102.

***  “Ukk.” O terceiro planeta. Rio de Janeiro: GRD, 1965. 15-26.

Menezes, Maria de. “As boas-vindas.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 113-45.

Murphy, Patrick D. Literature, Nature, and Other: Ecofeminist Critiques. Albany: State U of New York P, 1995.

Neves, Berilo. “A última Eva.” 1934. Páginas da sombra: contos fantásticos brasileiros. Ed. Braulio Tavares. Rio de Janeiro: Casa da Palavra, 2003. 40-43.

Ortner, Sherry B. “Is Female to Male as Nature is to Culture?” Woman, Culture, and Society. Ed. Michelle Rosaldo and Louise Lamphere. Stanford: Stanford UP, 1974. 67-87.

Paes Filho, Orlando. Angus: O primeiro guerreiro. São Paulo: Arxjovem, 2002.

Paz, Octavio. El laberinto de la soledad. 1947. Ed. Enrico Mario Santí. New York: Penguin, 1997.

Pereira, Carla Cristina. “Uma certa capitã Rodrigues.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 77-104.

Piletti, Nelson. História do Brasil. São Paulo: Ática, 1991.

Plumwood, Val. “Androcentrism and Anthropocentrism.” Ecofeminism: Women, Culture, Nature. Ed. Karen J. Warren. Bloomington: U of Indiana P, 1997. 327-55.

*** Feminism and the Mastery of Nature. London: Routledge, 1993.

Porush, David. “Frothing the Synaptic Bath: What Puts the Punk in Cyberpunk?”

Storming the Reality Studio: A Casebook of Cyberpunk and Postmodern Fiction. Ed. Larry McCaffrey. Durham, NC: Duke UP, 1991. 331-33.

Rojo, Pepe. “Gray Noise.” 1996. Trans. Andrea Bell. Cosmos Latinos: An Anthology of Science Fiction from Latin America and Spain. Ed. Andrea Bell and Yolanda Molina-Gavilán. Middletown, CT: Wesleyan UP, 2003. 244-64.

Sales, Herberto. O fruto do vosso ventre. 1976. Rio de Janeiro: José Olympio, 1984.

Sansone, Livio. “The Localization of Global Funk in Bahia and Rio.” Brazilian

Popular Music and Globalization. Ed. Charles A. Perrone and Christopher Dunn. Gainsville: UP of Florida, 2001. 136-60.

Santiago, Silviano. The Space In-between: Essays on Latin American Culture. Trans. Tom Burns, Ana Lúcia Gazzola, and Gareth Williams. Durham, NC: Duke UP, 2001.

Sassi, Guido Wilmar. “Estranha simbiose.” O testemunho do tempo. Rio de Janeiro: GRD, 1963. 45-52.

“Missão T-935.” O testemunho do tempo. Rio de Janeiro: GRD, 1963. 83-94.

Saueressig, Simone. “O ano da lua.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 149-54.

Silva, Luis Filipe. “Pequenos prazeres inconfessáveis.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 155-74.

Simon, Adriana. “Dainara.” Como era gostosa a minha alienígena. Ed. Gerson Lodi-Ribeiro. São Caetano do Sul: Ano Luz, 2002. 225-36.

Sirkis, Alfredo. Silicone XXI. Rio de Janeiro: Record, 1985.

Tavares, Braulio. “O herói e as sombras do mundo.” Introdução. A sombra dos homens: A Saga do Tajarê. Roberto de Sousa Causo. São Paulo: Devir, 2004. 13-18.

“Os Ishtarianos estão entre nós.” Espinha dorsal da memória. Lisboa: Caminho, 1989. 17-22.

“Jogo rápido.” A espinha dorsal da memória. Lisboa: Caminho, 1989. 109-27.

Telles, Lygia Fagundes. “As formigas.” 1977. Páginas da sombra: contos fantásticos brasileiros. Ed. Braulio Tavares. Rio de Janeiro: Casa da Palavra, 2003. 124-31.

Thieme, John. Post-Colonial Studies: The Essential Glossary. London: Oxford UP, 2003.

Tomlinson, John. Globalization and Culture. Chicago: U of Chicago P, 1999.

Tufte, Thomas. Living with the Rubbish Queen: Telenovelas, Culture, and Modernity in Brazil. Luton, UK: U of Luton P, 2000.

Veiga, José J. A casca da serpente. Rio de Janeiro: Bertrand, 1989.

Sombras de reis barbudos. Rio de Janeiro: Civilização Brasileira, 1972.

Vieira, João Luiz. “Cronicamente inviavel [Chronically Unfeasible]: The Political Film in a Depoliticized World.” The New Brazilian Cinema. Ed. Lúcia Nagib. London: I.B. Tauris, 2003. 85-94.

Wolfe, Gary K. The Known and the Unknown: The Iconography of Science Fiction. Kent, OH: Kent State UP, 1979.