Este locul Poloniei în domeniul imaginarului mondial un fapt sau doar fantezie ?
Moștenirea lui Stanisław Lem este dusă mai departe în viitor de un număr de remarcabile talente literare care și-au pus deja amprenta asupra lumii ficțiunii.
La începutul anilor 90 science fiction-ul predomina pe scena ficțiunii speculative poloneze iar operele lui Stanisław Lem (1921-2006) și Edmund Wnuk-Lipiński (1944-4.01.2015) aveau încă o rezonanță puternică în rândul autorilor mai tineri.
Chiar dacă premiile Janusz A. Zajdel ale fandomului polonez (numite așa în memoria scriitorului SF care a trăit între 1938-1985, exponentul major al curentului polonez de science fiction social alături de Wnuk-Lipiński) au fost acordate adesea autorului de fantasy Andrzej Sapkowski (n.1948), romanele science fiction ale unor scriitori precum Tomasz Kołodziejczak (n.1967), Rafał A. Ziemkiewicz (n.1964) sau Marek S. Huberath (n.1954) au fost, de asemenea, citite cu nerăbdare. În acele zile genul specific polonez al „ficțiunii clericale”, care se referea la teme religioase, s-a bucurat de asemenea, de un vârf de popularitate datorită unor autori precum Wojciech Szyda (n.1976) și Marek S. Huberath.
La începutul noului secol Jacek Dukaj (n.1974), cel mai important scriitor SF polonez actual, a devenit noul și consecventul câștigător al fanilor premiilor Janusz A. Zajdel, înlocuindu-l pe Andrzej Sapkowski, autorul sagăi fantasy „Wiedzmin” (Vrăjitorul/The Witcher în traducere englezească) din clasamentul de top. O schimbare în gusturile cititorilor a devenit evidentă.
După ani de fascinație în privința science fiction-ului, fantasy-ul a început să crească în popularitate, aruncând pe piață din ce în ce mai multe povești nemuritoare cu elfi, pitici, vrăjitori, dragoni și tărâmuri magice. Și asta s-a întâmplat îndeosebi datorită acțiunii energice a editurii Fabryka Słów (Fabrica de cuvinte) din Lublin. Fabryka Słów a fost înființată în anul 2001 și a devenit rapid o concurență serioasă pentru liderul de necontestat al pieței imaginarului polonez, editura SuperNOWA fondată în 1977.
Editura Fabryka Słów a reușit acest lucru prin lansarea în flux continuu de cărți extrem de distractive care au devenit rapid populare în rândul tinerilor cititorilor.
Jacek Piekara (n.1965) a scris un ciclu de povești care au avut succes la public despre aventurile inchizitorului Mordimer Madderdin.
Andrzej Pilipiuk (n.1974) a cucerit listele de bestseller-uri, cu personajul său mereu alcoolizat, exorcistul Jakub Wędrowycz (Kroniki Jakuba Wędrowycza/Cronicile lui Jakub Wędrowycz). Maja Lidia Kossakowska (n.1972) s-a specializat în „angel fantasy” (arhanghelii Gabriel și Mihail sunt printre protagoniștii ficțiunilor ei precum și distructivul daimon Frey, personajul principal din romanele „Siewca Wiatru” (Vântul semănătorului) și „Zbieracz Burz” (Colectorul de furtuni) iar soțul ei Jarosław Grzędowski (n.1965) este autorul ciclului „Pan Lodowego Ogrodu” (Maestrul Grădinii de gheață), al cărui prim volum a fost publicat în 2005.
Cum a fost cazul și cu alte specii ale literaturii de consum, ficțiunea speculativă poloneză a evoluat. Totuși, de această dată procesul nu a fost uniform. Fiecare autor și-a ales propriul și unicul său drum.
Fabrica de Fantasy
În medie, fantasy-ul are pe piața poloneză ediții considerabil mai mari decât science fiction-ul sau horror-ul, urmând tendințele la nivel mondial ale consumului de divertisment tipărit pentru copii și adolescenți. Acest grup de cititori apreciază simplitatea și se așteaptă ca acest fel de literatură să fie distractiv și relaxant. Nu este cazul cu science fiction-ul care tendința de a contesta și contraria clișeele mentale ale cititorilor.
