Selectează o Pagină

Dravid se aștepta ca securitatea frontierelor Kali să fi fost mult mai strictă decât era. Dar totul s-a rezumat la un control corporal ce ţinea de rutină, şi la câteva teste şi verificări de modă veche. Astea îi aminteau de o vizită pe care o făcuse ca tânăr activist hindus de dreapta la o instalaţie nucleară indiană de testare a armamentului în 1998, după testele atomice de la Pokhran. Informaţiile primite au fost corecte : Kali nu părea să acorde prea mare importanţă condiţiilor de siguranţă specifice secolul 21.

Poliţistele de frontieră au încheiat procedura în ceea ce-l privea în câteva minute, apoi l-au dus jos, în subsolul punctului de graniţă, printr-un coridor de beton care părea să aibă cel puţin un kilometru. Deşi erau mult prea multe cotituri pentru a fi sigur, ar fi putea fi de două ori mai lung, sau doar pe jumătate. A fost surprins de lipsa sistemelor de apărare. După toată escaladarea, era o dezamăgire cruntă. Era zona disputată cu adevărat atât de uşor de infiltrat ? Un singur pluton de comando Black Cat, înarmat cu arme obişnuite ar fi putut cuceri în câteva minute acest post de frontieră, inclusiv intrarea în tunel, estimă el. Duzina de poliţiste pe care o văzuse deasupra solului nu părea să aibă niciun fel de arme vizibile. Ridicol de uşor. Apoi, îşi aminti prima şi cea mai lungă şedinţă de informare.

Shalinitai, renegata kaliită, devenită consultant al DTTF (forţele armate dedicate apărării teritoriilor aflate în contencios) a comentat despre acest aspect în timpul prelegere despre istoria politică a lui Kali : „Nu te lăsa păcălit de aparenta lipsă de apărare a lui Kali. Precum Zeiţa după care este numită, disputata regiune care aspiră la statutul de națiune sub numele de Kali este înarmată cu ceva mult mai periculos decât armamentul propriu-zis. Este înarmată cu puterea Duhului Sfânt, cu  puterea credinței.”

Dravid a rezistat tentaţiei de a căsca. Auzise de prea multe ori aceste clişee de  tip „mâini goale – putere spirituală”, o adevărată manie privind credibilizarea, bătându-şi joc de fapt. Văzuse, de asemenea, destui sectanţi similar înșelați și pseudo-lideri spirituali năpustindu-se ca proștii în traiectoria unor arme doar pentru a constata cum foarte realele lor trupuri fizice erau rupte în bucăți de proiectile şi explozivi fără nicio urmă de spiritualitate și care n-aveau nevoie de nici o credință în zeități invizibile pentru a-şi duce la capăt funcţia letală. Credința poate că putea muta munții, dar laserele taie carnea. Şi fără carnea care susţine trupul, nu mai exista nimic care să adăpostească credinţa oarbă.

Simțindu-i scepticismul plictisit, renegata se oprise și oftase încet. Aproape resemnată în ceea ce priveşte indiferența lui, ea adăugă, „Kali există doar pentru că oamenii îi sprijină existenţa şi pentru că India este încă o democrație. Aceasta este o apărare mult mai formidabilă decât orice arsenal”.

Chestia asta îi păruse lui Dravid ceva mai acceptabilă. Era un argument politic, una dintre clasicele pietre de temelie ale fiecărui cult naţionalist, căruia i se permitea să se cuibărească în axila unei republici sub pretextul libertății credinţei și dreptului la opinie politică.

Erau nişte sclipiri sfidătoare în ochii ei negri ca o provocare să-i conteste această declarație. Dar Dravid era prea mult un cinic pentru a-şi pierde timpul cu argumente politice. În ceea ce-l privea se putea dispensa de briefing-uri şi de conferințe motivaționale. N-avea nevoie de confortul convingerilor politice ca să-l ajute să-și facă treaba. Asasinatul e o crimă, indiferent de justificare. Singura motivație de care avea nevoie el erau banii.

Ca şi cum ar fi simţit, Shalinitai se opri din informare. Deviind într-un mod neașteptat de la subiect, ea îşi turnă un pahar de apă și zise, „Nu vei întâmpina nici o rezistență când te vei duci să-l asasinezi pe Durga Maa. Va fi cel mai simplu asasinat pe care îl vei comite vreodată.” Dravid așteptă poanta pentru că știa că va urma. Prelegerile morale au întotdeauna câte o poantă.

