Selectează o Pagină

În 2012, Anthony Horowitz va publica un nou volum din seria super-spionului adolescent Alex Rider: „Yassen”. Mi-am adus aminte de tânărul englez care a salvat lumea de zece ori (până acum) în momentul când am citit în presa noastră că cercetătorii britanici de la Universitatea din Leeds au anunţat crearea unui acumulator cu… „jeleu”! Nu vom prezenta aici şi acum „găselniţele” (bâlbele) ziariştilor însărcinaţi cu semnalarea noutăţilor ştiinţifice, veţi găsi destule articole şi discuţii critice pe situl StiintaAzi.ro. Traducerea corectă a termenului „jelly” ar fi: „cu gel”.

Cuvântul cere să fie folosit cu atenţie şi în alte limbi. În cea de-a treia carte din aventuroasa serie creată de Horowitz, „Skeleton Key” (2002, tradusă la noi ca „Insula rechinilor”), Alex este trimis în Cuba împreună cu doi agenţi C.I.A., care, chipurile, erau părinţii săi. În perioada de pregătire a misiunii, băiatul constată şi învaţă diferenţele dintre engleza britanică şi cea americană. La micul dejun, el cere pâine cu unt şi gem. Reacţia colegilor de peste ocean este promptă:

Vrei să spui jeleu! Nici un copil american nu cere gem. Dacă ceri asta pe aeroportul din Santiago, vom ajunge în închisoare sau mai rău, înainte de a clipi.”

(traducere de Diana Georgiana Vlase)

Deci, până la apariţia senzaţionalei ştiri despre  noua descoperire a englezilor, acumulatorul… „gelatinos”, am crezut că „jeleu” este un cuvânt „marcă înregistrată” în S.U.A.

De altfel, aici se potriveşte şi anecdota neaoşă cu „puştiul gelos”. La grădiniţă, o fetiţă de vreo cinci anişori   l-a simpatizat multă vreme pe un băieţaş, dar apoi, brusc, au început să nu-şi vorbească, ba chiar să se ocolească. Când a văzut că lucrurile s-au schimbat, educatoarea a intervenit cu tact şi a întrebat-o pe micuţă ce s-a întâmplat. „Nu-mi mai place, pentru că e gelos!” „Cum adică gelos?” – s-a minunat femeia. „Uite aşa!” îşi trecu fata mâna prin plete şi se strâmbă dezgustată: „Îşi dă pe păr cu gel!”

Deci, cu un pic de noroc, în traducerea unui redactor grăbit şi fără experienţă, senzaţionala sursă de înmagazinare pe bază de gel ar fi putut deveni o „baterie geloasă”. În eternele „pajişti magnetice” ale ziaristicii după ureche, orice e posibil.

În prezent, aparatura portabilă foloseşte acumulatori cu ioni de litiu şi polimeri. Litiul este un element chimic alcalin. Prin urmare, ca toate suratele sale din grupa I, reacţionează violent cu apa şi eliberează hidrogenul din ea, un produs foarte exploziv. Altminteri, lăsat în aer, el se autoaprinde şi se transformă în oxid, de aceea este păstrat sub ulei.

Bateriile cu litiu prezintă un risc în exploatare: „fuga termică”. În 2006, firma Dell a rechemat în fabrică aproximativ 1 milion de baterii de laptop din cauza pericolului de a se înfierbânta de la sine până la punctul de topire. Ca să-i protejeze pe utilizatori, compania texană din Austin a înlocuit urgent acumulatoarele iniţiale cu unele mai voluminoase, mai grele şi cu performanţe mai scăzute, dar fără probleme de siguranţă.

Ian Ward, conducătorul inovatorului proiect, este profesor emerit la catedra de fizică şi astronomie a celebrei universităţi din Leeds. El şi-a dedicat viaţa studierii comportării polimerilor şi fluidelor cu structură complexă. Iată că descoperirea echipei sale promite să permită fabricarea unor dispozitive cu dimensiuni cât mai reduse şi cu o siguranţă sporită în exploatare. Astfel, tabletele şi calculatoarele portabile vor deveni mult mai subţiri, greutatea totală va scădea, iar durata de funcţionare va creşte simţitor. Cât despre preţ, să amintim optimismul inventatorilor, care susţin că, la o capacitate egală, acumulatorul lor va costa cu 10-20% mai puţin. Noul tip de baterie reîncărcabilă a stârnit şi interesul companiilor producătoare de automobile hibride sau electrice, deoarece se pare că va reuşi să înlocuiască vechile acumulatoare cu plumb, foarte grele şi destul de pretenţioase, mai ales în vreme de iarnă.

„Gelul bazat pe polimer pare să fie un film solid, însă el conţine aproximativ 70% lichid electrolit”, a afirmat profesorul Ian Ward. Astfel, el poate fi modelat în orice formă sau dimensiune, ceea ce va înlesni proiectarea şi poziţionarea acumulatorului în aparatele electronice folosite cotidian. Prin portabilitate şi caracteristicile electrice competitive, bateria cu gel promite să revoluţioneze tot ceea ce este portabil.

© Györfi-Deák György

Author

  • György Györfi-Deák

    György Györfi-Deák s-a născut la data de 17 aprilie 1964 în municipiul Timișoara. A absolvit cursurile Facultății de Fizică a Universității din Timișoara în 1988. Doi ani, a lucrat ca profesor de fizică în satul Drighiu, comuna Halmășd, județul Sălaj, de unde s-a transferat la Biblioteca Județeană "Ioniță Scipione Bădescu" din Zalău. În prezent este bibliotecar la Biblioteca Orășenească Jibou. Între anii 1998-1999 a fost inspector de specialitate la Inspectoratul pentru Cultură Sălaj. Este căsătorit cu poeta Simone Györfi și au doi copii: Géza György (1995) și Gergely (1997). Semnează și cu pseudonimul Franciscus Georgius. (sursa: wikipedia)