Neill Blomkamp s-a născut în 1979 într-o familie de afrikaneri (sau buri, descendenți ai coloniștilor olandezi) din stratul superior al burgheziei, la Johannesburg („orașul lui Johannes”), într-o Africă de Sud încă dominată de apartheid. Și-a petrecut primii optsprezece ani în Johannesburg și-a emigrat împreună cu familia în 1997 în Canada (la numai doi ani de la cedarea puterii negrilor, precum un milion de albi sud-africani care începând cu 1994 s-au stabilit în Australia, Noua Zeelandă, Canada, S.U.A. și Marea Britanie : „the white flight”). Africa de Sud și în special Johannesburgul (chintesență africană a „lăbărțării” gibsoniene, zona metropolitană având peste opt milioane de locuitori) l-au marcat pentru totdeauna, fiindu-i și sursă de inspirație pentru majoritatea filmelor sale.
În acel an, 1979, „Alien” năvalea peste noi. Acum, Neill Blomkamp ne amenință c-un „Alien” făcut de el… Nu știu dacă l-aș sfătui să-l fi realizat. După ce am privit ghiveciul de Robo-Runner sau Cop-Blade, căruia i-a spus „Chappie”, mai c-aș fi înclinat să-l sfătuiesc să se apuce de altceva…
Când era copil și apoi adolescent a văzut lucrările lui Syd Mead și niște filme. Și, așa cum facem cu toții, s-a gândit să facă și el filme. De exemplu, pe la 25 de ani a făcut un filmuleț de două minute. „Tetra Vaal”… Îl puteți vedea aici:
Și „Alive in Joburg”, un scurtmetraj, un pseudo-documentar despre refugiați extratereștri care sufocă Johannesburgul, draftul viitorului „District 9” :
Se putea opri la asta. Ce putem vedea în „Tetra Vaal”? Un polițist robot în Johannesburg… Cum Blomkamp e afrikaner sau bur, să ne reamintim că un alt olandez, Paul Verhoeven, a adus pe ecrane un alt robot – polițist… „Robocop”. Acolo un polițist este transformat in robot… În „Chappie” se întâmplă vice-versa.. Și ce dacă. Și până la sfârșitul filmului și niște oameni devin roboți.
Câteva dintre personaje nu sunt interpretate de actori profesioniști – ci de niște cântăreți de rap Ninja (Watkin Tudor Jones) și Yo-landi Visser (afrikanera Anri du Toit), membrii trupei sud-africane de zef rap-rave „Die Antwoord”/„Răspunsul” în limba afrikaans)… Au avut și au succes. Cred că dacă vedeți un videoclip de-al lor nu mai este nevoie să vedeți și „Chappie”:
Filmul ar fi interesant. Dacă nu s-ar mai fi făcut în trecut. Și dacă Blomkamp nu s-ar rătăci prin hățișurile muncii de regizor. Ideile nu-i lipsesc. Ce păcat că nu-s ale lui. Și de faptul că acele idei nu pot fi transpuse în personaje sau în acțiunea filmului.
În Johannesburg se încearcă să se eradicheze criminalitatea (Africa de Sud este campioana mondială a ratei violenței și criminalității, iar Johannesburgul este una dintre cele mai violente și periculoase metropole din lume) cu ajutorul unui corp de poliție format din roboți livrați de firma Tetra Vaal a cărei CEO este Ripley, aaaaa, Bradley Michele (americana Sigourney Weaver). Creatorul acestei forțe robotice de poliție, Deon Wilson (britanicul Dev Patel), încearcă să construiască un robot care să aibă capacitatea de a gândi, de a simți și de a învăța precum un om. Și-l supără pe colegul Vincent Moore (australianul Hugh Jackman – Wolverine), cel care făcuse un robot de luptă (MOOSE) atât de asemănător lui ED-209 (Enforcement Droid Series 209, pronunțat Ed Two O’Nine, mașinăria din seria „RoboCop”) încât te pufnește râsul. Cred că s-a folosit aceeași jucărie… Diferența rezidă în faptul că MOOSE trebuie controlat, permanent, de om. Și că zboară.