A trăi cu povara acestui act, îţi va face tot restul vieţii de nesuportat”, spuse Shalinitai.

Dravid nu zâmbi. Pentru că n-avea nevoie. Fata ştia că zâmbetul era acolo, în spatele feţei lui de nepătruns. El îi citi în ochi și căută inevitabila frustrare pe care ea sigur o simţea după eşuarea celui mai puternic argument al său. Dar nu era pic de frustrare. Doar o licărire slabă de simpatie. „Mi-e milă pentru ce va trebui să faci, asasinule”,  suspină fata.

El nu zâmbi nici de data asta. I se mai arătase milă şi înainte. Era una dintre cele mai previzibile reacţii, în afară de furia care îşi găseşte scuze. Coridorul se curbă pentru ultima oară și se încheie brusc cu o scară foarte îngustă. Dravid încercă să se gheboşeze pentru a se adapta plafoanelor incomod de joase și pereților prea apropiaţi. În timp ce urcau, zgomotele pașilor lor se auzeau cu ecou în acel spațiu închis. Poliţistele scunde şi suple urcau ușor, stabilind un ritm dificil de urmat. Dravid vizitase suficiente fortăreţe indiene pentru a înțelege principiul : invadatorii ar fi fost obligaţi să atace într-un singur rând, ghemuiţi penibil. Un singur paznic putea apăra casa scării, iar trupurile îngrămădite ale răniților și morților ar fi făcut înaintarea şi mai dificilă. Era o apărare practic inexpugnabilă – dar asta acum o mie de ani. Zări fante mici în zid și tavane și-şi reaminti că văzuse deschideri similare de-a lungul coridorului. Le luase drept guri de aer la început, dar înțelese acum că erau de fapt posturi de pază. Coridorul era luminat de sus, lumina juca pe capetele lor în timp ce urcau la nesfârșit, ascunzându-i în mod eficient pe paznicii din spatele zidurilor.

Dravid nu rămase impresionat. Subterfugiile medievale și vechile metode de apărare erau doar caraghioase în faţa posibilităţilor actuale. O singură capsulă de gaze de luptă aruncată pe coridor ar distruge întreaga garnizoană a apărătorilor nevăzuţi. Capsulei i-ar lua doar trei secunde pentru a face aerul respirabil din nou și ar fi sfârșitul stupidului şi învechitului sistem Kali de apărare. Urcă mai bine de o mie de pași și se resimţea datorită posturii cocoşate și a coridorului foarte strâmt, când deodată casa scării se lăţi și tavanul se îndepărtă suficient ca să se poată îndrepta. Alcovul semăna cu o cameră mică circulară dintr-un turn de piatra, din nou, o tehnică medievală de construcţie. Într-un fel era ironic, îşi zise, în timp ce gardienii îl conduceau din nou printr-o serie de coridoare și camere de tranziție.

Oricât de puțin ar fi văzut până acum din Kali, totul era modelat conform arhitecturii medievale indiene. Cu toate acestea, Kali în sine insista că acest teritoriu nu era vreo parte din India. Nu, nu era, afirmau cei aproximativ 700.000 de renegați, care se refugiaseră în acest mic buzunar de teritoriu disputat, sfidând legile naționale indiene și sancțiunile internaționale, declarându-şi independența ca națiune suverană. Pentru aceste fanatici sectanţi, această mică zonă a Indiei Centrale, între legitimele state ale Federaţiei Indiei, Maharashtra, Madhya Pradesh și Orissa, reprezenta națiunea Kali, un concept la fel de incredibil de independent precum conceptul statului Israel, după holocaustul nazist din cel de al doilea război mondial, cu aproape trei sferturi de secol mai devreme. Singurul naţiune din lume alcătuită doar din femei.

Pentru guvernul Indiei, Kali era doar un teritoriu disputat, la fel ca zona-ocupată-de-Pakistan-a-Kashmirului, înainte de reunificarea cu fostele teritorii Pakistan, Bangladesh și Nepal, cu zece ani în urmă. India Mare nu-şi putea permite să sancționeze enclava Kali, nemaivorbind de recunoaşterea legimităţii sale. De aceea era aici acum. Pentru a pune capăt problemei scoţând din rădăcini răul. Distruge mama și specia moare. Gardienele s-au retras, surprinzându-l.

