de Marian Tru?? | 2019, Colocviul Ion Hobana, Numărul 19
Două motoare puternice au definit mersul înainte al civilizației umane: teama și lenea. Dacă n-am fi fost leneși, probabil c-am fi rămas și astăzi la stadiul de vânători-culegători. Leneși isteți, înzestrați cu rațiune, au inventat roata, plugul, arcul cu săgeți,...
de Marian Tru?? | 2018, Colocviul Ion Hobana, Numărul 18 - Ianuarie
„A munci e o adevărată plăcere” este titlul unei povestiri scrisă de Fernand François, tradusă în limba română de Vladimir Colin și publicată, în 1970, în volumul „Un pic de neant – o antologie a anticipației franceze”. Pe vremuri, când eram la școală și credeam...
de Marian Tru?? | 2017, Colocviul Ion Hobana, Numărul 17 - Februarie
Trecutul este nebulos, acoperit de legende și mituri. Viitorul este dubios și populat de temeri și îngrijorări. Mai trebuie spus și că prezentul este mai curând ambiguu și relativ decât limpede și lipsit de echivoc. Altfel spus, nu știm cu precizie cum am apărut și de...
de Marian Tru?? | 2016, Colocviul Ion Hobana, Numărul 16 – Martie
Câteva comentarii pe marginea unui concurs literar din 1973. Într-o apreciere imprecisă, lipsită de formalism matematic, suntem ispitiți să spunem că pe o axă imaginară, întinsă de la plus la minus infinit, punctul zero se află exact la mijloc. Având în vedere...
de Marian Tru?? | 2014, Eseuri, Numărul 13 – Decembrie
Pentru consumatorul obișnuit de sefe din România, Europa este, mai degrabă, un continent necunoscut, neexplorat, populat cu ființe exotice și, eventual, pitorești. Pentru consumatorul obișnuit de sefe din Lituania, să zicem, Europa este, mai degrabă, un continent...
de Marian Tru?? | 2014, Numărul 13 – Decembrie, Proză
– Hei, tu, ăla de acolo… Aici e ograda lui Sfarog? Ţăranul mă privea tâmp, de parcă nu mai văzuse până atunci un călăreţ. Tocmai halea un porumb fiert şi, judecând după înfăţişarea lui, cred că numai cu porumb trăia. Treaba lui ce înfulecă, mi-am zis şi am...
de Marian Tru?? | 2014, Numărul 12 - Octombrie, Proză
Rudi trecu peste pod Un drum se făcea printre dealuri şi se oprea într-un snop de case. Plecase iarna, era cam pe la amiaza primăverii atunci când galbenul florilor începe să simtă gustul renunţării. Pe drum, Rudi, murdar spre case venea lălăind un cântec şi...
