Căpitanul Quasar și pirații arțăgoși de pe Narvana 6 de Milo James Fowler (S.U.A.)
Nu exista cale de-ntoarcere:mergi pân’ la capăt sau mori. Iar căpitanului Bartolomeu Quasar, moartea nu-i surâdea în nicio clipă.
– Ce ordonați, domnule?
Șeful serviciului de pază, Gruber, stătea spate în spate cu căpitanul, înconjurat de o șleahtă de pirați spațiali soioși, cu trăsături de șopârlă, într-un birt la fel de soios. La primele semne de scandal, majoritatea mușteriilor se împrăștiaseră care-ncotro, dar cei care rămaseră, în jur de zece, îi înconjuraseră pe cei doi oameni și strângeau cercul în jurul lor, asemenea unui șarpe ce se încolăcește în jurul prăzii.
– Luptăm.
Quasar își roti pumnii ca un boxer profesionist.
Gruber se strădui să imite gesturile încrezătoare ale căpitanului.
– Înțeles.
Înghiți în sec și își aținti privirile asupra corsarului extraterestru care se apropiase de el. O arsură mai veche îl scurtase pe individul verde-măsliniu de jumătate de cap și de-un ochi, dar cu toate astea era de două ori mai voinic ca Gruber și Quasar laolaltă.
– Domnule, n-ar trebui să anunțăm nava?
– Ca să ne strice comandantul Wan distracția? Nici nu mă gândesc.
Secundul lui Quasar era cât se poate de formalist când venea vorba de relațiile inter-specii, ținând cu strictețe de regulile Comandamentului Spațial al Lumii Unite, care recomandau non-amestecul. O încăierare gălăgioasă cu acești pirați antipatici n-ar fi fost deloc pe placul lui Wan.
– E imposibil ca un om să câștige la Terillian Dize, mugi Jumătat’de Cap, căpetenia grupului. Creierele voastre nu-s în stare să manipuleze toate variabilele.
În orice altă situație, Quasar ar fi răspuns că e într-adevăr în stare să manipuleze variabilele, dar acum era nerăbdător să-i strivească jumătatea de cap rămasă, așa că nu-l luă în seamă.
– Căpitane, te acuză cumva că ai trișat? întrebă Gruber, aruncând o privire peste umăr.
Quasar miji ochii.
– Așa se pare.
– Și ai trișat?
– Până și-un copil s-ar descurca la jocul ăsta.
Căpitanul scoase bărbia înainte, mulțumit de efectul pe care vorbele sale îl avură asupra piratului nervos.
– Până și-un copil fără creier s-ar descurca. Abandonat de părinți și crescut în sălbăticie de cornutele xenodiene.
Ca la un semn, cei zece extratereștrii mârâiră și scoaseră la iveală săbii zimțate, fiecare purtând amprenta sinistră a creatorului ei.
– Văleu…
Pumnii căpitanului încremeniră în aer.
– Se pare că nu ne-am ales prea bine armele, șopti Gruber.
Specimenele mizerabile chicotiră pe înfundat, apoi izbucniră în hohote de râs, cu excepția unuia care părea că tocmai scuipase un ghem uriaș de păr.
– Cred că avem o mică neînțelegere, rosti Quasar. Noi ne gândeam la o bătaie cu pumnii. După cum puteți vedea, suntem neînarmați.
Gruber încuviință, privind cu coada ochiului la însemnul luminos ce atârna deasupra ușilor batante: INTERZIS ACCESUL CU ARME DE FOC. La intrare, cei doi lăsaseră pistoalele cu plasmă în grija barmanului, care avea să le restituie la plecarea din acest local singuratic, aflat pe o lună pustie.
– Ăsta-i pistol, ce vezi în mâna mea? chicoti piratul. Dacă aveam incineratorul la mine, umerii tăi plângeau deja după căpșorul tău drăguț.
– Înțeleg.
