Antologia SF-ului European recenzată în „Strange Horizons” – recenzie de scriitoarea Katherine Farmar (Irlanda)
Anthology of European Speculative Fiction, edited by Cristian Tamaş and Roberto Mendes (Europa SF & International Speculative Fiction)
Unul dintre lucrurile remarcabile referitoare la Antologia Europeană de Ficţiune Speculativă e că este singura antologie de acest gen de care am auzit, respectiv citit. În introducerea lor, editorii comentează : „antologiile de SF europene sunt la fel de rare precum diamantele roz” (pag. 4), şi deşi citează cîteva excepţii, toate antologiile precedente, cu excepţia uneia, sunt de la începutul anilor 1980 sau chiar mai vechi. Acesta este unul dintre acele lucruri care pare uimitoare atunci când le observi, deşi motivele îţi apar repede în minte.
În primul rând, în ciuda patrimoniului cultural comun, popoarele din Europa sunt în cea mai mare parte prea puternic ataşate de identitatea lor naţională pentru a se gândi la sine ca fiind „europene”, decât prin contrast cu americanii sau asiaticii sau africanii. În al doilea rând, numărul de limbi vorbite în Europa duc la o comunicare dificilă între scriitori SF şi SF-urile din diferite ţări, mai ales că industria editorială în limba engleză este prin notorietate insulară şi monolingvă, reticentă în a-şi asuma riscuri prin traduceri.
Este încurajator că în ciuda acestor obstacole, şi în ciuda lipsei de antologii europene precedente coordonate de europeni (cu excepţia celor ale austriacului Franz Rottensteiner în 1973, francezului Olivier Raynaud alias Richard D. Nolane în 1981 și 1983 şi spaniolului Domingo Santos în 1982), Cristian Tamaş şi Roberto Mendes au reuşit împreună să finalizeze o antologie atât de plină de ficţiune de înaltă calitate aparţinând unei game largi de stiluri şi genuri. Dacă această antologie este reprezentativă pentru nivelul ficţiunii speculative din Europa, există toate motivele să fim optimişti, pentru că un alt lucru remarcabil referitor la această antologie este cât de bună e.
Antologia cuprinde povestirile a doisprezece autori, reprezentând opt ţări, acoperind aproape la fel de multe genuri pe cât de multe sunt textele. Hard science fiction, fantasy al unor lumi secunde, satire capricioase, cyberpunk, horror lovecraftian, toate sunt reprezentate aici, împreuna cu altele al căror stil este mai puţin definibil. Propriile ţări ale editorilor, România în cazul lui Cristian Tamaş şi Portugalia în cazul lui Roberto Mendes, sunt (de înţeles), un pic cam supra-reprezentate, cu România contribuind cu trei povestiri în antologie şi Portugalia cu două.
Prima povestire aparţinând unui autor român din antologie m-a determinat să verific biografia scriitorului pentru a mă asigura că n-am interpretat greşit naţionalitate acestuia. Povestirea „Cifrele sunt reci, numerele-s calde” de Liviu Radu, este un horror lovecraftian având acţiunea în Anglia victoriană, descriind mărturisirea unei bătrâne în privinţa teribilelor sacrificii pe care ea şi soţul ei decedat acum, au fost nevoiţi să le facă, în scopul prevenirii a unor oribile incursiuni transdimensionale. Vocea narativă este cu măiestrie articulată, şi întorsătura povestirii este suficient de dibace pentru a spulbera prejudecăţile mele împotriva poveştilor lovecraftiene. Pentru că deşi înclin să cred că materialul pe care Liviu Radu se bazează a fost exploatat până la epuizare, propria sa abordare a mythosului este bine suficient de bine scrisă pentru a funcţiona.
Povestirea lui Cristian Mihail Teodorescu, „Big Bing, Larisa”, o altă poveste din România, ar putea fi cu greu fi mai diferită, fiind o ficţiune SF viitorist-satirică desfăşurându-se într-o lume matriarhală în care sistemul financiar a devenit autonom. Pe lângă faptul că singura activitate respectabilă este marea finanţă, aceasta are statutul unei religii (pentru creduli), sau a unei fizici fundamentale (pentru cei care gândesc ştiinţific, autorul fiind unul dintre aceştia). „Big Bing, Larisa„, este vie, sprinţară, zglobie, spirituală, plină de duh şi dă de gândit într-un mod tulburător.
