Selectează o Pagină

Oaza de cupru

La această paralelă, aproape de ecuator, ziua era lungă și apusul soarelui era scurt, urmat de bezna de culoarea cernelii. Mick știa povești de pe Vechiul Pământ în care era pomenită banda strălucitoare de stele numită Calea Lactee și felul în care luna lumina cerul...

Capitolul Midori

Bețișoarele îmi alunecă din degetele tremurânde. Mă prăvălesc peste farfuriile și bolurile ce împânzesc masa joasă și împrăștii conținutul lor gelatinos pe covorașul de papură, apoi mă târăsc în patru labe spre ușile glisante. Gândacii îmi scormonesc stomacul. Fac...

Hoțul de suflete

O ploaie înghețată spală canioanele de cărămidă ale Amsterdamului. Cerul este apăsător, un strat opac de cenușiu învolburat, atât de jos, încât atinge vârfurile clădirilor de birouri pierdute în burniță. Cu toate că era doar două și jumătate, iluminatul stradal, în...