La sfârșitul secolului al IXX-lea, în fosta URSS a trăit un medium, pe numele său E. Frenkel, care credea cu tărie că deține puteri supraomenești. Acesta era de părere ca în condiții extraordinare ce implicau o amenințare directă asupra organismul său, toate rezervele acestuia vor intra în acțiune.
Tipul ăsta de gândire i-a adus până la urmă moartea, în septembrie 1989. După ce mai întâi și-a testat ”forța psihică” pe o bicicletă și apoi pe o mașină, pe care chipurile le-ar fi oprit cu forța minții sale, s-a gândit să treacă la un alt nivel, încercându-și puterile imaginare… cu un tren. Ce a rezultat este lesne de imaginat.
Frenkel nu a fost primul și nu va fi nici ultimul idealist care încălcă regulile de bun simț ale supraviețuirii pe această planetă, urmandu-și credința sau obsesia.
Am folosit acest exemplu pentru a descrie într-o manieră dramatică potențialele efecte ale unei meme, oarecum similară – o idee care este preluată de tot mai mulți oameni ca într-o epidemie, – proces care are loc de câțiva ani în lume și recent pe plaiurile mioritice.
Această memă se referă la credința în capacitatea unei persoane de a-și modifica ADN-ul cu ajutorul gândurilor…
Există adepți ai aceste teorii, printre care și medici, care observând anumite procese epigenetice, (precum E. Frenkel, care a conchis că a putut opri o bicicletă și o mașină fără să ia în calcul posibilitatea unor coincidențe sau a altor procese aflate la mijloc), se apucă și vând oamenilor iluzia autocontrolului genetic bazat pe starea de spirit și gândurile adepților acestor idei. Surprinzător există o mulțime de creduli la mijloc iar „personajele” care promovează acest curent de gândire, deși sfidează regulile de bun simț ale vieții pe această planetă, ajung de devin chiar faimoși.
Epigenetica este un subdomeniu al geneticii, care studiază variațiile trăsăturilor celulare și fiziologice care nu sunt cauzate de schimbări în secvența de ADN.
Pe scurt, lucrurile stau cam așa… Materialul genetic al unei celule se prezintă sub diverse stări, în funcție de stadiul de dezvoltare și metabolismul celulei. El se regăsește în nucleu și în mitocondrii. Totalitatea materialului genetic al unei celule reprezintă o copie geonomică. Întrucât aproape fiecare celulă din organism are o specializare bine definită, materialul genetic prezent în aceasta este „activat” în funcție de nevoile celulei, respectiv de specializarea sa.
Cu alte cuvinte, dacă luăm ADN-ul din două celule cu specializări diferite (de ex. un neuron și o celulă hepatică) vom observa că la un tip celular (neuronul) doar anumite gene din copia genomică sunt active iar la celalalt tip celular (celula hepatică) alte gene sunt active, Pe lângă aceste gene mai sunt și gene care nu sunt active la cele două tipuri celulare sau gene comune care sunt active la ambele tipuri. Ca o celulă să existe în deplinătatea funcțiilor ei, nu e necesar ca întreg genomul să fie activat (transcris)/funcțional.
Prin activare se înțelege ca este vorba de un număr limitat de gene care sunt supuse decodificării transnaționale – proces din care rezultă, în genere, produși proteici necesari în metabolismului celular. Specializarea celulelor implică produși proteici diferiți și deci cum spuneam și mai sus sunt activate gene diferite.
Mai e un detaliu tehnic care trebuie menționat aici. ADN-ul se regăsește într-o celulă, complexat cu proteine numite Histone, care au rol în compactarea și împachetarea sa în cromozomi (starea în care se găsește ADN-ul atunci când are loc diviziunea celulară). Mecanismul enzimatic celular recunoaște genele care trebuie decodificate în anumite proteine după aceste Hisrone care adesea au un semnal biochimic atașat (o grupare metil, acetil etc.).
Ca teoria autocontrolului genetic mental să funcționeze, ar trebui ca o persoană să găsească cumva o modalitate prin care gândurile sale să adauge sau să elimine aceste semnale atașate de Histone, activând și dezactivând astfel după bunul plac ce gene dorește.
Ceea ce nu cunosc credulii acestei teorii este stadiul actual al cunoștințelor despre genomul uman.
În momentul de față avem secvențiat tot genomul uman, adică știm cam care este secvența să compusă din cele 4 nucleotide – Adenina, Guanina, Citozina și Timina. Mai știm și pentru ce produși proteici codifică aceste secvențe după traducerea codonilor de câte trei nucleotide în aminoacizi. Avem deci o hartă cu regiuni codificatoare și regiuni necodificatoare și încetul cu încetul încercăm de aproape un deceniu să umplem aceasta hartă cu etichete prin care practic o facem mai pe înțelesul nostru. Aceste etichete virtuale sunt un fel de legendă a secvenței geonomice care ne permit nouă să ne orientăm pe harta genomului (de exemplu notăm o anumită secvență ca fiind o genă care e responsabilă de un anume lanț enzimatic, care dacă este dezechilibrat generează o anumită boală s.a.m.d.).