Dezamăgirea i se strecură în măruntaie. Pe lângă faptul că piratul ăsta primitiv nu avea pic de onoare, putea să-și ia adio de la o bătaie cu pumnii în toată regula, cel puțin așa cum și-o închipuise el: lovituri zburând în toate direcțiile, mese răsturnate, iar în final, ei doi victorioși, în ciuda sorților potrivnici.
– Firește, dacă vreți să dați bir cu fugiții, n-aveți decât. Iar noi vom spune tuturor că pământenii sunt niște lași fără pereche.
Quasar își aținti un deget spre cubul de date din mâna piratului.
– Ăla l-am câștigat pe bune, oricât ai încerca să-mi pui cinstea la îndoială. Văd că mă obligi să-l iau cu forța.
– N-ai decât să-ncerci, râse zgomotosextraterestrul.
Toții mușchii căpitanului se încordară la unison, gata să-i rupă uniforma.
– Atunci propun o luptă între noi doi. Ce rost să-i băgăm și pe subalterni în afacerea asta?
– Mulțumesc, căpitane, rosti Gruber ușurat, întorcându-se la masă și la paharul lui încă nebăut.
Jumătat’ de Cap izbucni în hohote.
– Asta nu se poate, Omule. Subalternii mei de-abia așteaptă să te jupoaie de viu, după ce te snopim în bătaie.
Uneori îi venea să dea de pământ cu translatorul de la guler. Nu traducea vorbele extratereștrilor cuvânt cu cuvânt, dar reda cu fidelitate intențiile vorbitorului.
– Regret că trebuie să te dezamăgesc, rosti Quasar, făcându-i semn lui Gruber să se-ntoarcă.
Șeful serviciului de pază dădu paharul peste cap, cu obrajii umflați, și se întoarse alături de căpitan.
– Dar fără cuțite, vă rog.
Cu un muget, șopârlenii înfiorători se năpustiră asupra lor, cu colții la vedere. Căpitanul Quasar și Gruber împărțiră pumni și picioare, nimerind mai de fiecare dată, dar având grijă să se ferească de tăișurile și pumnii extratereștrilor. Pretutindeni zburau mese și scaune. Sânge împroșcat peste tot. Deși copleșiți numeric, cei doi oameni se țineau ferm pe poziții, luptând cu vitejie.
Atât de absorbiți erau cu toții, încât nimeni nu observă femeia înaltă, în uniformă, care intrase în bar și privea scena de bătălie. Dintr-o dată, femeia scoase pistolul și descărcă o undă de energie, ce străbătu localul.
Comandantul Wan vârî pistolul în toc, păși deasupra trupurilor inerte și se apropie de căpitan, care zăcea la pământ, cu uniforma ruptă și însângerată. Se aplecă și îl ciupi de gât.
– Wan.
Quasar se ridică în capul oaselor și își șterse sângele care-i șiroia din nas cu mâneca tunicii.
– Nu-mi aduc aminte să te fi chemat.
– Nu m-ai chemat, căpitane.
Quasar se ridică în picioare, cu sprijinul secundului, și smulse cubul de date din mâna lui Jumătat’ de Cap. Apoi își aduse aminte de Gruber și îl luă peste umăr.
– Te-ai distrat? rosti Wan, ridicând o sprânceană la rănile căpitanului.
Quasar aruncă o privire la cubul ce conținea coordonatele spre o planetă bogată în zăcăminte de cuarț, apoi la trupurile împrăștiate în jurul lor.
– Misiune îndeplinită, Wan. Să se știe că Bartolomeu Quasar nu dă înapoi niciodată!
Jumătat’ de Cap mârâi.
Quasar șchiopătă până la ieșire, cât de iute-l țineau picioarele.
© Milo James Fowler
Traducere de Alex Maniu.
Titlul original : „ Captain Quasar and the Pestiferous Pirates of Narvana 6”
Textul a fost tradus și publicat cu acordul autorului. Îi mulțumim.
