Zona literaturii populare frecvent numită „a imaginarului” care acoperă science fiction-ul, fantasy-ul și horror-ul, își are propriul loc unic în literatura cehă modernă. Și nu constă exclusiv din texte comerciale, așa cum ar părea la prima vedere, deoarece și texte merituoase artistic, unele remarcabile chiar, pot fi uneori găsite în această zonă considerată de obicei ca una de consum.
Cehia cuprinde două regiuni istorice, Boemia în vest și Moravia în est. În secolul al XVII-lea acestea au fost anexate de Austria, și ca urmare o puternică influență culturală germanică – și mai ales austriacă – a prevalat până în secolul al XX-lea.
Această influență a rămas puternică chiar după crearea noului stat Cehoslovacia în 1918, iar mulți dintre cei mai importanți fantaști care au trăit și lucrat pe teritoriul ceh cum ar fi Franz Kafka și Gustav Meyrink au scris în limba germană. Literatura cehă nu a dus niciodată lipsă de scriitori ale căror opere conțin elemente ale fantasticului. Cu toate acestea, fantasticul ceh a tins întotdeauna în direcția ocultismului și a ceea ce poate fi numit fantastic literar, mai degrabă decât spre „heroic fantasy” sau utilizând mitologia. În parte, aceasta se poate explica prin faptul că tradiția populară cehă nu are legende eroice convingătoare, iar influențele istorice mai importante sunt în primul rând, tradiția romantică pragheză în special în timpul domniei împăratului Rudolf al II-lea (1552-1612) și, în al doilea, puternica tradiție iudaică a orașului, cel mai faimos exprimată prin legenda golemului.
Primul ceh care a scris narațiuni care sunt recognoscibile ca aparținând fantasticului în sensul modern a fost Václav Rodomil Kramerius (1792-1861). Kramerius a scris cel puțin 97 de foiletoane populare, inclusiv povești, texte fantastice și istorioare detectiviste. Cele mai multe dintre acestea au fost repovestiri ale textelor altor scriitori sau ale unor basme orale; doar câteva sunt originale. Printre acestea se numără o repovestire a legendei Faust , „Život, činy o uvržení face pekelné ” (Viața, faptele și aruncarea în abisul iadului Doctorului Jan Faust, 1862) – și o versiune a aventurile Baron Münchhausen, „Znamenité un podivné příhody pana Prášílka” (Extraordinarele și uluitoarele aventurile ale domnului Munchhausen, circa 1855).
Primul autentic roman fantastic scris de un ceh a fost, probabil, „Pekla splozenci” (Sămânța iadului, 1862) de Josef Jiří Kolář (1812-1896), un bine cunoscut actor și dramaturg, care i-a tradus pe Goethe și Shakespeare în cehă. Acțiunea romanului „Sămânța iadului” se desfășoară în epoca lui Rudolf al II-lea, intriga se învârte în jurul alchimiei și încercării de a crea o ființă nemuritoare.
Elemente fantastice pot fi găsite, de asemenea, în narațiunile lui Jakub Arbes (1840-1914), în special în scurtele sale romane – iar pentru a le descrie a fost inventat un nou termen critic, „romaneto”, un termen încă folosit ocazional în literatura cehă modernă. (Unul dintre aceste „romanete” a fost tradus în limba engleză de către Jiří Král cu titlul „Newton’s Brain” în antologia „Clever Tale” (1897, S.U.A.), coordonată de Charlotte E Porter și Helen A.Clarke). Deși elementele fantastice sunt de multe ori marginale, atmosfera misterioasă, evocarea și modul caracteristic în care Praga este descrisă, au fost foarte influente reapărând la mulți scriitori de mai târziu inclusiv la Kafka.
Un alt personaj influent al secolului al XIX-lea a fost Julius Zeyer (1841-1901), ale cărui lungi povești romantice se desfășoară frecvent în țări îndepărtate și au ceva mitologic sau legendar – multe din textele sale sunt de fapt bazate pe legende împrumutate dintr-o mare varietate de surse. Utilizarea și rescrierea legendelor pseudo-medievale a dus uneori la comparații cu William Morris și prerafaeliții. Un studiu despre proza lui Zeyer este „Julius Zeyer: The Path to Decadence” (1973) de Robert B.Pynsent.
Aceasta perioadă a proto-fantasticului ceh este prezentată în culegerea de povestiri, „Tajemné příběhy v české krásné próze 19. století” (Povestiri misterioase din literatura cehă a secolului XIX, 1976), coordonată de Ivan Slavík, care conține povestiri reprezentative plus un excelent studiu introductiv.
