Era masinii_Daniela Petrosel 1

Daniela Petroşel – „Era maşinii. Despre postumanism şi imaginarul tehnologic în literatură”, Editura Tracus Arte, 2014.

„Teza de doctorat a Danielei Petroşel, Era Maşinii. Despre postumanism şi imaginarul tehnologic în literatură (Tracus Arte), este esenţială pentru orice iubitor de SF&F recent, mai ales că are un foarte bun capitol cu exemplificări româneşti, la fel cum are grijă să pună literatura română în contextul ideologic postcomunist. Altfel spus, o carte actuală, cuprinzătoare a unei problematici universale, fără a se pierde în generalităţi, integratoare a spaţiului intelectual şi literar românesc, fără a deveni sectară.”  – Cătălin Badea-Gheracostea

Cine nu a citit încă volumul „Era mașinii. Despre postumanism şi imaginarul tehnologic în literatură” (editura Tracus Arte, 2014) ar fi bine să îşi propună să o facă, nu de alta dar pierde unul dintre cele mai relevante studii pe teme science fiction, provenind dinspre mediul academic din ultimii douăzeci și ceva de ani.

Alte studii pe această tematică sunt „Corpul în imaginarul virtual” (editura Polirom, 2007) de Lucia Simona Dinescu, „Videologia. O teorie tehno-culturală a imaginii globale” (editura Polirom,2003) de  Ion Manolescu şi „Fenomenul science-fiction în cultura postmodernă. Ficţiunea cyberpunk” (editura Argonaut, Cluj, 2005) de Florina Ilis.

„Era Mașinii. Despre postumanism și imaginarul tehnologic în literatură” :

http://www.elefant.ro/carti/carti-de-specialitate/stiinte-umaniste/filologie/era-masinii-despre-postumanism-si-imaginarul-tehnologic-in-literatura-236621.html

Daniela Petroșel (n.26 decembrie 1977), este licențiată a Facultății de Litere a Universitatii ,,Ștefan cel Mare”, Suceava, secția Engleză-Română (2001). Doctor în filologie la Universitatea ,,A. I.Cuza”, Iași, (2006), în prezent Lector la Catedra de Literatură română, de la Universitatea Ștefan cel Mare, Suceava.

Alte volume :

Daniela Petroșel – „Retorica parodiei”, Editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2006

Daniela Petroșel ne propune o fenomenologie a parodicului din Evul Mediu, epoca modernă și postmodernă, studiul publicat de editura Ideea Europeana, „Retorica parodiei” oferind analiza parodicului în operele unor scriitori ca Urmuz, Caragiale s.a.

 

POST/H/UM – JURNAL DE STUDII (POST)UMANISTE

PostHum-issue-1_2014

Post/h/um.Jurnal de studii (post)umaniste este o revistă științifică independentă, open access, din domeniul studiilor culturale. Post/h/um nu aplică nicio taxă pentru procesare, publicare și traducere. De asemenea, Post/h/um este un proiect cu totul non-comercial.

„Pentru noi, teoria este acest timp de neînlocuit care cere să fie spațiu public, pe care literatura l-a făcut posibil atunci când a avut îndrăzneala (ficțională) de a se opune filosofiei, și care acum umblă prin lume și o bântuie.

O bântuie chiar și pe cea care i-a fost precedent și motivație și va continua să o facă și atunci când literatura, pentru că despre ea este vorba, în înțelesul pe care i-l acordăm noi în (post)modernitate, ca domeniu autonom și autoreglementat al cunoașterii (deci nu narațiunile sau poveștile ca atare, fără de care ne este greu să credem că omul poate supraviețui), literatura ca beletristică, așadar, va înceta să existe altfel decât ca absență.

În acel moment, care pe unii îi înfricoșează teribil, iar pe alții îi bucură profund, teoria va fi cea care va oferi motivarea acestei absențe, în triplul sens pe care îl poate avea orice motivare: de identificare și explicare a motivelor, de justificare morală a acestei absențe și de scuze oferite, dacă nu umanității, atunci măcar fidelilor, ca într-un bilet scris de părinți (sau de medic) pentru motivarea absențelor.

