Selectează o Pagină

Pentru mine a fost prima dată când am participat la întâlnirea anuală a scriitorilor și cititorilor de SF&F din România.

Ediția de anul trecut nu a putut avea loc, până la urmă, din lipsa fondurilor. Păcat: mi-ar fi plăcut să particip. Anul acesta a avut loc cea de-a 36-a întâlnire. Nu știu altă dată cum a fost, dar am înțeles că organizatorii se așteptau la vreo 70 de participanți și s-au trezit cu vreo 120. Cred că asta spune destule, nu?

Organizarea? Eu zic că se putea mai bine, pentru că:

-Am avut de ales între două locuri de cazare, în condiții similare: căminul studențesc care se află vis-a-vis de Observatorul Astronomic (acolo unde au avut loc marea majoritate a conferințelor) și Hotelul Bucovina, aflat la o distanță de aproximativ 15 minute de mers pe jos. Cu mențiunea că doar în cursul zilei de sâmbătă am beneficiat de luxul de a avea apă caldă, din pricina unor defecțiuni la centrala termică.

– Am avut posibilitatea să cumpărăm bonuri de masă (70 lei pentru 6 mese) la restaurantul “Old Times”, unde am fost așteptați și serviți de către o echipă întreagă. De menționat că restaurantul se află la jumătatea distanței dintre cămin și hotel. Meniurile au fost prestabilite și nu au inclus apă, ceai, cafea, nu mai vorbesc despre băuturi alcoolice. Era și normal ca băutura să nu fie inclusă în prețul meniului, insă neputința de a alege între mai multe feluri de mâncare a cauzat unora dintre participanți mici neplăceri. Să nu mai spunem că sâmbătă seara am constatat că nu toată lumea a avut parte de aperitiv. În plus, m-aș fi așteptat la niște specialități locale, să pătrundem mai bine în sânul Bucovinei.

– Venind de la așa distanțe mari, am fost introduși direct în miezul problemei: lansări de cărți, prezentare de galerie de artă. Editurile abia au găsit timp să scoată cărțile la vânzare.

-Nimeni nu s-a gândit că majoritatea celor prezenți nu cunosc orașul și slavă Domnului, ar avea ce să vadă: muzeul de științele naturii, Hanul Domnesc, muzeul de etnografie care este așezat lângă Cetatea de Scaun. Așa că, ne-am văzut nevoiți să renunțăm la participarea la conferințele de sâmbătă dimineață în favoarea cunoașterii orașului. Atelierul de pictură care funcționează în cadrul muzeului de științe naturale avea lucrările expuse la etaj. Copiii au desenat și au făcut din lut tot felul de animale.

Dacă cele prezentate mai sus vi se par doar cârcoteli, haideți să trecem la lucrurile cu adevărat serioase.

Ce a însemnat ROMCON 2015? În primul rând am reușit să dăm fețe unor nume cu care discutam online, apoi am reușit un lucru fără precedent în istoria SF-ului românesc: unirea în spirit și în simțire a  cluburilor din țară rivale în mediul online.

Dar, să o luăm cu începutul. Tema din acest an a ROMCON-ului a fost “Teroarea și terorismul în ficțiunea speculativă” – de actualitate, putem spune, dacă deschidem televizoarele sau citim știrile.

Prima zi, prima modificare: în cadrul sălii de lectură a bibliotecii universitare, în corpul F, trebuia să aibă loc lansarea cărților:

-Antologia Helion, vol.1 (Clubul Helion – Timișoara) – www.helionsf.eu

-Liviu Surugiu și-a prezentat cele două volume tipărite până acum: “Atavic” și “Iubire și moarte pentru totdeauna”. (SRSFF – București) http://www.srsff.ro/

-Doina Roman a prezentat cele două volume din trilogia “Pragul”.

-“Sălașul avatarilor” – volum de poezie aparținând doameni Mihaela Muraru – Mândrea (Centrul String – București) -centrulstring.ro

-Ciprian Iulian Șoptică – “Gândirea dogmatică în gnoseologia lui Lucian Blaga” și  “Trăind în iluzia superiorității”.