Nu putea concepe vreun motiv pentru care i s-ar fi permis să continue neînsoțit. Cu toate acestea, când se întoarse să se uite la ele întrebător, cea care conducea, o femeie scundă, musculoasă, cu pielea întunecată şi cu o cicatrice străbătându-i obrazul stâng și gâtul, îi făcu semn să meargă mai departe. Trebuia să continue singur. Dravid ridică din umeri, amuzat de o încă fisură a unei securităţi grotesc de slabe şi merse mai departe. Străbătuse deja câteva sute de pași, când îşi dădu seama ce era ciudat la acel coridor. Pașii lui n-aveau niciun fel de ecou.

Motivul a devenit clar când ajunse la capătul coridorului, o altă cameră circulară. O fantă în perete nu se deschidea spre întunericul pasajului subteran sau spre o lumină difuză. În schimb, expunea o felie de cer albastru strălucitor. Era fără îndoială, într-un turn. Îşi dădu brusc seama că era același edificiu pe care îl văzut pe diferite imagini din satelit prezentate în timpul briefing-ului. Unul dintre acele câteva sute de astfel turnuri poziționate la intervale regulate de-a lungul frontierei teritoriului asediat, înconjurându-l precum gigantice santinele de piatră. Erau considerate a fi avanposturile construite pentru a supraveghea linia de control care delimita contestatul teritoriu Kali de restul teritoriului înconjurător indian.

Dravid Trimisul”, spuse femeia care-l aștepta în însorita cameră din turn.

Te rog să iei loc”. Ea îi arătă o rogojină subțire identică aceleia pe care era așezată cu picioarele încrucișate în postura lotus. Dravid scană camera și zona înconjurătoare și nu putu să-şi creadă ochilor. Nu tu paznici, nu tu arme, nu tu apărare. Pe scurt, niciun fel de sistem defensiv. Dravid chiar nu putea să creadă că misiunea sa era chiar aşa ușor de realizat. Se uită la femeie care-l privea calm.

Eu sunt Durga Maa”, spuse ea . „Cea pe care vrei s-o asasinezi. Spune-mi, trimisule, vrei să mă omori imediat sau doreşti să menţii pretextul unei dezbateri diplomatice pentru o vreme ?

Dravid clipi rapid .

Ea zâmbi. „Îţi sugerez să începi cu asasinarea. În acest fel, mintea ţi se va eliber şi va fi posibil să discutăm problemele mai mari aflate în joc, fără distragerea atenției.” Şi-şi deschise brațele în gestul universal al salutului hindus. „Sva – swagatam , Mrityudaata, Bine ai venit , Înger al Morții.”

Chiar dacă era o capcană aşa cum îi comunicau datele din arhivele sale mentale, Dravid nu putea lăsa să treacă ocazia. Nu era acolo să se întrebe de ce. Scopul lui era să ucidă și să zboare. Ezită doar atât cât era nevoie să ruleze o scanare finală de verificare. Rezultatul a fost același ca și în cele trei cazuri precedente. A fost confirmat printr-o jumătate de duzină de verificări încrucișate , inclusiv o perfectă recunoaştere a ADN-ului. Femeia din fața lui era Durga Maa, fondatoarea și conducătoarea mişcării Kali. Era ținta lui. Îşi folosi unghia pentru o mică incizie în formă de semilună pe încheietura mâinii stângi și scoase acul siliciu armat din antebraţ. Avea de abia zece milimetri în diametru și trebui să-l apuce ferm. Îl şterse trecându-l peste palmă, curăţindu-l de pete mici de sânge și de cartilaj, cu care era acoperit. Colorat în aşa fel încât  să semene cu o vena proeminentă, acul era acum de un verde translucid care reflectă lumina soarelui în timp ce Dravid se mişcă. Era în alertă maximă acum, cu simțurile acut augumentate pentru orice rezistenţă sau ambuscadă. Nu întâmpină vreuna.

Durga Maa zâmbi în timp ce Dravid îi infipse vârful letal al acului între coaste. Pieptul ei era elastic și cald sub mâna lui. Dravid apăsă puternic, brutal, şi întreaga lungime de 20 cm a acului îi intră femeii în piept, alunecând ușor. Dravid îşi imagină cum acul îi perforă inima, deversând prețiosul fluid al vieţii. Îi urmări în ochi pâlpâirea și estomparea vieţii .