Cu toate acestea, stagnarea nu este o problemă pentru majoritatea scriitorilor prezenți astăzi pe scena poloneză a imaginarului. Doar câțiva autori se abțin de la schimbarea metodelor creative. Această tendință este condusă de Jacek Piekara (n.1965), care nu face altceva decât să producă în serie noi volume ale ciclului menționat anterior despre inchizitorul Mordimer Madderdin. Seria a început în urmă cu 12 ani, cu o colecție de povestiri intitulate „Sługa Boży” (Sluga lui Dumnezeu). Aparent cititorii polonezi nu s-au plictisit încă de această ficțională lume violentă și senzuală în care Hristos nu a murit pe cruce, ci și-a ucis dușmanii într-o baie de sânge. Până în prezent au apărut doar 9 cărți despre Mordimer. Și nu va fi vreo mare surpriză dacă o să mai scrie încă o duzină. A trecut ceva timp de când autorul și-a împins povestea înainte. Cele mai recente volume au fost pur și simplu prequel-uri și spinoff-uri.
Cariera literară a lui Jacek Komuda (n.1972) urmează o cale similară. Nu e foarte interesat de serii și chiar și atunci când o face, acestea nu sunt alcătuite din mai mult de trei volume iar intrigile povestirilor sale ulterioare nu sunt conectate. Autorul romanului „Diabeł Łańcucki” (Diavolul din Łańcut) și al „Impostorului”, este specializat în fantasy și horror având acțiunea în Polonia secolului al XVII-lea, gentilomul aventurier Jacek Dydyński fiind personajul său favorit.
Admiratorii săi apreciază portretele detaliate și vii ale decorurilor și personajelor și intrigile debordând de acțiune și dueluri spectaculoase.
Extrem de popularul Andrzej Pilipiuk (n.1974) este un caz diferit. Deși el este cunoscut în primul rând de pe urma umoristicilor sale povești fantasy despre chefliul Wędrowicz, el nu se limitează la o estetică singulară. Andrzej Pilipiuk este fascinat de Scandinavia așa cum reiese din trilogia sa „Norweski dziennik” (Jurnalul norvegian) și din hexalogia „Oko Jelenia” (Ochiul căprioarei). Andrzej Pilipiuk este, de asemenea, profund interesat de istoria poloneză și de cea rusească. Prin urmare, a scris culegerea de povestiri „Czerwona gorączka” (Febra roșie) și evident și vampirisme atât de la modă acum în secolul XXI, după două sute de ani de la infantilismele gotice, trilogia „Kuzynki” (Muieret: Verișoare; Moștenitoare ; Prințese).
Jacek Piekara este singurul din acest trio care creează un fantasy clasic în lumi fictive, pseudo-medievale dar nu este singurul autor polonez care scrie astfel de cărți, deși adevărul este că dacă tendința actuală nu se schimbă, fantasy-ul post-Tolkien clasic va deveni foarte rar. Aceasta nu înseamnă că acest gen va dispărea cu totul.
Deși Feliks W. Kres (pseudonimul lui Witold Chmielecki, n. 1966) a anunțat în 2009 că renunță la scris, grupul fantaștilor de tip clasic a fost întărit de strălucitul autor Robert M. Wegner (tot un pseudonim). Colecția sa de povestiri intitulată „Opowieści z meekhańskiego pogranicza. Północ–Południe” (Povești de la granița Meekhan-ului: Nord-Sud) a câștigat instantaneu inimile cititorilor polonezi. Autorul a demonstrat o imaginație fără precedent în a crea o fascinantă lume ficțională locuită de personaje sângeroase descrise într-un stil unic. În 2010 a apărut o continuare a poveștilor frontieristice „Opowieści z meekhańskiego pogranicza. Wschód–Zachód” (Est-Vest) și Wenger continuă să construiască noi lumi magice precum în primul său roman tot în universul Meekhan, „Niebo ze stali” (Cerul de oțel, 2012).