Vincent Moore este un personaj milităros (incarnând mentalitatea herrenvolk-ului afrikaner), iar atitudinea lui Blomkamp față de astfel de indivizi a fost vizibilă în toate filmele lui – de detestare. De altfel, cum militarii sunt priviți cu ostilitate de regizor, am mai văzut această atitudine la un alt regizor atașat de filmul SF – James Cameron (altă conexiune cu „Alien”) – și Blomkamp îl caricaturizează pe Moore prin modul în care îi prezintă lipsa de caracter și ridicolul acțiunilor prin care încearcă să-și impună monstruoasa creatură ca fiind soluția rezolvării criminalității din oras. În fond, în antiteză cu umanismul robotului Chappie, care gândește și se comportă atât de uman, MOOSE, monstrul robotic care trebuie condus de om devine, în fapt, personajul negativ, iar omul din spatele lui este robotul.
Faptul că Chappie reușește să „umanizeze” doi criminali care nu au în cap decât obținerea de beneficii – pe infantila Yo-landi Visser și pe „fiorosul” Ninja (pitorești indivizi dar care n-au nimic în comun cu actoria), care-și joacă propriile personaje și care așa cum spuneam sunt în Africa de Sud, membrii grupului rap „Die Antwoord” (vezi cântecul de mai sus) – și să-i transforme în „mama” și „tatăl” lui, pentru ca, la final, să se comporte ca o adevărată familie, fiecare luptându-se pentru celalalt și, când are loc moartea unuia dintre ei, transferul conștiinței acestuia într-un corp de robot să-i dea viață veșnică, este, în viziunea lui Blomkamp, mesajul pe care ar vrea să ni-l transmită. Numai că, din păcate pentru el, umanizarea robotului/androidului/cyborgului s-a produs la Philip K.Dick și la Ridley Scott. În 1982. În „Blade Runner”. Iar Rutger Hauer era un actor ceva mai dotat. Altfel, recomand „Ex Machina”…
Ce-i interesant la filmul lui Blomkamp, filmat în Johannesburg, într-o țară africană, este faptul că lipsesc negrii…ca personaje. Probabil că s-au ascuns de videocamera lui Blomkamp ca să nu se compromită. Sau, poate, e pur și simplu cripto-rasism.
Pentru că personajele principale ale unui film a cărei acțiune se petrece în Africa viitorului sunt fie albi precum Ninja (Watkin Tudor Jones/anglofon alb sud-african), Yo-landi Visser (bură sud-africană), Sigourney Weaver (Bradley Michele), Hugh Jackman (Vincent Moore), Brandon Auret (Hippo/anglofon alb sud-african), Jose Pablo Cantillo (Amerika/costarican), fie de origine hindusă ca Dev Patel (Deon Wilson), iar africanii autentici sunt reprezentați doar de figuranți (fie o gloată barbară care devastează orașul colonial al albilor fie instrumente ale represiunii). Robotul Chappie este interpretat de anglofonul alb sud-african Sharto Copley, actorul fetiș și prietenul din adolescență al afrikanerului Neil Blomkamp. De ce ? Robotica (nici măcar aceea ficțională) nu e de nasul negrilor, nu-i așa ? Nu există vreun personaj principal sau secundar care să reprezinte majoritatea neagră a Africii de Sud („the blackground”), doar episodicul gangsterul african The King, interpretat de actorul de origine malawiană Eugene Khumbanyiwa. Așa ceva nu e rasism ?
Iar soluția în ceea ce privește problemele sociale și inegalitățile economice (sărăcia abjectă și exploatarea barbară) de acum și din viitor (cauza violenței și criminalității), o reprezintă robotizarea poliției, nu-i așa ? Doar dacă nu cumva Neil Blomkamp vrea să ne sugereze că problema o reprezintă majoritatea africană lăsată din 1995 de capul ei, și că în timpul apartheidului era ordine și disciplină și civilizație și fiecare își știa locul în societate și dacă nu-l știai, te învățau rapid stăpânii albi. Cu gloanțe.
Când a lansat „District 9”, Blomkamp a lăsat multă lume cu gura căscată. Mesajul său social și filmul său plin de suspans și de idei proaspete a bucurat lumea doritoare de filme SF de calitate. Din păcate, „Elysium” l-a îndepărtat de ceea ce realizase în primul lui film, iar „Chappie” nu l-a adus pe drumul cel bun. Ca să nu spun că, poate, dacă și-a ales să facă un film în care să fi abordat conceptul de inteligență artificială din punct de vedere filosofic, acest lucru s-a făcut deja într-un film care se numeste chiar așa, „Inteligența artificială” !