Kali fie cu tine”, spus femeia. Și apoi muri, corpul îi alunecă în lateral, cu picioarele încă blocate în poziția yoghină. Dravid o lovi într-o coapsă slăbind strânsoarea acestora, și femeia se întinse. O pată întunecată băltea sub trupul ei.

Bărbatul se uită în jur, incapabil să creadă că totul fusese atât de ușor. Simți chiar o remușcare din cauza neliniștii. Atitudinea ei, faptul că știa că o va asasina, acceptarea senină  a morţii, acestea nu erau lucruri căruia el ar fi fost pregătit să le facă față. Chiar și în cazul celui mai fanatic lider de sectă, întotdeauna era lupta finală pentru supraviețuire, instinctul organismului de auto-conservare. Dar Durga fusese cu adevărat gata.

Îşi alungă aceste gânduri din cap. Partea cea mai dificilă încă urma. Evadarea. Dravid  analiză opțiunile posibile și toate erau negative. Cea mai mică posibilitate de eșec (12,67 %) era să facă o gaură în perete turnului printr-o explozie și apoi să se dea alpinismului ca-n filme. Asta în cazul în  gardienele erau înarmate și pregătite de represalii violente, dar se pare că nu era cazul.

O scara circulară şerpuia în jurul camerei . Dravid coborî rapid și în tăcere scările de piatră, alert la orice semn de răspuns armat. Ajunse la nivelul următor și se trezi într-o cameră aproape identică. Era la fel de frugal mobilată, cu aceleași rogojini pe podea. Și mai era o femeie.

Se opri la vederea femeii. Era mai tânără decât Durga Maa, dar părul încărunţit prematur o făcea să pară mai vârstnică la prima vedere. Era îmbrăcată la fel, dar nu exact la fel. Nu putu s-o identifice prin evidențele sale. Era de asemenea, foarte frumoasă .

Ea se uită în sus ca și cum l-ar fi așteptat și arătă spre un bol cu ceai aburind și două căni de lut.

Salutări, Dravid Trimisule. Odată cu dispariția iubitei noastre surori, eu sunt acum Durga Maa. Vrei să mă omori pe loc,  sau accepţi mai întâi un ceai ?

Și-şi deschise brațele în același gest de acceptare.

Dravid crezu la început că era vorba de un truc. O tactică de întârziere destinată să-l întârzie până când gardienii ajungeau. Dar sistemele sale interne îi arătau că nimeni altcineva nu se apropia pe o rază de o sută de metri. Nu existau arme în cameră. Nimic care să-i facă vreun rău. Sistemul său intern o identifică pe femeia așezată înaintea lui. Cu un sentiment de neliniște în creștere, Dravid verifică și reverifică rezultatele scanării până când nu le mai putu pune la îndoială.

Cumva în spațiul a câteva secunde, femeia îşi schimbase structura ADN-ului deși aspectul ei fizic rămasese acelaşi. Din toate punctele de vedere, ea devenise exact ceea ce pretindea : Durga Maa, conducătoarea statului Kali, până la cel mai mic detaliu al compoziţiei genetice.

Femeia îi turnă ceai . „Nu poţi înțelege cum pot avea două femei aceeași identitate. Este o imposibilitate științifică, aşa crezi”.

Îi întinse cana de lut. Dravid nu făcu nici o mișcare s-o ia. Făcea în continuare verificări și reverificări pentru a examina fiecare variantă posibilă, conectându-se la sistemele orbitale pentru a accesa o puterea mai mare de procesare și alte arhive. Femeia puse cana jos în faţa rogojinii care îi era destinată.

Ai dreptate”, spuse ea . „Știința nu poate explica aşa ceva. Dar credința poate. Nu există decât o singură Durga Maa  . . . la un moment dat în timp. Dar la moartea ei, întreaga sa personalitate și fel de a fi, ceea ce ne place să numim aatma ei, trece la o succesoare. Eu sunt aceea.”

Aatma”, repetă el disprețuitor. „Vrei să spui, suflet ?”

Femeia îşi mai turnă ceai. Mișcările ei îi erau delicate, sigure și foarte plăcute la văz. Avea o osatură care ar fi fost considerată frumoasă printre indienii din nord, dar mult prea ariană și brahmană pentru nişte ochi sud-indieni .