Lansările au avut loc, însă în holul Observatorului Astronomic, acolo unde mai apoi am admirat lucrările expuse de doamna Mihaela Muraru – Mândrea și Antonio Stanca. Iar ca ordine, au fost inversate.

Fiind destul de târziu, am purces spre restaurantul “Old Times” pentru cină, masă care s-a mutat apoi la parter, unde, în sunetul sticlelor și al halbelor cu bere, al paharelor cu diverse licori, am discutat pe larg probleme arzătoare: necesitatea existenței unui Regulament de Funcționare (ROF), necesitatea înființării unui concurs de texte special pentru ROMCON, premiate în cadrul convenției, necesitatea existenței unor criterii clare de acordare a premiilor, necesitatea planificării manifestării în cele mai mici detalii, obținerea de sponsorizre din timp. Cele mai importante puncte asupra cărora am căzut de acord sunt definirea categoriilor pentru premiere (cam ca la premiile ce se dau pe afară – aruncîm și noi un ochi peste gardul vecinului), înființarea unui juriu imparțial și obiectiv format din cititori pasionați, nu din scriitori. Ei, aici e aici, ne uităm puțin la participanți și realizăm ca 99,99% sunt scriitori, editori, publiciști. Și atunci unde e fandomul? Care fandom? Cei care citesc? Păi ei nu știu nici de existența cluburilor de carte, nici de existența cenaclurilor. Cum să știe de existența ROMCON-ului? Am spus că anul acesta a fost cea de-a 36-a ediție?

Și uite așa s-a încheiat prima zi, când obosiți fiind de drum, am plecat spre paturile noastre pe la 3 dimineața.

A doua zi, sâmbătă, după mic dejun am plecat să colindăm orașul. Am ajuns la centrul de informare turistică unde am primit o hartă și toate lămuririle necesare pentru a ajunge la mai multe obiective. La muzeul de științele naturii m-au impresionat foarte mult lucrările copiilor din cadrul atelierului de pictură și modelare (lut) și ne-am distrat căutând ariciul dintr-o vitrină, apoi am mâncat câte o înghețată îm drum spre ceea ce a fost odată Hanul Domnesc, unde am început să recunoaștem vase pe care le au (sau le aveau) și bunicii noștri în casă și în bătătură. Am plecat îmbătați de aducerile aminte din copilărie și de mirosul caselor bunicilor, cu ștergarele și cearșafurile țesute la război, cu hambarele pline de grâne și cu vasele din lut ars în care găteau și mâncau. Apoi am plecat vitejește, prin pădure, către Cetatea de Scaun a Moldovei (deși ca regiune ne aflam în Bucovina). Lung a fost drumul și obositor, pentru pantofari, dar a meritat din plin. Însă am văzut încă o dată, că nu suntem în stare să păstrăm identitatea națională și nu știm să profităm de ceea ce ne-a rămas de la străbuni pentru a pune pe picioare turismul românesc: nu avem indicatoare pe parcursul drumului prin pădure, nu avem ghid și nici un fel de explicații odată ajunși la Cetate. Și să aud un străin spunând “there are no signs” nu mi-a picat bine deloc. Mai mult decât atât, găsești Cetatea plină de cabluri electrice, de semne “EXIT” și de detectoare de fum. Oare piatra arde? Poate, altfel nu-mi explic prezența detectoarelor de fum peste tot în interiorul unei cetăți făcute în întregime din piatră. De altfel, vizitatorii sunt avertizați prin indicatoare nenumărate să nu fumeze în interiorul cetății (e cetate, e afară, e din piatră).

Obosiți și arși de soare ne-am îndreptat către restaurant pentru masa de prânz, după care spre o binecuvântată scaldă.

Apoi a venit a doua schimbare din program: telefoane și mesaje precipitate care spuneau că la ora 17 se vor decerna premiile, decalate cu o zi.

După împărțirea premiilor, pozele cu câștigătorii și felicitările de rigoare am făcut (din păcate) un mic popas la Planetariu. Din păcate, pentru că timpul petrecut printre astre a fost mult prea puțin față de cât mi-aș fi dorit.