Și mai există o serie de alți autori de fantasy cum ar fi Ewa Białołęcka (n.1967), autoarea „Kroniki Drugiego Kręgu” (Cronicile celui de al Doilea Cerc) și Marcin Mortka (n.1976), autorul trilogiei „Miecz i kwiaty” (Săbii și flori) și „Ragnarok 1940”.
Ce ar fi fost dacă …
Ceea ce diferențiază piața poloneză a ficțiunii speculative de cele străine (de exemplu, cea din Marea Britanie) este popularitatea fantasy-ului istoricizant. Această subspecie s-a dezvoltat rapid în ultimii ani. Motivul acestui succes poate consta în istoria turbulentă a Poloniei, mai mult decât capabilă de a deveni un fundal interesant pentru romane captivante. Temele „aristocratice” sunt preferate de mulți scriitori, printre care Jacek Komuda, care se consideră „noul Sienkiewicz”, Jacek Piekara (Prezicătorul), Rafał Debski („Wilkozacy.Wilcze Prawo”/Vârcolacii cazaci. Legea lupului) și Konrad T. Lewandowski, care a publicat recent primul tom al seriei sale „O lumânare pentru Diavol”.
Ficțiunea speculativă care se referă la alte perioade ale istoriei poloneze a avut de asemenea succes editorial. Evenimentele din seria „teutonă” (Cykl Krzyżacki) a lui Dariusz Domagalski au loc în timpurile medievale sau în ținuturile românești, „Vlad Dracula”.
În fantasy-ul „Wroniec” (Omul corb, 2009) Jacek Dukaj descrie primele zile ale instituirii legii marțiale în Polonia (13 decembrie 1981 – 22 iulie 1983).
„Nadzieja czerwona jak śnieg” (Speranța roșie ca zăpada) a lui Andrzej W. Sawicki are acțiunea în decursul Răscoalei din Ianuarie : 22 ianuarie 1863 – 11 aprilie 1865, răscoala polonezilor din teritoriile poloneze ocupate de Rusia țaristă.
Implicarea Centrului Polonez al Culturii Naționale în publicarea cărților din seria „Alunecări în timp. Istorii alternative” (Zwrotnice Czasu. Alternatywne historie) a fost un eveniment extrem de important. Aceste ficțiuni ambițioase sunt caracterizate printr-o abordare neobișnuită a istoriei poloneze (ucronia) și sunt apreciate nu doar de fanii ficțiunii speculative.
„Burza. Ucieczka z Warszawy ’40” (Furtuna. Evadare din Varșovia ’44) de Maciej Parowski (n.1946) a fost primul volum al seriei Alunecări în timp. Istorii alternative. Victoria trupelor poloneze asupra invadatorilor nemți în anul 1939 este punctul de plecare al romanului. În 2010, cartea a fost distinsă cu premiul literar Józef Mackiewicz.
O discuție animată a fost provocată de neobișnuitul roman „Wieczny Grünwald, powieść zza końca czasów” (Eternul Grünwald, povestea de la sfârșitul timpului, 2010) de Szczepan Twardoch (n.1979). Acest autor este unul dintre cei mai interesanți scriitori ai generației tinere și istorisește povestea relației milenare dintre Polonia și Germania ca nimeni înaintea lui. În romanul său cele două națiuni sunt încleștate într-o luptă constantă și sunt simbolic unite prin figura personajului principal, care este atât polonez cât și german.
Alte ficțiuni aparținând acestei serii sunt „Wallenrod” (2010) de Marcin Wolski (n.1947), „Bomby Heisenberga” (Bomba Heinsenberg) de Andrzej Ziemiański (n.1960) și „Buran wieje z tamtej strony” (Suflarea viscolului de partea cealaltă) de Jarosław Grzędowicz iar antologia „Deszcze niespokojne” (Ploile agitate, 2005, Fabryka Słów) reunește povestiri având aceeași tematică.