Sufletul există”, spuse ea. „Nu contează că știința nu poate dovedi asta. Posed acum sufletul lui Durga Maa, ceea ce mă face să fiu Durga Maa.” Arătă spre sine . „Acest înveliş trupesc este irelevant. Ceea ce este înăuntru contează. Eu sunt avatarul lui Kali, la fel cum a fost Durga Maa timp cât a trăit.”

Dravid chicotit încet. „Avatare și aatma. Ce-i asta ? O ficțiune TriNet ? Păstrează-ţi propaganda pentru bigoţi.”

Femeia ţinu cana cu ambele mâini, în stilul asiatic . „Eşti sceptic”, zise ea, sorbind din ceai. „E de așteptat. Dar pot dovedi acest lucru ca fapt științific iar tehnologia poate verifica totul dincolo de orice îndoială.” Puse cana pe podea și-şi desfăcu brațele în același gest universal de acceptare . „Omoară-mă şi pe mine. Şi o să te lămureşti”.

Dravid ezită abia o fracțiune de secundă. Apoi decise că nu avea nimic de pierdut. De data asta folosi ce avea la îndemână spărgând cana şi secţionându-i jugulara cu marginea zimțată a unui ciob. O privi sângerând până la moarte, împroşcându-şi viața pe podeaua de piatră. Raza de soare ce lumina jetul de sânge se coloră pentru scurt timp în purpuriu. Pentru că era curios și pentru că era cea mai simplă opțiune, coborî la următorul nivel.

O altă femeie aștepta într-o altă cameră. Era mult mai în vârstă, având caracteristici faciale semi-orientale din India de nord – est. O mizo sau o naga. Descendentă a triburilor de vânători de capete ce bântuiau dealurile indo-birmane, triburi convertite la creștinism de către neobosiţi misionari baptiști americani cu câteva generații în urmă. Femeia nu era la fel de vorbăreaţă ca ultima. Dar scanarea i-a demonstrat înca o dată schimbarea imposibilă a ADN-ului, chiar în timp ce aspectul ei fizic rămase neschimbat. O ucise cu o vicioasă eficiență, sucindu-i gâtul cu o feroce mişcare a brațelor sale puternice. De data aceasta, monitoriză îndeaproape schimbarea după moarte. Scanarea îi arătă o transformare a structurii ADN-ului. Nu este o schimbare, îşi dădu el seama. O revenire la identitatea originală a femeii înainte de a devenit avatarul Zeiţei.

O furie îl străbătu, înlocuind uimirea inițială. Aşa ceva nu putea să se întâmple. Nu era parte a planului. Era o imposibilitate științifică. Coborî scările cu o viteză atletică, ajungând la nivelul următor cu o clipă înainte de a avea loc schimbarea, și prin „ochii” sistemului său privi transformarea în curs de desfășurare, modificarea însăși a structurii moleculare a componentelor ribonucleice. Apoi, ucise cel de al patrulea avatar – în lipsa unui termen mai bun – înainte de a mai apuca să scoată o vorbă. Femeia avea o aluniță pe sprânceana stângă și pielea întunecată și caracteristici faciale ale unei malayalam. Avea ulei de nucă de cocos pe părul ei și-i rămase pe degete în timp ce o apucase de cap şi i-l zdrobise peretele de piatră. Aceeaşi secvenţă continuă timp de mai multe niveluri. Vânând „Aatma”, pe măsura ce zbura de la femeie la alta. Asasinarea fiecărui nou avatar al lui Durga Maa, pe măsura ce renăştea genetic.

De pe la cel de al douăzeci și treilea nivel, constată că obosise. Hainele și corpul îi erau murdare de sânge și de cartilaje, precum şi urme ale identității individuale ale fiecărei femei. Ceai, ulei de nucă de cocos, fire de pulovere, fibre Pooja, pulbere Rangoli … Sistemele îi arătau ca turnul avea exact o sută de etaje. Încă şaptezeci și șapte de niveluri de rezolvat. Şi sistemele sateliţilor i-au transmis primul său lot de date : o suta de astfel de turnuri înconjurau perimetrul teritoriului disputat, fiecare turn având o sută de niveluri. Presupunând că fiecare etaj găzduit o succesoare, însemna ca trebuia să asasineze 10.100 de femei. Se opri și îşi re-examină opțiunile.

