M-a sunat Aglaia Protopopescu,  strategule, vino repede că am o problemă de speriat.  M-am executat. Aglaia Protopopescu fuma o ţigaretă franţuzească şi plângea de ţi se rupea inima. Uită-te la mine. M-am uitat. Nu era Aglaia Protopopescu. Cum asta? Fooooarte simplu! De trei zile stau pe Facebook şi uite ce-am păţit, m-am procopsit cu altă faţă. I-am făcut nişte ceaiuri de păducel şi i-am făcut şi nişte pase magnetice aşa cum mă învăţaseră luptătorii din Mauna Lao. Ei? Agla Protopopescu a exclamat fericită, sunt eu iaaaaar, wow! M-a chemat şi primarul Elefterie că şi nevastă-sa se trezise cu alt chip tot de pe Facebook. M-a chemat şi filozoful Abstinian şi conţopistul Belphegore şi a trimis după mine arhiducele Von Bismark. De dimineaţă şi până seara cutreier pădurile după plante magice şi îmi exersez pasele magnetice la răscrude de vânturi, dincolo de Farul Genovez. M-au sunat şi nişte politicieni şi nişte ministeriali, nişte ofiţeri de la serviciile secrete, nişte iezuiţi, nişte templieri, câteva gospodine din Torino, pastorul Ugbembe din Zimbabwe, un funcţionar de la FMI şi macaronaru Luigi Longo, vărul unui temut cap al Cosa Nostrei, pe cuvânt dacă mint. Aseară m-a sunat un barosan de la Facebook, dom’le, ce te bagi unde nu-ţi fierbe oala, mi-a zis de la obraz, fir’ai tu să fii de strateg şi de hekăr şi de golan imagologic care eşti, de ce nu-mi răspunzi la emailuri, vezi că am o treabă cu tine, secretă. Vâzând aceasta, l-am lăsat aşa cum era, cu faţa lui adevărată şi nu l-am transformat în Madonna aşa cum se rugase de mine într-o canonadă de emailuri spămoase.

© Ovidiu Bufnilă