Selectează o Pagină

Panspermie

Nu era foarte clar cum ajunsese acolo. Se lipise poate când mesajul urcase, prin microunde, până la satelitul de comunicații.  Sau poate, disipat în zgomotul de fond cosmic, se agățase în drum spre satelitul corespondent, de tranzit, către care mesajul plecase doar...

Ultimul zbor

Ţăcănitul tocurilor pe caldarâmul încins: femeia se apropia. Ca în fiecare amiază, de zece zile. Venea tocmai din oraş, plecată în zori, când vipia nu începuse, când asfaltul şi piatra nu frigeau încă, umplând văzduhul de dogoare. Ajungea la primii copaci după ce...

Înapoi în negru

Situaţia este încurcată Puteţi alege doar o dată Tăiaţi c-o linie, oriunde, Unul din cele două puncte Şi să răspundeţi până seara Cu fermitate: trupul sau cămara? Cu mâna proptită-n falcă şi privirea aţintită în gol, Fabian visa. Visa epoci apuse, clipe zbucuimate în...

Jalea tatălui

În casa în care obiectele au fost de mult arse sau aruncate, locuieşte, pentru a-şi plânge jalea, într-un ungher întunecos, bătrânul tată. E trist şi singur, aşa a fost din clipa în care a aflat de pedeapsa dată fiului său de stăpânii conducători. Aşa este de atunci...

Schimburi

A fost odată, şi nu cu atît de multă vreme în urmă cît am fi înclinaţi să credem, o perioadă în care oamenii erau suficient de obtuzi ca să-şi aplice unii altora o gîndire liniară, mecanicistă. De două ori mai mult timp petrecut la locul de muncă egal de două ori mai...

Joel

I. Semeion Sala geme de lume. Lămpile împrăștie o lumină cafenie peste creștetele spectatorilor. Difuzoarele zumzăie discret. Scena e scăldată de razele orbitoare ale reflectoarelor. Deasupra murmurului entuziast vuiesc elicele aparatelor de aer condiționat,...

O după-amiază pe dungă

—    Sunt doar invidioşi, asta e tot, cred eu. Nu e răutate pură, numai invidie. Priveam la ceea ce trebuia să fi fost faţa lui şi mi se părea mai umflată decât în trecut. Şi peste Darling trecuse timpul şi acest lucru îmi dădea un oarecare confort. —    Dar sunt...

Lumea nouă

Oamenii păşeau încruntați, mişcând cu pricepere din picioare. Nu aduceau dreptul în faţa stângului. De fapt mersul lor era o succesiune de mici salturi în care picioarele deveniseră extensii ale întregului lor trup. Simetria corpurilor îşi pierduse înţelesul, nu mai...

Ultima audienţă

– Cam tinerel… Sper c-aveţi nervii tari! Replica fusese rostită sentenţios de insul pipernicit, la vreo patruzeci de ani, fără un fir de păr în creştet, care încheia lista de audienţe. Înăbuşindu-şi un căscat, procurorul Andrei Sinescu îi făcu semn să se aşeze...