Ar fi mai ușor dacă ai accepta” , îi spuse avatarul numărul 23. O femeie micuţă şi tânără, abia mai mult decât o fată. O maharashtri, cu pielea închisă la culoare și pupilele negre ale daliţilor din podişul Deccan, descendentă a castelor ostracizate, „intuşabilii”, pe care Mahatma Gandhi i-a redenumit harijani, „copii ai lui Dumnezeu”, și cărora Dr.Babasaheb Ambedkar le-a zis daliţii. Femeia țesea un șal pe o charkha, folosindu-şi picioarele ei pentru a învârte roata din lemn, și lucrând constant în timp ce vorbea. „Cu cât vei lupta mai mult, cu atât îţi va fi mai greu.”

El vorbi cu furie abia ascunsă, frustrarea afectându-i legendarul auto-control. „Cum faci asta ? Transmiţi codul genetic prin staţiile orbitale ? Şi morphing-ul cum îl duci la capăt ? Tipul ăsta de tehnologie nu există ! Trebuie să fie un fel de iluzie.” Dar nici o iluzie nu putea înșela masiva capacitate de procesare pe care o accesase pentru a verifica și reverifica cele 22 de transformări „imposibile”.

Femeia acţiona războiul de țesut, împletind firele de lînă roșie, albă și de culoarea șofranului într-un mod expert în timp ce vorbea . „E atât de greu de acceptat, Trimisule ? Ești indian ca și noi. Nu eşti vreun occidental cu mintea aburită de știință. Știi că unele lucruri nu pot fi explicate, pot fi numai acceptate.”

Se așeză obosit, cu picioarele murdare de sânge, pătând o gramadă imaculată de lână albă, nepăsându-i. Femeia emise un clicăit cu limba și mută lâna în altă parte, alegând lâna murdărită și punând-o într-o grămadă separată pentru a o curăța mai târziu.

Bine”, zise Dravid, decizând că nu era nici un rău într-o scurtă discuție teoretică în timp ce sistemele sale căuta o explicație mai științifică.

Să presupunem pentru moment că sunteți toate avatarurile lui Devi , dar –

Nako re, baba”, îl întrerupse femeia. „Nu, fratele meu. Suntem doar femei. Femei muritoare de rând. Numai atunci când avatarul lui Devi moare, următoarea din linia de sucesiune îi ia locul. Samjhe ? Înţeles acum ?” Îi amintea enervant de mausi, mătuşa paternă, ​​care întotdeauna deosebit de sigură şi implacabilă. Dravid scrâşni din dinţi de frustrare.

Dar cum se poate întâmpla aşa ceva de atâtea ori ? Trebuie să existe o limită !

Limita Kashasaati ?” îl întrebă ea într-un flegmatic mod maharashtri. „Cunoşti mitologia noastră religioasă. O Zeiţă se poate renaşte la infinit, deoarece o zeiţă este Aatma, spirit pur. Şi Aatma nu poate fi ucis. Reciteşte Bhagwad Gita, frate. Armele nu-i pot face nimic, vântul n-o poate spulbera, focul n-o poate arde, apa n-o poate dizolva, pământul n-o poate înghiţi, Zeiţa este sufletul nemuritor.”

Dravid rămase tăcut. Mătuşa îl învăţase exact acelaşi verset din Gita, în originalul sanscrit. Cu foarte puţin efort putea să şi-o amintească stând cu picioarele încrucişate în faţa chaupat-ului din lemn suportând greutatea supradimensionată a volumului caligrafiat manual al Bhagwad Gita, cântând versetele slokas în sanscrită în acel mod înnebunitor, de neuitat .

Atunci, nu există decât o singură soluţie”, exclamă el în cele din urmă şi se ridică .

Femeia îl privi peste ramele ochelarilor, oprindu-se din ţesut.

Trebuie să aruncăm o bombă atomică peste voi toate. Să ştergem de pe faţa pământului întreaga Kali dintr-o singură lovitură. În felul ăsta nu vor mai trupuri în care Zeiţa asta blestemată să se mai refugieze.”

Dravid plecă, apoi se opri brusc. Ar trebui să o omoare. Spusese deja prea mult. Poate că şi ea avea un mod de a-şi informa compatrioatele, de a găsi un sistem de apărare împotriva genocidului propus.

Dar din anumite motive nu se putu hotărî să facă acest lucru. Se consolă cu gândul că va trebui oricum să le omoare pe toate în câteva momente .

Auzi din nou zbârnâitul charkăi în spatele lui.