Doi dintre cei mai importanți fantaști cehi din prima parte a secolului XX au fost Jiří Karásek ze Lvovic (1871-1951) și Emanuel Lešehrad (1877-1957) – acesta din urmă a publicat de asemenea și cu numele Emanuel z Lešehradu.
Jiří Karásek, reprezentantul cel mai important al școlii decadenței cehe, a scris o trilogie fantastică, „Romány tří mágů” (Romanele celor trei magi, 1907-1925), narațiunea fragmentată descriind rătăcirile unor tineri ocultiști în decorurile urbane în descompunere din Praga, Veneția și Viena, precum și întâlnirile lor cu ezotericul. Deși de multe ori este discutat în același context cultural-literar ca și prietenul său Karásek, Emanuel Lešehrad fost un autor mult mai sobru. Contribuțiile sale majore la fantastic au fost numeroasele sale povestiri magic-iraționale, reprezentativă fiind „Záhadné životy” (Vieți misterioase, 1919). Conținutul acestora variază de la feeric și inevitabilitatea destinului până la povestiri aproape lovecraftiene de teroare supranaturală.
Alți doi scriitori ale căror opere sunt considerate narațiuni clasice ale literaturii cehe fantastice sunt Karel Čapek (1890-1938) și Jan Weiss (1892-1972). Deși astăzi sunt mai bine cunoscuți pentru contribuțiile lor la dezvoltarea science fiction-ului ceh, amândoi au scris și literatură fantastică. Exemplele ar putea include, în cazul lui Čapek, elixirul nemuririi din „Věc Makropulos” (Rețeta Makropulos, 1922), piesa „Ze života hmyzu” (Din viața insectelor, 1921) scrisă în colaborare cu fratele său Josef Čapek, și drama metafizică „Adam Stvořitel”( Adam Creatorul, 1927), de asemenea, în colaborare cu Josef.
Jan Weiss a fost autorul unui număr de narațiuni literare care oscilează între science fiction și fantasy; un exemplu bun este „Spáč ve zvěrokruhu” (Cel care doarme în zodiac, 1937), un roman care descrie viața unui profesor al cărui metabolism se modifică în funcție de anotimpuri precum o plantă.
Doi alți autori ai perioadei interbelice au adus contribuții semnificative la fantasticul ceh, extrem de prolificul Jan Havlasa (1883-1964) și Josef Šimánek. Jan Havlasa fost un excelent specialist ceh în cultura asiatică, a scris peste douăzeci de cărți care conțin elemente fantastice, cele mai multe având acțiunea în locuri exotice din jurul Pacificului. Exemplele includ „Záhrada splněné touhy” (Grădina dorințelor împlinite, 1918), „Souostroví krásy” (Arhipelagul frumuseții, 1919) și „Podivní milenci” (Ciudații îndrăgostiți, 1928). Opera sa se referă adesea la lumi pierdute sau face apel la supranatural, dar contribuția sa cea mai importantă la literatura cehă a fost introducerea elementelor culturale ale orientului îndepărtat. O selecție în limba engleză a povestirilor sale este „Four Japanese Tales” (1919, Praga).
Printre textele lui Josef Šimánek este populară nuvela „Háj satyrů” (Poiana satirilor, 1915), în care un tânăr arheolog descoperă un antic templu subteran al zeului Pan și din cauza curiozității sale este ucis de satirii care se află de pază. Šimánek a scris, de asemenea, un roman al unei lumi pierdute în stilul H Rider Haggard, „Bratrstvo smutného zálivu” (Frăția Golful Tristeței, 1918), eroii săi călătorind în India în căutarea sediului unei secte care încearcă să creeze un centru mondial al spiritismului.
Alți scriitori mai comerciali de fantastic din acei ani au fost Felix de la Cámara (1897-1945), Karel Piskoř (1879-1945) și Bernard Kurka (1894-1944).
Tradiția fantasticului ceh a fost întreruptă de lovitura de stat comunistă din 1948, realismul socialist a fost singura formă tolerată de ficțiune. De-abia din 1960 au început să se strecoare elemente ale fantasticului de obicei ca instrument de satiră socială sau politică.
Exemple reprezentative sunt statuia politicianului care prinde viață în „Joachym” (1967) de Bohuslav Březovský (1912-1976) și personajele supranaturale din basmele populare care invadează societatea cehă modernă în „Bubáci pro všední” (Baubau pentru fiecare zi, 1961) de Karel Michal (1932-1984).
