2020: Toate cărţile vor fi interactive şi disponibile pe multiplatforme.

„Cărţile” viitorului vor fi pline de coloane sonore şi laitmotive muzicale, grafice 3-D şi fluxuri de imagini. Vor fi îmbunătăţite cu bookmarking social, întâlniri amoroase on-line şi alerte ale aplicaţiilor de georeţele, ori de câte ori cineva din localitatea dumneavoastră cumpără aceeaşi carte ca dumneavoastră – orice carte, aşa că nu trebuie să citiţi, realmente, produsul. Autorii se vor ocupa singuri de vânzarea cărţilor lor, cititorul va răspunde de distribuţia lor, înţelepciunea mulţimii se va ocupa de editarea lor, iar mâna invizibilă a pieţei e cea care va scrie propriu-zis (dacă va mai fi nevoie de scris). Scriitorii vor ajunge fie foarte răspândiţi, ca virusurile, fie se vor sălbătici.

2030: Toate cărţile vor fi crowdsourced (externalizate) şi bazate pe „cloud-computing

Romancierii vor începe prin a-şi crea personajele sub forma unor seturi de figurine de vinil. Dacă ele stârnesc destul interes, fanii vor produce, de fapt, romanul, în colaborare, ca un fel de wiki. Pe măsură ce-l citiţi, camere de filmat termice vă vor măsura semnalele fiziologice, inclusiv tremurul din mişcarea ochilor, contracţiile muşchilor faciali şi pulsul, pentru a stabili cum vreţi să continue povestea – care vi se citeşte singură, se autoexplică şi inserează în dialog, fără sincope, mesajele text trimise de dumneavoastră. De asemenea, veţi putea face modificări de detaliu în redarea digitală a personajelor, veţi putea trage asupra lor şi (când devine imperativ), veţi putea face cibersex cu ele. Dacă un romancier e descoperit postum, figurinele lui de vinil pot deveni obiecte de colecţie.

2040: Autorii vor deveni un fel de Tamagotchi.

După ce s-a constatat că ceea ce doresc cititorii e „sentimentul stabilirii de legături”, editorii vor organiza promoţii de genul adoptă-un-scriitor, reambalând scriitori în stilul Webkinz sau al multor alte animale de companie imaginare. „Hrănirea” autorilor preferaţi prin cumpărarea cărţilor scrise de ei va face ca avatarurile lor on-line să nu mai fie atât de palide şi de ţâfnoase. Dacă mor de foame când sunteţi dumneavoastră de serviciu, veţi pierde puncte în reţelele sociale. Cluburile de cărţi vor cultiva, cu autorii lor preferaţi, o legătură organică foarte caldă, ca aceea dintre un crescător de Pokémon şi Pokémon-ul lui, proces care va culmina cu lupte-până-la-moarte imaginate între autorul dumneavoastră şi unul sponsorizat de alt club de carte. Aceste lupte se vor desfăşura offline, pentru că vor mai rămâne una-două librării şi trebuie să se întâmple ceva şi acolo.

2050: Cititul analogic va fi simulat Digital.

Cum oamenii vor petrece tot mai mult timp cu jocurile de rol la care participă mai mulţi jucători, vor simţi nevoia de o pauză. Lumile simulate virtual vor conţine „biblioteci” de refugiu în care vă puteţi încuia. Acolo veţi face baie într-o vană virtuală şi veţi răsfoi cu încântare paginile unor tomuri cu colţurile îndoite (redate cu ajutorul efectului de animaţie numit pixilation) – dependente de naraţiunea liniară din şcoala veche – care vor fi devenit, până atunci, ilegale în lumea reală. Se va reproduce perfect senzaţia de întoarcere propriu-zisă a paginii, zgomotul scos de cotor, chiar şi tăiatul cu hârtia. Prin 2052, 95% din activitatea jucătorilor de roluri se va desfăşura în aceste refugii, pentru că vor fi singurul loc în care poţi scăpa de construirea continuă de comunităţi şi conexiuni care vor fi devenit un aspect extrem de iritant al realităţii off-line.

2060: Cărţile tipărite vor reveni în contexte enervante.

Cum tipăriturile vor fi tot mai greu de obţinut, Arhipelagul Anticarilor va deveni un spectacol popular de infoamuzament, cu arhivari înarmaţi până în dinţi, care se teleportează din insulă în insulă, în căutare de rarităţi. Între timp, tipăriturile vor continua să apară – sub forma de supracoperte obţinute din mucegai comestibil – ca false comori străvechi, la târguri renascentiste şi nostalgice puneri în scenă ale unor momente din istorie. Ultimul bibliofil va străbate oraşul într-o stare de nedumerire totală, întrebându-se unde au dispărut librăriile. Toate cunoştinţele dobândite de omenire vor fi inscripţionate pe un cip şi trimise în spaţiul cosmic – un şiretlic al elevilor de clasa a şasea pentru a scăpa de făcutul temelor.

2070: Vom deveni cu toţii ciborgi.

Naraţiunea va fi redefinită de noi interfeţe creier-computer. Electrozii implantaţi în neocortex vor induce povestiri care provoacă, fără intervenţia terţilor, halucinaţii durabile. De aici, rezultă că „cititorii” viitorului îşi vor petrece majoritatea timpului într-o stare de amnezie epileptică. Inteligenţa artificială va utiliza recunoaşterea tiparelor cu structuri dificile, modele anticipative şi teoria informaţiei, astfel încât fiecare nouă stare de transă să devină suficient de populară pentru a câştiga cât mai multe voturi pe platformele cu cel mai apreciat conţinut. Nanoboţii din fluxul nostru sanguin ne vor spune cum să ne purtăm, coordonându-ne acţiunile cu date de marketing – în timp real – despre tendinţele de comportament şi atitudine, până când întreg conceptul de individualitate va fi reconfigurat, conducând la dispariţia gândirii independente şi la eliminarea multora dintre descendenţii noştri, prin intermediul unor tipuri de virus mintal transpersonal.

2080: Epoca de aur a fluidităţii informaţiilor

În avantajul celor care participă la discuţii despre viitorul tipăriturilor – există întotdeauna unul, dintr-un motiv sau altul – şi care insistă că nu e vorba neapărat de text, ci de a simţi mirosul cărţii, până în acest an, cărţile vor fi disponibile exclusiv ca sortimente de parfurmuri. În consecinţă, oamenii se vor transforma într-o specie cu simţ olfactiv extrem de dezvoltat, capabilă să citească sub apă prin decodificarea feromonilor. Va triumfa bibliografia aromelor, compunându-se adevărate epopei dedicate receptorilor de simţuri nou inventaţi, transformând apele în creştere într-o vană gigantică, plină cu conţinut transmedia asistat de comunitate. Tot în jurul acestui an, va fi descifrată literatura orală a delfinilor şi va reieşi că tratează, în mod inexplicabil, numai tema vampirilor.

© James Warner (S.U.A.)

Titlul original : „The Future of the Books” : http://www.mcsweeneys.net/articles/the-future-of-books

Traducere de Antuza Genescu

Traducerea şi publicarea în Revista SRSFF s-au realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Latest posts by James Warner (see all)