Ceea ce nu știm noi în momentul de față e cum interacționează produșii genelor în anumite contexte celulare.
Avem 30.000 gene în genomul uman care codifică pentru sute de mii de produși proteici. Un calcul simplu ne arată ca o genă poate codifica pentru mai multe proteine (o proteină este compusă din lanțuri proteice care pot fi produsul mai multor gene)
Ca să înțelegem interacțiunile care au loc la acest nivel avem nevoie de calculatoare performante pentru că mintea umană e incapabilă să rețină sau să lucreze cu o cantitate atât de mare de informație. Grație acestora, aproape în săptămânal, se fac noi descoperiri in silico observându-se noi roluri ale unor gene, prin acțiunea produșii lor de sinteză și deci o înțelegere mai bună a mecanismelor celulare cu implicații în medicină sau pur și simplu în înțelegerea funcționării materialului nostru genetic.
Cum creierul uman actual are limitele sale singurele explicații prin care controlul genetic mental s-ar putea realiza ar fi de natură mistică… un control subconștient… care ar explica cumva ideea de corp marionetă manevrat de ceva din exterior. Un păpușar, poate, care ne crează destinul existențial în acesta fiind inclus și cel la nivel genetic.
Sau… Ar mai fi o cale… prin comportamente ce ne influențează dieta și implicit metabolismul (însă și această abordare cuprinde o plajă limitată și nespecifică de modificări care pot apărea după o lungă durată).
Așadar, a crede că poți să-ți modifici conștient sau nu structura genetică este echivalentul lui a crede că poți cu puterea gândurilor să modifici vremea sau de ce nu… a crede că poți opri un tren care se îndreaptă spre tine.
Sunt mii de oameni care sunt chinuiți de efectele mutațiilor. Adică acele modificări în structura unei gene care îi dereglează funcționarea normală inactivând-o sau activând-o când nu trebuie. Efectele se văd prin tarele genetice pe care victimele lor trebuie să le suporte toată viața. Acești nenorociți de soartă… De hazard… De jocul șanselor ar fi primi care ar încerca să pună în practică teoria prezentată în acest articol. Dacă ar fi reală, evident și nu doar o viziune speculativă asupra unei realități neînțelese.
Tehnici avansate de terapie genică (adesea imprevizibile), în care se folosesc virusuri modificate, vin în întâmpinarea remedierii tarelor genetice. Cândva în viitor așteptăm nanotehnologia să-și spună cuvântul în aceasta problematică. Și poate peste mai multe salturi evolutive când vom controla pe deplin materia ca niște zei ce vom fi devenit, ne vom edita genele doar cu puterea gândurilor dacă asta ar mai avea vreun rost…
M-am întrebat adesea ce câștig ar avea acei pseudo-medici (sau pseudo oameni de știință) ori simpli adepți, în a promova mai degrabă ceva ce exista la limita realității, preluând unele descoperiri științifice și ignorându-le pe altele și am ajuns la următoarele explicații:
- Teama de moarte
Mulți adepți văd în aceasta posibilitate o portiță către nemurirea trupului.
- Nevoia de spiritualitate
Este vorba de o extensie a mișcării spirituale New Age care militează pentru o viziune holistică, punând accent asupra faptului că mintea, trupul și sufletul sunt interconectate. Încearcă să creeze „o viziune asupra lumii care include atât știința, cât și spiritualitatea”, adoptând atât știința convențională, cât și alte forme de știință considerate de graniță.
- Pentru că e cool
Da! E mai interesant să crezi în ceva modern precum auto-modificarea ADN-ului decât în zâne bune și îngeri.
- Căutarea faimei prin emiterea de teorii neconvenționale
Când te pui împotriva curentului ieși repede în evidență. Cel puțin așa e în știință. Numai că lucrul ăsta nu durează foarte mult… E similară cu faima televizată…
- Plasarea de cărți la conferințe de profil și mai grav produse cosmetice sau farmaceutice cu rol similar.
Există câteva personaje care și-au câștigat notorietatea realizând conferințe tematice prin care promovează astfel de teorii, ca la finalul lor să te convingă să le cumperi nu știu ce cărți sau produse. Legat de ultima categorie e mai ușor să cumperi de exemplu o cremă care are o poveste frumoasă în spate, decât să apelezi la tehnici complicate și costisitoare de terapie genică …
Referințe