Aflată sub privirea teoriei, literatura devine propria origine, adică o lume, și i se poate întâmpla orice. Ea este ca omul aflat sub privirea-animal despre care vorbește Derrida, un copil pregătit pentru Apocalipsă. Este „(în urma) Apocalipsa însăși, adică evenimentul ultim și prim al sfârșitului, dezvăluirea și verdictul”. Literatura, ca artă studiată instituțional, rămâne pentru teorie o invitație, ca pentru acei reprezentanți ai avangardei istorice pe care nouă ne place să-i considerăm predecesorii marii teorii din a doua jumătate a secolului XX și începutul secolului XXI.” – Redacția Post/h/um.Jurnal de studii (post)umaniste

Sumar :

Neil Badmington – Teoretizarea postumanismului

Stefan Herbrechter & Ivan Callus – Ce este o lectură postumanistă ?

Bonnie Honig – Cele două legi ale Antigonei. Tragedia greacă şi politicile umanismului

Cary Wolfe – Carne şi finitudine. Despre animale în filosofia (post)umanistă

Diego Rossello – Hobbes şi omul ­lup. Melancolie şi animalitate în suveranitatea modernă

Karen Barad – Performativitatea postumană. Către o înţelegere a modului în care materia ajunge

să conteze

Donna Haraway – Un manifest al cyborgului. Ştiinţă, tehnologie şi feminism socialist la

sfârşitul secolului XX

Helena Pedersen – Crearea de politici educaţionale pentru schimbare socială.

O intervenţie postumanistă

Joseph Auner – „Cântă­mi“. Ventrilocia postumană în muzica populară recentă

Redacția :

Daniel Clinci este doctor în studii culturale al Universităţii din Bucureşti. A absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Ovidius din Constanţa, sub coordonarea profesorului Marin Mincu. A fost redactor la revista de cultură Tomis în ultimii ani de existenţă ai acesteia. A beneficiat de un stagiu de cercetare la departamentul de filosofie al Universității Amsterdam, în grupul Critical Cultural Theory, iar în prezent este profesor de engleză pe la diferite şcoli din Constanţa. Este interesat de opera lui Nietzsche, avangardele secolului XX, arta contemporană, cultura postmodernă şi teoria critică. A publicat mai multe duzini de articole prin diferite reviste şi volume colective şi a debutat editorial cu volumul „Avangardă şi experiment”, Tracus Arte, 2014, în care analizează modurile în care avangardele au depăşit modernitatea şi au devenit experiment cultural postmodern.

Sînziana Cotoară a absolvit secţia de limba şi literatura română şi filosofie a Facultății de Litere, Universitatea din Bucureşti, iar în 2009 a obţinut o bursă doctorală POSDRU în cadrul aceleiaşi instituţii, care i-a oferit oportunitatea unui stagiu de cercetare la Universitatea Leida (Olanda) doi ani mai târziu. A publicat articole în volume colective, iar în 2012 a devenit doctor în filologie cu un proiect de cercetare a reprezentărilor copilăriei în proza occidentală postbelică. În prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul departamentului de copyright al editurii Curtea Veche Publishing şi participă la editarea colecţiei de literatură universală. Printre principalele domenii de interes se numără literatura americană, studiile culturale (în special studiile despre copilărie), postmodernismul, teoria, ştiinţele sociale şi postumanismul.

Vasile Mihalache este doctor în filologie al Universităţii din Bucureşti cu un stagiu de cercetare la Universitatea Leida (Olanda), redactor-şef la Editura Aula şi redactor la Editura Tracus Arte. Este teoretician al literaturii şi culturii, interesat în special de relaţiile dintre literatură – studierea ei (instituţionalizată) şi înţelegerea ei ca domeniu autonom al cunoaşterii – şi societate, educaţie, politică şi etică. Crede că „Inimaginabilul” şi „Apocalipsa”, de care apărătorii şi nostalgicii „vechii ordini” literare şi culturale se tem că vor urma şi în care promotorii acţiunii sociale şi utopiştii încearcă să găsească urma „ordinii viitoare”, au fost urmate deja şi, din acest motiv, nu vor mai urma niciodată. A scris „Noli me tangere”? Despre legitimitate şi autonomie în literatură”, cuvânt-înainte de Mircea Martin, Ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2013.

posthum.ro