Science fiction-ul
Deși numărul cititorilor polonezi de science fiction este în scădere sunt publicate multe cărți SF interesante. De exemplu, Jacek Dukaj este considerat a fi cel mai important scriitor polonez contemporan de ficțiune speculativă. Lui Jacek Dukaj îi place să experimenteze, și este încă interesat de post-umanism și în ultima vreme și de rolul și impactul tot mai mare al mass-mediei electronice asupra speciei umane.
Povestirile sale „Linia Oporu” (Linie de rezistență) și „Science Fiction” descriu impactul tehnologiilor moderne asupra fiecărui aspect al vieții umane (în culegerea de povestiri, „Król Bólu”/Regele durerii, Wydawnictwo Literackie, 2010). Totuși, aceste ficțiuni n-ar trebui să fie luate în considerare ca predicții viitorologice. Din cauza multitudinii de factori și complexității configurării, destui autori de science fiction au încetat să mai creeze predicții ferme despre viitor. Cu toate acestea, viziunile lui Jacek Dukaj sunt fascinante datorită remarcabilei capacități intelectuale ale autorului și sintezei sale. Ficțiunile lui Dukaj îmbrățișează schimbări și mutațiile apărute în economie, cultură, relațiile sociale, limbaje și multe alte aspecte ale realității.
Jacek Dukaj este autorul culegerii de povestiri „In partibus infidelium” (În ținuturile păgânilor), unde a inclus faimoasa sa povestire „Katedra” (Catedrala), care l-a inspirat pe regizorul Tomasz Bagiński pentru a crea filmul său de animație (cu același titlu din 2002), premiat în 2002 la San Antonio’s SIGGRAPH (Special Interest Group on GRAPHics and Interactive Techniques, cel mai mare festival de animație digitală), și nominalizat la premiile Oscar tot în 2002. Romanul „Gheața” (Lód, 2007) al lui Jacek Dukaj a fost cât pe ce să câștige premiul literar Nike în 2008.
Ceea ce e paradoxal este că spre deosebire de tendința de scădere a edițiilor SF, cărțile lui Jacek Dukaj se vând foarte bine. Se pare că în cazul său particularitățile hard science fiction-ului (ermetismul, excesul de tehnicism, universul ficțional care necesită cunoștințe specifice din partea cititorilor) au devenit avantaje – „Gheața” (Lód, 2007), „Oceanele negre” (Czarne oceany, 2011) sau „Alte cântece” (Inne pieśni, 2003) sunt citite tocmai din cauza faptului că acestea sunt ficțiuni exigente din punct de vedere intelectual. Numele lui Jacek Dukaj pe o copertă implică o provocare artistic-intelectuală pentru cititori.
Faptul că cele mai importante premii dedicate ficțiunii speculative sunt de obicei acordate autorilor de science fiction ar putea fi o anumită consolare pentru aceia dintre ei care poate nu au aceeași popularitate. Așa de exemplu, în 2009, Rafał Kosik (n.1971) a primit Premiul Jerzy Zulawski pentru romanul său, „Kameleon” (2008). De asemenea, „Kameleon” a primit Premiul Janusz A. Zajdel și Premiul Sfinks.
Cu toate acestea, romanul său „Vertical” a fost acela care i-a confirmat statura de unul dintre cei mai buni scriitori polonezi de ficțiune speculativă. Rafał Kosik este, de asemenea, cunoscut pentru seria (de treisprezece bestsellere) juvenil-SF intitulată „Feliks, Net și Nika”. Filmul SF „Felix, Net i Nika oraz Teoretycznie Możliwa Katastrofa” (Felix, Net și Nika și catastrofa teoretic posibilă) în regia lui Wiktor Skrzynecki, scenariul aparținându-i lui Rafał Kosik, a fost lansat în mai 2012.