Al treilea reprezentant român, Dănuţ Ungureanu cu „Vești dintr-un Univers pitic” este la fel de satiric, deşi nu recurge la aceleaşi trucuri narative precum „Bing Bing Larissa.” Într-o manieră ce aminteşte de Isaac Asimov, Dănuţ Ungureanu foloseşte o premisă simplă, mai degrabă hazlie (ce ar fi dacă se inventează o maşină de micșorat ?). Şi o foloseşte, exploatând tot ceea ce poate rezulta :
Încet, ideologii, oratorii şi literaţii lor , căci aveau destui din ăștia, au răspândit prin mass-media pe care n-am știut să le-o închidem la timp, filosofia supremaţiei şi a întâietății omului mic în faţa animalului nefolositor şi nociv care este „individul mare”. Propaganda a creat o abundență de sintagme favorabile lor şi defavorabile nouă. Ei erau „mici şi isteți”, „mici şi sprinteni”, „mici, da’ harnici”, „oameni mici – suflete uriaşe”, „micile genii”. . . Pe 22 aprilie 2059, s-a declanșat Marea Insurecţie a Oamenilor Mici la chemarea „micului și viteazului” William Wallace. Era evident că își revendica descendența din legendarul erou scoţian, din moment ce el şi soldaţii săi îmbrăcaseră kilturi confecționate dintr-o față de masă ecosez furată de la Cârnatul Delicios – local familial, bere, darts. (pp. 101-2).
Portugalia este reprezentată de Diana Pinguicha cu „Rebellion” şi Regina Catarino cu „Memory Recall”. „Rebellion” este cel mai aproape de un text prost din toată această antologie. dar de fapt nu este un text slab, doar un pic supraîncălzit în privinţa stilului, având în vedere că are o intrigă destul de standard, aceea a supersoldaţilor-augumentaţi-genetic-ce-se-dovedesc-a-fi-oameni, un soi de competenţă dar nimic remarcabil. „Memory Recall” este mai puternic şi mai bogat, cu o eficientă relaţie centrală şi o intrigă care funcţionează deşi nu explică tot ce se întâmplă.
Singura altă ţară care are mai mult de un reprezentant în această antologie este Anglia, cu o povestire de Ian R. McLeod şi alta de Philip Harris. Fără îndoială că este o coincidenţă faptul că ambele povestiri sunt horroruri, deşi în mod radical diferit.
„The Dead Orchards” a lui McLeod are o atmosferă decadentă á la Aubrey Beardsley. Decorul nu este imediat recunoscibil ca aparţinând unei zone anume, dar în acelaşi timp, este familiar deoarece acest text este o fabulă despre bogătaşi leneşi şi plăcerile lor otrăvitoare, şi povestea asta se tot spune de când a apărut primul om înzestrat cu mai mulţi bani decât morală. Caracterul special al răului este grotesc şi ingenios, aşa cum cum este modul în care personajul este forţat să se confrunte cu toate consecinţele cedării în faţa propriei slăbiciuni. Dacă „The Dead Orchards” este luxuriantă, într-o tonalitate violet, „Only Friends” de Philip Harris este în mod hotărât comună, atât de mult încât dacă să sari peste o propoziţie sau două, poţi pierde întregul şpil al poveştii. Aceste texte cere să fie citit de două ori: o dată pentru a vedea ce are de spus naratorul, şi a doua oară ca să eliminăm toate lucrurile pe care el nu spune.
Cele cinci ţări care sunt prezente doar cu o povestire fiecare sunt, totuşi, bine reprezentate, pentru că textele rămase sunt într-adevăr toate foarte bune. Desigur, povestirea olandezului Jetse de Vries „Transcendent Express” este un pic didactică (şi dacă un personaj are de gând să distragă atenţia prietenului ei cu sex, n-ar trebui s-o facă mai mult decât o dată la zece pagini, pentru că după prima dată, chestia asta a devenit iritantă), dar foarte distractivă.
„Repeat Performances” a lui Carmelo Rafala (Italia) are un fascinant şi bogat univers şi o întorsătură satisfăcătoare a intrigii, plină de imprevizibile personaje. „The Royal Library” a ucrainianului Vladimir Arenev pare a fi o mini-antologie de sine stătătoare, mai mult ca trei povestiri pe o temă comună decât o singură lucrare, dar nu este mai puţin distractivă din acest motiv pentru că brodarea unor variaţii pe tema magiei cărţilor este ceva încântător şi foarte amuzant.