Schimbările post-revoluția de catifea (noiembrie 1989) au adus și la apariția unei generații mai tinere de autori care nu publicaseră înainte de 1989, în timp ce un număr semnificativ de scriitori mai rutinați – cu anumite excepții – au încetat să mai scrie în aceste subgenuri. Ficțiunea speculativă a început să nască divergențe și au început să apară variații ale subgenurilor care anterior nu fuseseră cunoscute în Cehoslovacia, ca să nu mai vorbim de o creștere semnificativă a popularității fantasy-ului printre cititori, fenomen de import la început, dar care a reușit să împingă la o parte SF-ul până atunci dominant. În plus, noțiunea de fantasy ca un cerc literar-comunicațional închis, a devenit mai înrădăcinată.
Fanii ficțiunii speculative au continuat modelul organizațional al SF-ului de dinainte de 1989, în cluburi conectate în rețele extinse, liber organizate în cadrul așa-numitului „fandom”, organizarea de reuniuni tematice („convenții”), lectura unor reviste de specialitate (fanzine și reviste SFF profesioniste), cumpărarea de cărți SFF din librarii generaliste sau dedicate, volume publicate de redactori generaliști sau specializați, de edituri generaliste sau specializate, participarea la concursuri literare având ca punct de interes subgenuri și teme specifice. Există și critică literară dedicată scop exclusiv ficțiunii speculative, deși la un nivel relativ de bază, iar fanii au propriul lor sistem de premii literare, în cadrul căruia Academia Cehă de Science Fiction, Fantasy și Horror a fost mult timp principalul distribuitor de premii SFF. Acest caracter distinctiv de subcultură, care are loc la scară internațională, poate fi văzut ca o excepție, și nu numai în literatura de masă.
Cu toate acestea, în același timp, caracterul instituțional închis al ficțiunii speculative a contrastat cu încercările din ce în ce mai articulate ale mai multor autori de a transgresa granița dintre ficțiunea „populară” și literatura „artistică”. Fundamentul ficțiunii speculative rămâne o intrigă intensă și o linie narativă tradițional-alertă, scopul fiind în principal de a distra. Unele dintre aceste texte conțin, de asemenea, caracteristici ale literaturii postmoderne și au o perspectivă mai largă din punct de vedere intelectual. După cum se poate observa din exemplele evoluției anglo-americane ale ficțiunii speculative, anumite tendințe artificiale au fost latente în literatura fantastică în decursul unei perioade lungi de timp și discuțiile dintre susținătorii conceptelor „marfă” și „artă” au continuat în contextul ceh contemporan.
Anii 1990 au reprezentat punctul culminant al tendințelor din perioada de dinainte de noiembrie 1989 și, în același timp, au marcat o nouă etapă în ceea ce privește calitatea ficțiunii speculative din Cehia. O creștere semnificativă a numărului de autori s-a constatat după anul 2000 (numărul de debuturi între 2005 și 2010 a fost, probabil, mai mare decât numărul de cărți publicate prima dată în întregul deceniu 90).
O altă caracteristică importantă a acestei perioade este o creștere semnificativă a producției de carte în domeniul imaginarului, datorită unei abordări mai sofisticate a cel puțin unora din editurile specialitate, iar în ultimii ani a prezenței puternice a fantasy-ului în portofoliile editoriale ale unora dintre marile edituri (de exemplu, „Argo” și „Knižní klub”). Acest proces este însă în contrast cu numărul limitat de periodice profesioniste dedicate ficțiunii speculative (pe piața cehă, există doar două – „Ikarie”, acum „XB-1”, și „Pevnost”), deși există mai multe site-uri și reviste online care vizează literatura fantastică, și unde tânăra generație poate învăța („FantasyPlanet”, „Fanzine”, „Fantasya”).
Alături de romane și culegeri de povestiri ale unui singur autor, antologii de proză scurtă au un loc important în cadrul ficțiunii speculative contemporane din Cehia, majoritatea dintre ele fiind țintite spre un segment specific al genului sau ilustrează anumite teme. Întâlnim de multe ori autori cu experiență, deja publicați, precum și tineri autori talentați pentru care acest tip de publicații reprezintă o treaptă utilă în vederea unui posibil succes.
În comparație cu situația de dinainte de 1989 și chiar după revoluție, importanța fandomului a slăbit în mod semnificativ. Iubitorii de ficțiune speculativă, îndeosebi de fantasy, pot fi regăsiți mai ales în afara sferei și structurilor oficiale ale fanilor. Primul deceniu al noului mileniu a înregistrat o creștere a numărului convențiilor, și alături de implicarea amatorilor a avut loc și o profesionalizare a activităților fanilor (un bun exemplu este Václav Pravda și festivalul lui intitulat „Fantazie”).
Genurile ficțiunii speculative contemporane din Cehia
Spectrul de genuri prezente în cadrul ficțiunii speculative contemporane din Cehia reprezintă doar o parte din formele existente astăzi la nivel mondial în literatura populară. Pe termen lung, horror-ul a fost un fenomen periferic în Republica Cehă, ceea ce este demonstrat de faptul că nu există decât un singur autor care se concentrează exclusiv asupra fantasticului morbid-terifiant, iar încercările nereușite de a publica un periodic specializat sunt simptomatice.