Stilul său este descris ca fiind acela al bunului și clasicului science fiction. Povestirile sale sunt pline de aventuri de cucerire a spațiului cosmic, colonizarea planetei Marte și alte teme caracteristice epocii de aur a science fiction, aceea dintre anii treizeci până în anii cincizeci ai secolului trecut. Atunci SF-ul a devenit foarte popular. Kosik are grijă să nu încalce verosimilitatea științifică în cărțile sale. Cu toate acestea el refuză să scrie hard SF care este concentrat mai degrabă asupra unor abstracțiuni și de multe ori pare înrudit cu articolele de popularizare a științei. Rafał Kosik este totuși o excepție. Majoritatea autorilor science fiction încearcă să fie la curent cu evoluțiile tehnologiei și științei.
Michał Protasiuk (n.1978) este un astfel de scriitor. În 2012 a primit Premiul Jerzy Zulawski pentru romanul „Struktura”. Protasiuk este specializat în scrierea unui SF anticipativ. El descrie evenimente care ar putea avea loc în viitor, pe baza scrutătoarelor sale observații asupra lumii și unor extrapolări de tip prognostic. Protasiuk este maestru în descrierea mecanismelor care guvernează societățile și în mod similar lui Dukaj, abordează problema influenței în continuă creștere a tehnologiei asupra vieților noastre. Michał Protasiuk este adesea comparat cu William Gibson, autorul celebrului roman cyberpunk „Neuromancer”.
Fantasticul morbid-macabru-terifiant sau comerțul cu groaza
Horror-ul este un caz cu totul diferit. Este o nișă într-o nișă. Tradiția poloneză a acestei subspecii (să-i spunem) este destul de obscură. Singurul autor polonez relevant care a scris în acest stil a fost Stefan Grabinski (1887-1936). Prin urmare, scriitorii actuali polonezi îi imită de zor pe „clasicii” anglo-saxoni, precum Graham Masterton sau Stephen King. Comparațiile cu acesta din urmă sunt, de obicei, parte a șmecheriilor editorial-propagandistice de comercializare – și nu se aplică în cazul lui Stefan Darda (n.1972). Este autorul a mai multor romane, „Dom na wyrębach” (Casa măcelului, 2008) și a seriei „Czarny Wygon” (2010-2014) și este în mod clar inspirat de ficțiunile americanului Stephen King. Stefan Darda descrie estul Poloniei într-un stil care-ți aduce în minte modul în care descrie Stephen King statul său de origine, Maine.
Łukasz Orbitowski (n.1977) iese în mod automat în evidență ca fiind unul dintre cei mai cunoscuți scriitori de horror ai Poloniei dar este și unul dintre scriitorii polonezi cei mai talentați. Romanele sale „Tracę ciepło” (Pierd caldură, 2007), „Święty Wrocław” (Sfântul Wrocław, 2009) și culegerea de povestiri „Nadchodzi” (Venind, 2010) sunt printre operele sale cele mai relevante. Până de curând era cunoscut prin admirabilele sale descrieri ale vieții în marile cartiere de blocuri. Cititorii consideră că această abordare este marca sa conceptual-stilistică.
Acest lucru nu este valabil și pentru alți autori de horror. Cărțile lor rămân neobservate de obicei. Doar o mână de cititori polonezi va recunoaște numele unor scriitori precum Paweł Paliński (n.1979), Dawid Kain (n.1981) sau Łukasz Śmigla (n.1982).
Pasionații de ficțiune speculativă încep încet-încet să aprecieze talentul lui Jakub Małecki (n.1982). Małecki este un maestru al portretizării unor tipuri psihologice contemporane între douăzeci și treizeci de ani. Romanele sale sunt caracterizate prin utilizarea unui limbaj neobișnuit de viu și de o abundență de referințe literare. Totuși, acest scriitor este poate mai popular în rândul cititorilor de mainstream decât printre fanii ficțiunii speculative. Horror-ul este cel mai adesea produs de autori asociați de obicei cu alte subspecii de ficțiune speculativă.