Seara s-a încheiat cu un concert de pomină al trupei bucureștene de rock gothic “Tiarra”, aflată în turneu prin țară și găsită într-un moment propice la Suceava. Puțin după miezul nopții ne-am găsit paturile care abia așteptau să ne odihnească, mai ales că în acea seară pe strada cu Observatorul a fost o pană de current de câteva ore.

Și, abia când ne obișnuisem cu locurile, cu oamenii, a venit ultima zi a ROMCON-ului. După micul dejun obligatoriu am plecat, cu mic, cu mare, în sala din Observator, acolo unde, trei colegi de breaslă ne-au făcut cel mai frumos cadou: s-au apucat să muncească la o bază de date națională cu scrierile (povești, povestiri, schițe, volume, nuvele, romane) apărute pe parcursul anului 2014. Au nevoie de ajutor pentru publicațiile apărute acum mai bine de 10 ani, despre care nu se găsește mare lucru online. Colegii sunt: Alexandru Lamba, redactor șef la Gazeta SF, membru Club ANTARES; Lucian Dragoș Bogdan, scriitorul alba-iulian și, nu în ultimul rând, Daniel Timariu – membru Helion Timișoara, cel care a construit site-ul http://romconsf.ro/

Învigorați de cei trei muschetari moderni, care se bat cu morile de vânt online pentru găsirea datelor necesare, am asistat la următorul eveniment: “Revistele SF românești actuale – strategii de funcționare”, unde amfitrioni ne-au fost: Marian Truță (SRSFF – București), Alexandru Lamba, redactor șef la Gazeta SF, Cornel Secu – Helion Timișoara.

Apoi am făcut o mică pauză în care am ieșit pe terasă și am văzut prin telescop petele de pe Soare. Fascinantă, lumea astrelor.

Ultimul act academic al acestei întâlniri a fost reprezentat de conferința susținută de către profesorul universitar și scriitorul de SF Lucian – Vasile Szabo “Elemente SF în postumanism”.

După ce ne-am lămurit cum e cu monstrul lui Frankenstein și că SF se scrie de când lumea, am luat ultima masă împreună (cei care nu am plecat dis de dimineață spre casă) și am trecut la cel mai greu lucru de pe parcursul acestor 2 zile: făcutul bagajelor pentru întoarcerea la viața cotidiană.

Deși puțini, nu am putut pleca înainte de a-l asculta pe domnul Cornel Secu (Helion –Timișoara) explicându-ne care sunt categoriile, cerințele și premiile pentru concursul “România peste 100 de ani”. Vor fi trei secțiuni:

-idee până în 15.000 de semne (pot fi scrise cu liniuâă, de la capăt, nu trebuie neapărat alcătuit un eseu), unde premiul I va fi de 1.000 lei, al doilea de 750 lei și al treilea de 500 lei.

– scenariu până în 40.000 de semne, unde premiul I va fi de 2.000 lei.

-Nuvelă (roman) până în 80.000 de semne, unde premiul I va fi de 2.500 lei.

Lucrările au ca termen de predare august 2016.

În clinchet de coniac de casă și vin din podgoria Helion ne-am luat rămas bun de la ROMCON 2015.

 

Concluzie: Merită să mergi la orice târg de carte, convenție, lansare. Cunoști scriitori români în viață, le poți împărtăși ideile tale, părerile tale despre scrierile lor (au nevoie de asta), îți faci prieteni și contribui la închegarea fandomului românesc de ficțiune speculativă, care este acolo, undeva, așteptând latent să-i fie trezit interesul de manifestări în ton cu timpurile pe care le trăim. Din păcate, ne canonăm în clișee vechi de peste 30 de ani cu care nu vom atrage tinerii.

Lucruri bune cu care am plecat de la ROMCON 2015 Suceava:

-construirea unei baze de date naționale cu publicările și publicațiile din anul curent (ceea ce va fi un instrument și un ajutor pentru decernarea premiilor de la anul, indiferent de organizația care le conferă).

-ROMCON-ul e al nostru și de aceea ne vom uni eforturile pentru organizarea pe care o dorim. Nu va mai exista o singură asociație care se va zbate să-l planifice, ci vom contribui cu toții, indiferent de clubul din care facem parte.

Și ideile bune nu se opresc aici.

Author