Selectează o Pagină

Oaza de cupru

La această paralelă, aproape de ecuator, ziua era lungă și apusul soarelui era scurt, urmat de bezna de culoarea cernelii. Mick știa povești de pe Vechiul Pământ în care era pomenită banda strălucitoare de stele numită Calea Lactee și felul în care luna lumina cerul...

Kit

Îmi amintesc şi acum palma pe care, copil fiind, am primit-o de la tatăl meu, singura şi cea mai dureroasă venită de la el.  A fost gestul care a prefăcut în cioburi minusculul şi frumosul univers clădit pe nesimţite în puţinii mei ani. Dar tata nu avea timp să...

Capitolul Midori

Bețișoarele îmi alunecă din degetele tremurânde. Mă prăvălesc peste farfuriile și bolurile ce împânzesc masa joasă și împrăștii conținutul lor gelatinos pe covorașul de papură, apoi mă târăsc în patru labe spre ușile glisante. Gândacii îmi scormonesc stomacul. Fac...

Vremea nebuniei

– Hei, tu, ăla de acolo… Aici e ograda lui Sfarog? Ţăranul mă privea tâmp, de parcă nu mai văzuse până atunci un călăreţ. Tocmai halea un porumb fiert şi, judecând după înfăţişarea lui, cred că numai cu porumb trăia. Treaba lui ce înfulecă, mi-am zis şi am...

Prin pulberea de aripi

Ziua Fratele mai mic Feodor n-avea habar nici măcar despre musca Bu. A aflat când, sub asprimea călduţă a palmei cu care ar fi dorit să strivească vietatea, şi-a găsit perna obrazului sfârtecată şi plină de sânge. – Fedi, am râs îngrijorat, eşti mai nebun ca regele...

Gobi

Capitolul I – Piticul Gobi spera ca Ernog sa plece mai repede. Piticul il stresa. Ciudata creatura, cum nu citise in niciuna dintre Vechile Texte din Librarium. O jumatate de om cu un par rosu valvoi si sprancene maronii, imbracat intr-o tunica gri cu doi...

Moștenirea

No more child. Much less fathering Therefore. Much less mothering to know. It (the child) eats what it loves. Cannibals we are all cannibals Stan Rice Viscolea năprasnic și, deşi era abia miezul zilei, în mijlocul acelui codru fără de sfârșit se simțea prizonierul...

Hoțul de suflete

O ploaie înghețată spală canioanele de cărămidă ale Amsterdamului. Cerul este apăsător, un strat opac de cenușiu învolburat, atât de jos, încât atinge vârfurile clădirilor de birouri pierdute în burniță. Cu toate că era doar două și jumătate, iluminatul stradal, în...