Jarosław Grzędowicz (n.1965) este autorul culegerii de povestiri „Księga jesiennych demonów” (Cartea demonilor toamnei, 2003), Maja Lidia Kossakowska (n.1972, soția lui Jarosław Grzędowicz) a scris „Upiór Południa”, o tetralogie (Fantoma din sud : Negru ; Memoria morților ; Furtuna felinelor ; Negura timpului – 2009), Jakub Ćwiek (n.1982) a transformat o povestire într-un roman intitulat „Liżąc ostrze” (Lingând lama sabiei, 2007) iar culegerea de povestiri de „horror istoric”, „Miraż” (Miraj, 2001) de Zbigniew Wojnarowski (n.1956) a fost publicată de Centrul Național de Cultură.
Un drum propriu
Grupul cel mai mare de autori polonezi de ficțiune speculativă este format din scriitori care nu se încadrează în categoriile menționate mai sus și își urmează propriul drum, explorându-și propriul stil. Ca urmare ficțiunea speculativă poloneză deși nu este fel de vastă precum cea anglo-saxonă, este foarte variată. Este greu de numit o subspecie de ficțiune speculativă prezentă în occident, care să nu fie reprezentată de textele unor autori polonezi.
Dacă polonezii îi imită pe autorii occidentali este o chestiune separată. Cu anumite excepții, răspunsul este nu, nu-i imită.
Acest lucru este cel mai bine ilustrat de ficțiunile lui Rafał W.Orkan și Anna Kańtoch. Din lipsa unei categorii mai adecvate, scrierile lor pot fi clasificate ca „New Weird” (un curent literar lansat de China Miéville, care implică transgresarea „granițelor” dintre diversele categorii ale literaturii populare). Cu toate acestea noi termeni si noi specii ar trebui să fie inventate pentru a descrie cu acuratețe cărțile lui Rafał W. Orkan și ale Annei Kańtoch, deși este mai ușor să utilizezi expresii și concepte existente. Prin urmare, falsa impresie că scriitorii polonezi ar imita tendințe americane sau britanice ale literaturii populare.
În realitate autorii polonezi își urmează propriile căi. Narațiunile lui Rafał W.Orkan sunt vaste creuzete în care autorul amestecă magia cu tehnologia și horror-ul. Nu numai că sculptează în materie neînsuflețită, dar evocă, de asemenea, și organisme bizare ale unor monștri și hibrizi și inventează numeroase neologisme. Pe de altă parte, Anna Kańtoch în romanul ei „Przedksiężycowych” (Ființe prelunare) „condimentează” science fiction-ul cu anumite caracteristici fantasy extraordinare. Romanul a câștigat Premiul Janusz A. Zajdel în 2010 și a fost nominalizat de juriul Premiului Jerzy Żuławski.
Asta nu e tot
Krzysztof Piskorski, care s-a făcut cunoscut ca autor de fantasy clasic este în prezent asociat cu tendința steampunk, populară în S.U.A. și Marea Britanie. Steampunk-ul este un soi de manierism care fetișizează estetica secolului al XIX-lea, de exemplul a Angliei victoriene (deși nu neapărat, de exemplu, Krzysztof Piskorski își amplasează decorurile ficțiunilor sale sale în epoca napoleoniană) și mai ales în „epoca aburului industrial”. Pe de altă parte, evenimentele descrise în narațiunile Katarzynei Berenika Miszczuk au loc în Polonia. Ea creează narațiuni de tip „paranormal romance” care au devenit populare la nivel mondial datorită seriei „Twilight” scrisă de Stephanie Meyer. O altă autor de remarcat este Joanna Skalska, care a debutat în 2010, cu romanul „Emeranta” în stilul realismului magic.
În anul 2011 a fost publicat primul roman speculativ-conceptual polonez. Cartea lui Paweł Matuszek intitulată „Kamienna Ćma” (Molia de piatră) nu numai că oferă o intrigă interesantă, dar și o formă grafică originală – stiluri inedite de font, punerea în pagină și ilustrațiile se numără printre mijloacele de exprimare utilizate.