De departe cele mai bune povestiri din antologie sunt cele ale celor doi scriitori având cele mai cunoscute nume pe scena SF de limbă engleză. Din partea lui Hannu Rajaniemi din Finlanda, autor al romanului „The Quantum Thief” (2010), avem „The Server and the Dragon” care este un adevărat tur de forţă, o povestire frumos scrisă şi care îţi taie răsuflarea prin puterea sa imaginativă. Povestirea nu are personaje umane – şi nici personaje apropiate umanului – şi nu are nevoie de aşa ceva. Este un fel de tragedie poetică scrisă într-un nou idiom. Este un pic solicitantă la lectură, pentru că este atât de nouă, iar fiinţele pe care le descrie sunt atât de stranii, dar răsplăteşte cu generozitate efortul Această poveste este exact ceea ce întruchipează science fiction-ul autentic.
Într-un mod diferit, acelaşi lucru ar putea fi spus despre ultima povestire din antologie, a franţuzoaicei Aliette de Bodard, „Starsong”, deşi personajele Aliettei sunt oameni – şi asta într-un mod atât de dureros. Personajele principale din „Starsong” trăiesc într-o societate profund rasistă – deşi nu acelaşi fel de rasism observabil în mod curent în Europa, deoarece societatea este una aztecă şi s-a mutat pe o altă planetă, o societate periculoasă şi plină de ură. Portretul unei prietenii sfâşiate de presiunea de grup este superb descris şi scris şi profund emoţionant. Aliete de Bodard are un adevărat dar pentru imaginile grăitoare, precum asta: „Erau de prost gust după standardele Mexica, dar jumătatea ei pe care mama o învăţase ştia că ei erau frumoşi, lemnul frumos lustruit şi caligrafia maeştrilor curgând ca apa în jurul lor. Fuseseră ai ei, şi pierderea lor durea mai mult decât ar fi crezut.Dar nu asta durea cel mai mult. Ce durea, ce i se răsucea în inimă lui Axatl ca un cuţit de sacrificiu, când se ridică, cu beţişoarele la piept: faţa lui Mayauhqui îngheţată la jumătatea distanţei între dispreţ şi ruşine – ochii mişcându-i-se, deja depârtându-se de chinezoi, de corcitura impură.”. (pag..117)
Şi astfel antologia se încheie triumfal, cu o poveste atât de dureros de adevărată încât mi-a adus lacrimi în ochi. Pot să spun sincer că am râs şi am plâns cînd am citit aceste povestiri, că m-am tot întrebat ce va urma, că am descoperit ceva nou cu fiecare povestire în parte. Unele dintre texte au rezonat mai puternic decât altele, unele m-au entuziasmat mai mult decât altele, unele mi-au dat mai mult de gândit decât altele, dar toate au fost bune, toate au fost interesante, şi toate m-au făcut să-mi doresc să citesc mai multe asemenea texte de la autori şi/sau de la editori. Aceasta este prima antologie de SF european peste care am dat. Sper că nu fie şi ultima.
© Katharine Farmar & Strange Horizons
Traducere de Cristian Tamaş.
Traducerea a fost realizată şi publicată în Revista SRSFF cu acordul autoarei şi a publicaţiei Strange Horizons. Le mulţumim.
„Anthology of European Speculative Fiction, edited by Cristian Tamaş and Roberto Mendes (Europa SF & International Speculative Fiction)” este prima antologie SF europeană coordonată de editori europeni și destinată pieței europene și apărută în ultimii 30 de ani. Cu excepția antologiei din 1982 a lui Domingo Santos publicată în spaniolă, celelalte antologii, ale lui Franz Rottensteiner din 1973 și antologia în două volume a lui Olivier Raynaud (pseudonim : Richard D.Nolane) au fost publicate de edituri americane pentru piața nord-americană.
Sumarul Antologiei Europene de Ficțiune Speculativă este următorul :
Introduction by Cristian Tamaş and Roberto Mendes
Ian R. MacLeod (England) – „The Dead Orchards”
Jetse de Vries (Netherlands) – „Transcendent Express”
Regina Catarino (Portugal) – „Memory Recall”
Liviu Radu (Romania) – „Digits are Cold Numbers are Warm”
Carmelo Rafala (Italy) – „Repeat Performances”
Cristian Mihail Teodorescu (Romania) – „Bing Bing Larissa”
Diana Pinguicha (Portugal) – „Rebellion”
Hannu Rajaniemi (Finland) – „The Server and the Dragon”
Vladimir Arenev (Ukraine) – „The Royal Library”
Dănuţ Ungureanu (Romania) – „News from a Dwarf Universe”
Philip Harris (England) – „Only Friends”
Aliette de Bodard (France) – „Starsong”
About the Editors
About ISF Magazine
About Europa SF
1973 : „View from Another Shore. European Science Fiction” – editor Franz Rottensteiner, Austria ; prima ediție a fost publicată de Seabury Press, New York, 1973; cea de a doua ediție a fost publicată în 1999 de Liverpool University Press.