A durat surprinzator de mult ca să obţină permisiunea necesară pentru a „neutraliza” teritoriul disputat. A fost o alternativă finală listată în meniul său de comandă şi ca Trimis oficial în teritoriul rebel, Dravid avea autoritatea de a lua decizia. Kali devenise în ultimul deceniu o durere de burtă pentru India Mare. Scâncelile de peste hotare au început să sune mai mult a nemulţumire, mai ales după ce atât de multe femei americane şi europene au emigrat pentru a se alătura „naţiunii” renegate. Superiorii săi anticipaseră necesitatea unei soluţii finale şi l-au trimis în Kali după ce toate pregătirile necesare avuseseră loc. Doreau ca această problemă să fie rezolvată acum, într-un fel sau altul, înainte de summit-ul tri-anual al Naţiunilor Nucleare Nealiniate şi Independente, care trebuie să aibă loc în următoarea săptămână la New Delhi.

Dravid iniţie un raport privind descoperirea unor arme nucleare şi testării lor pe teritoriul Kali, dovadă a intenţiilor teroriste şi capacităţii de distrugere a renegaţilor. Iniţiase un program care simula o situaţie de criză în curs de dezvoltare exact în momentul sosirii sale în teritoriul disputat. Evaluarea ulterioară a evenimentelor de către inevitabila Comisie a Drepturilor Omului, ar fi constatat că toţi ofiţerii săi însoţitori şi personalul subordonat fuseseră torturaţi succesiv şi ucişi cu brutalitate de către trupele teroriste Kali şi apoi el însuşi fusese obligat să facă turul formidabilei bazei nucleare Kali pentru a informa şi avertiza lumea cu privire la intenţia „naţiunii” Kali a ataca mişeleşte India. În desfăşurarea evenimentelor vor exista lacune şi ceva omisiuni dar aceste detalii nu vor face altceva decât să adăuge autenticitatea întregii şarade. Armele nucleare orbitale erau poziţionate şi anclanşate, gata de lansare la comanda lui.

Se retrăsese printr-un tunel aproape de baza pe unde intrase în teritoriul Kali. Gardienii nu opuseseră nici o rezistenţă, nici măcar nu încercaseră să-l oprească. Dravid zâmbi la gîndul modului absurd în care se comportau aceşti oameni. Şi simţi un val de bucurie privind distrugerea lor iminentă.

Declanşă rachetele nuclear orbitale în momentul în care ajunse la distanţa minimă de siguranţă. Într-o clipă, cerul plumburiu al după-amiazei fost sfâşiat de familiare fulgere orbitoare şi apoi norul în formă de ciupercă s-a lăţit pe firmament. Dravid începu să fluiere în timp ce se îndrepta spre Rimmer-ul parcat pe partea indiană a Liniei de Control. Şi apăruse chiar un comitet de primire aşteptând să-l salute, să dea mâna cu omul care „rezolvase” în sfârşit problema Kali.

David îşi îngădui un zâmbet satisfăcut de triumf şi era pe cale de a întinde mâna în semn de salut, când îl cuprinse schimbarea. „Agent Dravid ?” întrebă Prim-ministrul ex-general, zâmbetul ezitându-i când îl văzu pe cel mai celebru agent secret clatinându-se şi ridicând o mână la frunte.

„Te simţi bine ?”

Dravid se răsuci, cu ochii la norul ce ridica peste cei 230 de kilometri pătraţi care găzduiseră cele 700.000 de femei rebele până acum câteva secunde. Dravid ridicat pumnul şi-l scutură, gura deschizându-i-se într-un rictus al unui ţipăt fără sunet.

„Dracu’ să vă ia ! ”, reuşi să horcăie. Şi apoi schimbarea se încheie. Când se întoarse către Prim-ministru, furia şi ura fuseseră înlocuite cu o expresie de seninătate calmă care-l sperie pe liderul suprem al Indiei Mari mult mai mult decât orice act sau gest de violenţă.

„Eu sunt Durga Maa”, spuse omul cunoscut anterior ca Dravid Trimisul.

© Ashok Kumar Banker 2001, 2004

Titlul original : „In the Shadow of Her Wings”

http://www.infinityplus.co.uk/stories/shadowofherwings.htm

Traducere de Cristian Tamaș.

Traducerea și publicarea în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul autorului. Îi mulțumim.

Ashok Kumar Banker este un celebru scriitor indian, ale cărui cărți au fost publicate în peste 1,8 milioane de  exemplare în treisprezece limbi și în cincizeci și șapte de țări.

Author