O abordare mai tradițională este demonstrată de foarte popularul Jakub Ćwiek. În afară de a fi autorul romanului „Liżąc ostrze” (Lingând lama sabiei, 2007) este de asemenea, creatorul seriei „Kłamca” (Mincinosul) având acțiunea în decursul Războiului Civil American iar intriga unui alt roman al său, „Ofensywa szulerów” (Ofensiva jucătorilor) are loc în timpul celui de al doilea război mondial, magicienii ajută forțele aliate în câștigarea conflictului.
Ficțiunile altor doi scriitori, narațiuni care fără îndoială sunt încadrabile fantasy-ului sunt atât de originale încât nu pot fi pur și simplu clasificate ca texte post-Tolkien despre eroi mitici. Maciej Guzek este un astfel de autor. Romanul său „Trzeci świat” (Lumea a treia) și o culegerea de povestiri „Królikarnia” se desfășoară într-un realitate paralelă în care un portal conducând la tărâmuri magice este descoperit în Polonia. Acest eveniment are ca rezultat o rapidă creșterea economică a țării. Scriitorul descrie Polonia ca pe o superputere internațională, o abordare rareori întâlnită în ficțiunea speculativă. Cu toate acestea proza lui este, de asemenea, distinctivă datorită utilizării creatoare a retoricii fantasy-ului. Maciej Guzek scrie din postura unei conștientizări profunde a moștenirii literară a lui Tolkien și a succesorilor săi. „Trzeci świat” (Lumea a Treia) este o reportaj fictiv al unei călătorii într-o lume magică și Maciej Guzek e de părere că acest text ar trebui să fie considerat un omagiu adus celebrului autor și jurnalist Ryszard Kapuściński.
Un alt autor notabil este Wit Szostak, de asemenea, un admirator al operelor lui Tolkien. În primul său roman, „Wichry Smoczogór” (Legendele din Munții Dragonului), el a împletit fantasy-ul cu folclorul supranatural polonez (Szostak acordă o mare atenție și muzicii populare). Scriitorul a rămas fidel acestei metode, atunci când a creat operele sale ulterioare, din care cele mai notabile sunt „Poszarpane granie” (Creste zimțate), „Ględźby Ropucha” (Flecăreala broscoiului) si „Oberki do końca świata” (Piruetă până la sfârșitul lumii). Cu toate acestea stilul său literar a evolua în cele din urmă. În 2010 Szostak a publicat „Chochoły’ (Snopi), care îmbină fantasy-ul și realismul magic. Romanul a câștigat Premiul Jerzy Zulawski în 2011. În același an i-a apărut „Dumanowski”, un roman din multe puncte de vedere o continuare a acțiunii din „Chochoły’ (Snopi).
Depăşirea limitelor posibilului
A fost odată ca niciodată când science fiction-ul era predominant pe piața poloneză de ficțiune speculativă, deși aparent SF-ul a pierdut lupta datorită invaziei fantasy-ului. În prezent niciuna dintre f(r)acțiuni nu poate pretinde victoria asupra celuilalte. Prin urmare, se poate spune că, după ani de schimbări literatura speculative poloneză s-a maturizat în cele din urmă. În mod similar cu omologii lor anglo-saxoni, scriitorii polonezi și-au căutat propriile nișe. Chiar dacă astăzi ei scriu cu precădere utilizând o retorică manieristă de import (așa zisul fantasy – o formă comercial-rudimentară anglo-saxonă a fantasticului literar), polonezii încearcă să adauge ceva de-al lor. Datorită acestui fapt, lipsa unei calități caracteristice a devenit trăsătura distinctivă a ficțiunii speculative poloneze.
Reprezentanții imaginarului comercial polonez nu ar trebui să se abțină de la comparații cu similara proză externă de consum. Cărțile scrise în Polonia dețin propria lor identitate la fel de imaginativă și complexă precum cea a textelor occidentale.
Traducere de Cristian Tamaș
Textul a fost tradus cu permisiunea autorului și a portalului Culture.pl. Le mulțumim.
http://culture.pl/en/article/futurological-congress-contemporary-polish-fantasy-and-sci-fi