Nu există forme „pure” ale subgenurilor, în schimb găsim mai multe combinații cu alte forme importate în literatura cehă (fantasy, thrillere, aventurile romantice). Simțul ironiei și umorul negru ar putea fi în spatele succesului local al splatterpunk-ului, o filiație extrem de sângeroasă și violentă a horror-ului, tropii respectivi fiind folosiți în textele mai multor autori de succes ai fantasy-ului cehe (J. Kulhánek, Š. Kopřiva). Chiar și așa, horror-ul rămâne un adjuvant al altor subgenuri fantasy, un interes minor în cadrul preocupărilor generale ale autorilor specializați.
Cu elementele sale satirice, SF-ul tip Čapek a fost dominant în ficțiunea speculativă cehă a anilor 80, dar a fost cu siguranță în declin în ultimii douăzeci de ani, și doar ocazional mai vedem acum exemple dar doar din partea acelor autori care au scris în acest stil. Cititorii de azi au tendința de a prefera o intrigă debordând de acțiune în cadrul convenției narative a thriller-ului.
Ultimii ani au văzut în cele din urmă la apariția, în special în rândul tinerilor autori a SF-ului militarist, care se bucură asemenea de foarte mult succes comercial în țările anglo-saxone. Dar cel mai des întâlnit și răspândit domeniu de creație în cadrul domeniului imaginarului ceh este astăzi așa-numita „fantezie eroică” (heroic fantasy), care are o intrigă foarte dinamică, un personaj principal de tipul „proeminentului” (un soi de supraom arian) erou-războinic, prototipul tradițional care este reprezentat în contextul anglo-saxon de stupidul personaj Conan al submediocrului scrib Robert E.Howard. Abordarea contemporană, care este, de asemenea uzuală în contextul ceh, adaugă mai multe caracteristici realiste caracterul protagonistului, care îl aduce mai aproape de eroii thriller-elor moderne. Acest tip de „action fantasy” reprezintă una din lecturile favorite ale consumatorilor specializați din Cehia, împreună cu așa-zisa „historical fantasy” care imaginează atractive povești aventuroase pe fondul unor istorisiri paseiste mai mult sau mai puțin sofisticate (o imagine de ansamblu a acestui subgen poate fi găsite în antologiile de proză scurtă „Písně temných věků”/Melodiile evului mediu, 2005, și „Memento mori”, 2009).
Există surprinzător de puțini cititori în Cehia care sunt interesați de fantasy-ul epic á la Tolkien (de high fantasy), adică de descrierile detaliate ale unei lumi ficționale având o complexă structurare narativă. Mentalitatea cehă pare să prefere o abordare mai puțin bombastică iar utilizarea umorului și parodiei în fantasy sunt mai frecvente. Alte forme contemporane sunt, de asemenea frecvente, cum ar fi urban fantasy-ul (a se vedea, de exemplu, antologia „Pod kočičími hlavami”, Sub pietrele caldarâmului, 2007) și fantasy-ul destinat copiilor și adolescenților, care este adesea apropiat stilistic de proza scurtă modernă.
Alți autori încearcă o abordare experimentală bazată pe tehnici narative neobișnuite sau utilizarea unor motive mai puțin frecvente (cum ar fi cele orientale). Zonele în mod manifest artificiale ale subgenului, reprezentate în principal în sfera anglo-saxonă de către „new weird”, probabil că nu va întârzia să apară în literatura fantastică cehă. Generațiile de fantaști cehi din ultimii douăzeci de ani au fost caracterizate atât prin schimbare cât și, în unele cazuri, prin coexistența în paralel a mai multor „promoții” diferite de scriitori. Cea mai veche în ceea ce privește vârsta și „durata serviciului” este legată de momentul debutului autorilor și, de asemenea, uneori, de valoarea de vârf în epoca de dinainte de 1989. În fruntea acestui grup, bucurându-se de statutul de „clasici” se află Jaroslav Velinský și Ondřej Neff.
Autorii cehi de ficțiune speculativă contemporană
Jaroslav Velinský (1932-2012). A fost „decanul” ficțiunii speculative cehe și al literaturii populare, în general. Două dintre cărțile sale, în special, sunt printre cele mai importante texte ale imaginarului ceh: distopia „Engerlingové” (1995), descrie soarta unei comunități de vechi oșteni ai monarhiei austro-ungare ascunzându-se în subterane la frontiera cehă, și romanul realist-magic „Dzwille” (1996), o povestire onirică despre căutarea unei țări și iubiri pierdute. În multe feluri, nivelul lor literar și intelectual este comparabil cu cele mai bune opere ale mainstream-ului ceh.