Sumar :
„In hot pursuit of happiness” – Stanislaw Lem (Poland)
„The valley of echoes” – Gérard Klein (France)
„Observation of Quadragnes” – Jean Pierre Andrevon (France)
„Good night, Sophie” – Lino Aldani (Italy)
„Slum” – Herbert W. Franke (Austria)
„The land of Osiris” – Wolfgang Jeschke (West Germany)
„Captain Nemo’s last adventure” – Josef Nesvadba (Czechoslovakia)
„The altar of the random gods” – Adrian Rogoz (Romania)
„The proving ground” – Sever Gansovsky (USSR)
„Sisyphus, the son of Aeolus” – Vsevolod Ivanov (USSR)
„A modest genius” – Vadim Shefner (USSR)
„The good ring” – Svend Age Madsen (Denmark)
1981 : „Terra SF: the Best European SF of the Year”, vol. 1, editor Richard D. Nolane (Olivier Raynaud), DAW Books, S.U.A.
Sumar :
„Test Flesh” – Gianni Montanari (Italy)
„Fill in the Blank(s)” – Michel Jeury (France)
„Back to Earth, finally” – Philip Goy (France)
„Red Rhombuses” – Lino Aldani (Italy)
„Take me Down the River” – Sam Lundwall (Sweden)
„Parallel Worlds” – Paul van Herck (Belgium)
„The Fifth Time Out” – Bertil Mårtensson (Sweden)
„Drugs’ll Do You” – Kathinka Lannoy (Holland)
„Opportunities Galore” – Gabriel Bermudez Castillo (Spain)
„Where Neuroses Thrive” – Richard D. Nolane (Olivier Raynaud, France)
„Turnabout ” – Ingar Knudtsen, Jr. (Norway)
„Aruna” – Erwin Neutzsky-Wulff (Danemark)
„The Many Miniworlds of Matuschek” – Thomas Ziegler (West Germany)
„End of an Era” – Ronald M. Hahn and Jürgen Andreas (Hans-Joachim Alpers) (West Germany)
1982 : „La ciencia ficción europea” , coll. Biblioteca basica de ciencia ficcion, Editorial Dronte, 1982 (editor Domingo Santos, Spania)
„Cambio” (Veränderung, 1967) – Kurt Luif (West Germany)
„Punto final” (Point final, 1957)- Gerard Klein (France)
„Un domingo romano” (Domenica romana, 1967) – Lino Aldani (Italy)
„El mejor de los mundos” (Cea mai bună dintre lumi, 1969) – Ion Hobana (Romania)
„El elefante” (The Elephant, 1963)- Slawomir Mrozek (Poland)
„Reflejo espontáneo” (Spontani refleks/Спонтанный рефлекс, 1958)- Arkadi Strugatski, Boris Strugatski (Soviet Union)
„Los centinelas” (Sentinelele) – Sebastián Martínez (Spain)
„Cyborg” – Domingo Santos (Spain)
„Historias del robomóvil” (Istoriile robomobilului) – Luis Vigil (Spain)
1983 : ”Terra SF II: The Year’s Best European SF”, vol.2, editor Richard D. Nolane (Olivier Raynaud), DAW Books, S.U.A.
Sumar :
„The Hospital, a Cynical Fable” by Daniel Walther (France)
„The Last Atlantean” by Francis Carsac (France)
„Haike the Heretic’s Writings” by Wolfgang Jeschke (West Germany)
„Shoobeedoowah Across the Universe” by Karl-Michaël Armer (West Germany)
„El Pape” by Bob van Laerhoven (Belgium)
„John Henry” by Øyvind Myhre (Norway)
„The Biological Truth” by Veikko Rekunen (Finland)
„Disslish the Aquamancer” by Tais Teng (Holland)
„Mikey Turns Three” by Merete Kruuse (Danemark)
„The Emerald-Studded Scepter” by Carlos Saiz Cidoncha (Spain)
„In Search of Aurade” by Gianluigi Zuddas (Italy)
„The Ogre’s Head” by Richard D. Nolane (Olivier Raynaud, France)
„Recollections” by Poul Anderson (non-fiction article on Francis Carsac)
