Sunt un cititor antuziast şi mă încântă în special cărţile în care este descris viitorul comunist al umanităţii. În „Colecţia Povestiri Ştiinţifico Fantastice” aţi publicat mai multe povestiri despre omul de mâine. Deţin aproape toate numerele publicaţiei. În afară de asta, mai am în biblioteca personală aproape 600 de cărţi – o parte dintre ele ştiinţifico fantastice. (…) Vă scriu acum după 7 ani de apariţie părerea mea despre revistă. Pentru mine, cele mai interesante povestiri au fost Nebuloasa din Andromeda si O iubire din anul 41.042 unde am putut vedea cum comunismul, visul omenirii iubitoare de pace, devine realitate. (…) Lucrez în industria textilă şi din acceastă cauză m-a încântat povestirea Secretul Inginerului Muşat scrisă de Sergiu Fărcăşan. Aş dori să pot citi mai multe povestiri despre viitorul industriei textile. Bineînţeles aceste povestiri vor atinge subiecte legate de chimie, dar nu este o problemă. Astăzi lucrăm cu fibre textile sintetice – o muncă încântătoare…”

Revista Colecţia Povestiri Ştiinţifico-Fantastice, apărută între 1955 şi 1974, obişnuia să publice scrisorile primite de la cititori. Fragmentul de epistolă este de prin anii ’60. L-am ales pentru că este fotografia unui viitor din trecut. Un viitor pe care oamenii îl căutau cu înfrigurare şi îl vroiau confirmat măcar prin iluzii.

Genul ştiinţifico-fantastic a alimentat şi a oferit verosimilitudine acelor iluzii. Ingineria socială declanşată de regimul comunist a funcţionat şi a transformat radical imaginarul social al românilor. În primele două decenii, tehnicismul a fost direcţia viitorului luminos, apoi naţionalismul, altoit ideologiei, a salvat şi a pervertit speranţa. Poate că una din consecinţele cele mai tragice a fost că i-a transformat pe mulţi în „cavaleri rătăcitori”. Dar ridicolul situaţiei nu s-a văzut niciodată în mod evident.

Mai mult, fascinaţia explicării trecutului prin prisma unei istorii politice a făcut ca întrebările celor care explorau acea realitate să evite cultura populară. Astfel, lentila privilegiată pe care o oferă visul, reveria, a fost lăsată departe. Dar după 1989, acest trecut şi viitorului lui au fost reciclate în rememorări nostalgice ale căror ecouri se aud şi se simt până astăzi… şi nu sunt înţelese mai de nimeni!

© Eugen Stancu

Textul a fost postat cu permisiune lui Eugen Stancu și a fost preluat din revista Lapunkt.ro :

http://www.lapunkt.ro/2014/06/18/viitor/

Îi mulțumim lui Eugen!

Latest posts by Eugen Stancu (see all)