Ondřej Neff (n.1945). Îi place să-și conecteze textele în cicluri – acțiunea unei serii foarte populare de povestiri se desfășoară pe Lună în viitorul apropiat. Trilogia „Milénium” (1992-1995), are ca temă consecințele neașteptate ale unei schimbări în calendar. Romanele sale sunt, de asemenea, demne de menționat, în special post-apocalipticul „Tma” (Întunericul, 1998, versiune revizuită în 2003), în care Neff construiește o viziune a unei lumi în care energia electrică încetează brusc să mai existe ca fenomen fizic, anticipând repercusiunile sociale și politice ale unui astfel de eveniment. Recent, a explorat de asemenea unele idei provenite din moștenirea literară a scriitorului SF Ludvík Soucek.
František Novotný (n. 1944) face parte de asemenea din „generația clasicilor”. Alături de proza sa scurtă bine primită de critică și public, este și autorul ciclului de de romane „Valhala” (1994-2007), în care reunește într-un mod neobișnuit de inventiv istorii reale și alternative din primul și cel de al doilea război mondial cu mitologia germanică. Prin compoziție, intrigă și evoluțiile la scară largă, „Valhala” poate fi comparată cu cele mai bune realizări ale ficțiunii speculative internaționale și simțul „ironiei istoriei” îi conferă o identitate cehească distinctă.
Deși mai tânăr decât scriitorii menționați anterior, datorită duratei prezenței sale literare și influenței pe care a avut-asupra unor autori mai tineri, Jiří W.Procházka (n.1959) face parte din autorii menționați mai sus. Textele sale sunt înrădăcinate în tradiția hard SF-ului și cyberpunk-ului, precum și „adventure action fantasy-ului”. Textele sale sunt întrepătrunse cu o rețea densă de diverse referințe și aluzii, care demonstrează influența postmodernismului. Procházka este, de asemenea, forța motrice din spatele proiectului seriei francizate de aventuri „Agentul JFK”, în cadrul căreia a atras autori cu experiență și începători talentați.
Grupul de nucleu al ficțiunii speculative din Cehia, fiind cel mai numeros și având cel mai mare număr de cărți publicate, rămâne „generația de mijloc”, adică acei autori care au intrat pe scenă la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 1990, și în unele cazuri în mijlocul anilor 90. Putem adăuga, de asemenea, la această generație alți autori cunoscuți și debutanți, deși oarecum mai tineri ca vârstă. Această generație reprezintă în mod evident un ansamblu extins și eterogen încât este necesară împarțirea în mai multe subgrupuri distincte.
Primul dintre acestea subgrupuri ar putea fi numit „școala cehă a acțiunii” ai cărei reprezentanți sunt puternic influențați de benzile desenate și de filmele de acțiune și parțial, de asemenea, de textele lui Jiří Procházka. Liderul incontestabil al acestui grup este Jiří Kulhánek.
Jiří Kulhánek (n.1967). Practic singurul autor de bestsellere al ficțiunii speculative cehe, care datorită popularității sale și succesului comercial poate fi comparat cu cele mai mari vedete ale mainstreamului. Toate textele sale, de la debutul „Vládci strachu” (Conducătorii se tem, 1995) până la ultimul său roman, „Vyhlidka na věčnost” (Perspective pentru eternitate, 2011), se disting printr-un ritm alert, detalii naturaliste în descrierile pline de violență, o doză considerabilă de ironie și umor negru, și în special printr-o talent autentic de povestitor, care a condus la marele său succes și la o mulțime de imitatori.
În umbra lui Jiří Kulhánek există un subgrup de „duri”, în special membrii unei grupări autonumită „Rigor mortis”. Povestirile lui Jiří Pavlovsky (1968) au tendința de a parodia subgenul debordând de acțiune, în timp ce Štěpán Kopřiva (1971) subscrie într-o anumită măsură la directivele modelului Kulhánek prin romanele sale „Zabíjení” (Crima, 2004) și „Asfalt” (2009) .
Am putea caracteriza simplist celelalte subgrupuri ale generației de mijloc ca fiind „prolifice, eterogene și consecvent populare.” Acești autori formează nucleul generației menționate anterior și coloana centrală a ficțiunii speculative contemporană cehe.
Leonard Medek (n. 1962). În ceea ce privește stilul, el este cel mai mare tradiționalist al ficțiunii speculative contemporană cehe, fiind în mod clar inspirat de romanele de aventuri din secolul XIX și începutul secolului XX. A se vedea, de exemplu, narațiunile sale, „Dobrodruh”/Aventurierul, 2004 și „Libyjská suita”/Suita libiană, 2008), dar nu se sfiește să practice și alte subgenuri , așa cum este demonstrat prin cele două volume de fantasy a la Jules Verne , „Runeround” (1999), „Archimagos” (2000) și vastul său roman de fantasy „celtic”, „Stin modrého byka” (Umbra taurului albastru, 2001, în colaborare cu Františka Vrbenská).
Printre alți autori importanți sunt Jaroslav Mostecký (n. 1963), care scrie în principal fantasy istoric, dar face ocazional incursiuni în SF („Archivář”/Arhivarul, 2004) sau în horror („Čára hrůzy”/Linia groazei, 1998), în timp ce elementele de acțiune SF și fantasy sunt combinate în lucrările lui Vladimír Šlechta (1960).
Desigur, autoarele au de asemenea un rol important și din punct de vedere stilistic cele mai bune scriitoare cehe ale domeniului imaginarului le includ pe Františka Vrbenská (n.1952) și pe foarte prolifica Jana Rečková (n.1956). Secțiunea mai tânără a acestei generații constă din autori bine cunoscuți care au deja cititori fideli, naratori concurând cu scriitori mai în vârstă.
Miroslav Žamboch (n.1972). Narațiunile sale, care sunt foarte populare în rândul cititorilor, conțin elemente de SF, fantasy și de thriller de tip „hard boiled” și tind să descrie viețile unor oameni duri, cinici și solitari ce luptă să supraviețuiască într-un mediu nemilos („Poslední bere vše”/Ultimul scapă turma, 1999, „Seržant”/Sergentul, 2002, „Bez slitování”Fără milă, 2003, „Drsný spasitel”/Salvatorul fioros, 2009, etc.).
Juraj Cervenak (n.1974). Deși slovac, își publică volumele în Cehia la edituri cehești. Aria sa principală de interes este fantasy-ul istoric, în cadrul căruia preferă decorurile de ev mediu timpuriu și temele și motivele din mitologia slavă (seria „Černokněžník”/Vrăjitorul, 2003-2006 și „Bohatýr”/Eroul, 2006-2008), în timp ce recent interesul i s-a concentrat asupra unor romane istorice având acțiunea în timpul războaielor împotriva turcilor (ciclul „Dobrodružství Kapitána Báthoryho”/Aventurile căpitanului Bathory, din 2009).
Desigur că trebuie menționați și acei diverși și eterogeni scriitori solitari, care sunt greu de clasificat sau sunt singurii reprezentanți ai unui subgen în cadrul imaginarului ceh.
Fantasy-ul epic tradițional, care, pentru o suprinzător de lungă perioadă a fost ignorată de autorii cehi, a fost reprezentata de la începutul anilor 90 de către Veronika Válková (n.1970), care a publicat cu pseudonimul Adam Andres. Deși în mare parte periferic în cadrul ficțiunii speculative cehe, așa-numitul sub-gen „military sci-fi” este reprezentat de Robert Fabian (n. 1969), și de hard SF-ul tradițional scris de Richard Susta (n. 1956). Singurul scriitor ceh de horror este Svatopluk Doseděl (n. 1968).
Sciitorii cu adevărat singulari îi includ pe Pavel Houser (n.1972), a cărui operă este influențată de Jorge Luis Borges și de Ladislav Klima, și pe Jan Poláček (n. 1957), care a ajuns la un ridicat nivel artistic cu remarcabilul său roman „Spěšný tren Ch.24.12” (Trenul special 24.12, 2010).
În rândul tinerei generații de autori de literatură fantastică sunt scriitori care au debutat sau au devenit cunoscuți în cadrul unui cerc mai larg de cititori în primul deceniu al secolului 21. Unii dintre ei s-au alăturat rapid elitei imaginarului ceh. Cei mai tineri autori sunt de multe ori (dar nu exclusiv) recrutați din cadrul concursuri literare de fantasy, care de ani de zile au fost un teren propice pentru depistarea unor noi talente.
Petra Neomillnerová (n.1970). O scriitoare de proză comercială de succes, plasându-și personajele principale dereglate psihologic în fantasy-uri aspre, realiste și debordând de sex și violență. De remarcat dialogul excelent.
Pavel Renčín (n.1977). Este în prima linie a fantasy-ului urban, fiind recunoscut pentru bogăția imaginației și stilul rafinat. Punctul culminant al operei sale de până acum a fost trilogia „Městské války” (Războaiele urbane, 2008-2011).
Numele unor autori precum Petr Schink, Míla Linc, Leoš Kyša, Jan Kotouč și Julie Nováková reprezintă un fundament al calității și garanția că ficțiunea speculativă cehă are un viitor.
Liberalizarea culturală după căderea comunismului la sfârșitul anului 1989 a avut consecințe profunde pentru industria editorială cehă: în următorii cinci ani s-a publicat mai mult SF și fantasy decât în ultimii 40 de ani. De asemenea, fantasticul a început să se împartă în subgenuri. Unii autori continuă tradiția povestirilor cu fantome, ca Vladimír Medek în „Krev na Maltézském náměstí” (Sânge în Piața Malteză, 1992). Alții au început să experimenteze cu noi forme literarare precum narațiunile pur mistice, orientate spiritual – de exemplu, ficțiunea lui Eduard Tomáš – și dark fantasy-ul cu elemente horror reprezentat de povestirile debutului lui Jaroslav Šoupal, „Satanova kobka” (Celula lui Satan, 1992).
Dar în prezent cea mai populară formă de fantastic este fantasy-ul comercial, cu intrigi aventuroase și trepidante, totuși, și acesta este adesea combinat elemente ale altor subgenuri narative.
Astfel, atunci când Jaroslav Jiran (n.1955) a câștigat premiul Ikaros (conferit anual de către cititorii revistei Ikarie) pentru „Živé Mece Ooragu” (Săbiile vii ale ooragilor), a fost pentru un roman care este la limita dintre SF și fantasy.
Un melanj similar a fost creat de Vilma Kadlečková (n.1971), în seria ei de romane de la începutul anilor 90, de exemplu, „Na pomezí Eternaalu” (La granițele Eternaalului; 1990, Premiul Karel Čapek), apoi „Meče Lorgan” (Săbiile lui de Lorgan, 1993) și „Stavitele veží” (Constructorii de turnuri, 1994, de asemenea laureat cu Premiul Karel Čapek).
Un alt reprezentant al acestei tendințe este George P. Walker (pseudonimul lui Jiří Procházka, n.1959), al cărui extrem de popular roman „Ken Wood a meč krále D’Sala” (Ken Wood și sabia regelui D’Sal, 1992) are ca personaj principal un cascador american care luptă cu forțele răului pe o planetă unde magia funcționează cu adevărat.
Autorea SF feministă Carola Biedermannová (n.1947-) combină fantezia și steampunk-ul în „Ti, kteří létají” (Cei care zboară, 1992), în timp ce Richard D.Evans – un pseudonim colectiv utilizat editorii revistei Ikarie, folosit acum exclusiv de Vlado Ríša (n.1949) – a scris mai multe cărți de fantasy aventuros.
Cu toate acestea, cel mai popular fantasy din anii 90 în Cehia a fost, fără îndoială, „Wetemaa” (1993) de Adam Andres (pseudonimul Veronikăi Valkova, n.1970-); promițătorul ei debut, oarecum supra-îndatorat universului lui J.R.R. Tolkien, a câștigat Premiul Ikaros în 1993.
La celălalt capăt al spectrului literar, una dintre cele mai interesante figuri ale literaturii cehe contemporane este Michal Ajvaz (n.1949), care a scris două cărți excepționale de literatură fantastică, „Návrat starého varana” (Întoarcerea bătrânului varan, 1991) și „Druhé mšto” (Celălalt oraș, 1993), acesta din urmă este o istorie alternativă, în care un misterios „alt oraș” începe să ființeze simultan cu centrul istoric al Pragăi „reale”.
Anii 90 au reprezentat o creștere enormă în popularitate a fantasy-ului în rândul cititorilor cehi, în special a tinerilor. Acest lucru este în parte datorit faptului că fantasy-ul, mai ales cel anglo-saxon, a fost indisponibil în Cehoslovacia timp de atâția ani. Alți factori care au contribuit sunt fără îndoială publicarea începând cu 1990-1992 a primele traduceri în cehă a textelor lui Robert E. Howard și J.R.R. Tolkien și lansarea în aceeași perioadă a primelor jocuri de rol cehești.
În 1994 a fost înființată „Dech Draka” (Suflarea dragonului), prima revista cehă semi-profesionistă dedicată jocurilor de rol și fantasy-ului, simultan cu publicarea a numeroase fanzine centrate asupra jocurilor de rol, plus apariția primelor fan cluburi Tolkien .
Ficțiunea speculativă contemporană cehă în traducere
Ficțiunea speculativă contemporană cehă este doar arareori tradusă în vreuna din limbile de circulație internațională. Există contacte strânse între autorii și editorii cehi și colegii lor polonezi, așa că nu este de mirare că cel mai mare număr de texte cehești din domeniul imaginarului sunt traduse și publicate în Polonia (în special de editura Fabryka Słów/Fabrica de cuvinte).
Desigur că operele science fiction ale lui Karel Čapek au fost traduse în engleză și în alte limbi iar proza lui Josef Nesvadba a fost tradusă inclusiv în engleză („Vampires Ltd: Stories of Science and Fantasy”, Praga, Artia, 1964), „In the Footsteps of the Abominable Snowman: Stories of Science and Fantasy” (London: Victor Gollancz, 1970), culegerea de proză scurtă a lui Nesvadba, „The Lost Face: Best Science Fiction from Czechoslovakia” (New York: Taplinger Publishing Company, 1971) și antologia lui Jaroslav Olša, Jr., „Vampire and Other Science Stories from Czech Lands”, Star Publications Pvt. Ltd., New Delhi, 1994. [nota traducerii : și în românește : „Idiotul din Xeenemuende” de Josef Nesvadba, traducere de Sanda Apostolescu, Editura Tineretului, 1969].
În unele cazuri (Ondrej Neff – „The Fourth Day To Eternity”, Jiří Procházka) textele unor autori SFF cehi se regăsesc în antologii dedicate SF-ului european precum „The SFWA European Hall of Fame: Sixteen Contemporary Masterpieces of Science Fiction from the Continent”, 2008 (tradusă în cehă cu titlul „Síň slávy evropské SF”, 2008).
O lansare de succes în sfera anglofonă, ceea ce este aproape nemaiauzit pentru autorii cehi contemporani, a avut prima parte a romanului lui Jiří Kulhánek „Noćni klub” (2008) în S.U.A. cu titlul „The Night Club: Part One”, o povestire de Juraj Cervenak („Out of Sacred Water”) în revista americană Weird Tales (92/#351/2008), „Longing for Blood” de Vilma Kadleckova în Fantasy&Science Fiction (ianuarie/1997), „The Smphony of Ice and Dust” de Julie Nováková în revista americană Clarkesworld (octombrie 2013).
Filmele fantastice
Mai multe filme fantastice datează chiar de la începuturile cinematografiei cehe. Cel mai important a fost „Příchozí z temnot” (Venit din întuneric, 192): un om din secolul al XVII-lea bea un elixir și rămâne într-o stare de animație suspendată până când este trezit în secolul XX.
Utilizarea unor motive ale fantasticului a fost destul de comună în filmele din Cehoslovacia anilor 1960 și 1970. Cea mai mare parte acestor filme au fost reprezentată de comedii care au făcut mare caz de contrastul dintre personajele din basme și legende și societatea contemporană. Printre cele mai bune se numără „Dívka na koštěti” (Fata pe o coadă de mătură, 1971), despre o tânără vrăjitoare care găsește înțelegere și prietenie în lumea oamenilor obișnuiți și „Jak utopit doktora Mračka aneb Konec vodníkův Cechách” (Cum să-l înecăm pe Dr. Mraček, sau sfârșitul apei minerale în Cehia, 1974). Ambele filme au fost regizate de Václav Vorlíček (n.1930). „Tři oříšky pro Popelku” (Trei nuci pentru Cenușăreasă, 1973) și serialul fantastic „Arabela” (1979-1981), regizate tot de Václav Vorlíček, au fost exportate cu succes și în alte țări. De altfel, este și autorul filmelor SF, „Kdo chce zabít Jessii ?” (Cine vrea s-o ucidă pe Jessie?, 1966), „Pane, vy jste vdova !” (Sunteți văduvă, domnule !, 1970), „Což takhle dát si špenát” (Ce-ai spune de niște spanac, 1977).
Un alt film de succes – cu o atmosfera extrem de neobișnuită, suprarealistă – a fost „Valerie a týden divů” (Valerie și săptămâna ei de minuni, 1970) al regizorului Jaromil Jireš (n.1935), bazat pe un roman cu același titlu al poetului suprarealist Vítěslav Nezval (1900-1958), al cărui subiect sunt vampirii. Deși rareori analizat în Cehoslovacia, filmul s-a bucurat de o reputație „cult” în circuitul cinematecilor din Marea Britanie încă de la lansare și celebra scriitoare Angela Carter a susținut că a fost inspirată de acest film atunci când scria scenariul pentru „The Company of Wolves” (1984). Un personaj literar revolut, vampirul se transformă din nou în technofantasy-ul „Upir z Feratu” (Ferat Vampirul, 1982) al regizorului Juraj Herz (n.1934), o comedie neagră despre un automobil băutor de sânge, o adaptare a unei povestiri de Josef Nesvadba (1926-2005).
© Antonín Kudláč & Czech Literature Portal
Traducere de Cristian Tamaș.
Titlul original : „Czech New Fantasy Literature”
Textul a fost tradus cu permisiunea lui Antonín Kudláč și Czech Literature Portal. Le mulțumim.
