-fragment-

Episodul VI: În care Axinte îşi cumpără un robot de bucătărie cu nouă sute de drahme

Automobilul se opri la zece de metri de ei şi, prin geamul deschis, un cap pleşuv şi gălbui, ca o roată de caşcaval afumat, se răsti la cei doi aflaţi în poziţii foarte ciudate: Hei, ce faceţi, vă duc undeva ?

Aha, acuma pricep, îşi spuse gânditor Axinte în barbă, mai venindu-şi în fire şi îmbărbătându-se după spaima suferită. Am vrea să mergem în Ruk, continuă Axinte, dându-i câteva picioare în dos lui Ruruk, care se trezi din leşin foarte nedumerit.

Nu ştiu unde îi Rukul ăsta, da’ sigur vă pot duce până la Atena, spuse zâmbind binevoitor cheliosul, care lui Axinte începea să-i semene tot mai mult cu un viezure datorită mutrei ascuţite.

Nici eu nu ştiu unde îi Atena, da’ îi bine şi acolo, spuse Axinte, ridicându-l pe Ruruk şi înghesuindu-se amândoi pe bancheta din spate a autoturismului Mercedes, a cărui uşă se închise cu un pocnet şi un scârţâit de fiare vechi.

Tu ce eşti? întrebă Axinte, după ce Volga porni cu greu, începând să uruie şi să împuşte din motor, făcându-l pe Ruruk să se vâre cît mai mult în banchetă, cu o căutătură de şoarece speriat.

Eu sunt comis-voiajor, spuse cheliosul. Aha, foarte interesant, n-am mai auzit de asta până acum, zise Axinte şi scoase din mâneca hainei un morcov, rătăcit nu se ştie cum pe acolo, pe care începu să-l ronţăie cu poftă.

De unde ai morcovul? întrebă Ruruk iritat.

Nu ştiu, am făcut rost, răspunse Axinte.

De ce nu ai făcut rost şi mai devreme, când muream de foame? Nu m-am gândit… Morcovul e foarte bun pentru ochi, are printre cele mai multe vitamine, e bun nu numai la vedere, dar la orice, aşa cred, e bun, e bun morcovul, interveni şi cheliosul, uitându-se când în oglindă la cei doi, unul mic şi bondoc, îmbufnat şi speriat, şi unul lung şi slab, placid, mestecând un morcov, când la şoseaua goală care străbătea câmpia deşertică, Mercedesul lăsând în urma lui o dâră groasă de praf şi ciulini răscoliţi.

Şi… ăsta, comis-voiajorul, ce face el, de fapt? întrebă Axinte muşcând din morcov.

Păi, comis-voiajorul este un om care se plimbă de colo-colo şi vinde diverse chestii altor oameni. Da’ nu-i vorba de chestii bune, lucruri de duzină în general, porcării, îţi trebuie o grămadă de fraieri ca să fii un bun comis-voiajor. Uite, eu nu mai ajung odată să-mi iau o maşină mai acătării din banii câştigaţi şi umblu cu rabla asta. Da’ îi bună, să ştiţi, merge foarte, foarte bine. Niciodată n-am avut probleme cu ea. Nimic care să nu se rezolve cu un picior în capotă şi câteva înjurături sănătoase, rânji cheliosul.

Şi acuma ce vinzi? se băgă şi Ruruk în seamă, cu dinţii clănţănindu-i, săltând ca o minge pe arcurile banchetei.

Acuma am un portbagaj plin cu roboţi de bucătărie, de cea mai bună calitate, ăştia sunt excepţionali, fac de toate, se mândri cheliosul.

Roboţi, hm, gândi Axinte cu voce tare, oare ăştia ce-or mai fi? Mănâncă mult roboţii ăştia, sau le tai capetele şi-i pui în tigaie de cum îi iei? continuă el, cu voce mai tăricică de data asta.

Cine, roboţii? întrebă cheliosul cu o voce ascuţită din cauza marii mirări.

Da, roboţii, confirmă Axinte.

Doamne, Maica lu’ Dumnezeu, da voi, ăştia de la ţară sunteţi înapoiaţi rău de tot, cântă pe nas cheliosul şi se închină cu evlavie.

Pardon, sări Ruruk ofuscat, eu nu sunt de la ţară, ci tocmai din marele oraş Haran, casa celor mai mari vrăj…, dar Ruruk nu apucă să-şi termine propoziţia spusă cu intonaţie maiestuoasă, că-l potoli Axinte cu un cot aplicat direct în burta rotundă şi proeminentă ca un ceaun, de scheună Ruruk ca un câine ciomăgit şi fără respiraţie un sfert de ceas după aceea.

Oraş pe naiba, eu n-am auzit de el, şi nu-s chiar neştiutor, spuse cheliosul care nu observase nimic.

Păi, bine, bre, spuse Axinte, făcându-i un semn împăciuitor cu ochiul lui Ruruk, care se zvîrcolea ca un apucat, luminează-ne şi pe noi.

Păi, începu cheliosul rânjind cu superioritate, curent aveţi acolo de unde sunteţi voi? Curent?

Nu, nu cred că avem, zise Axinte spăşit.

Haşa chredeheam şi eu, hohoti cheliosul, stropşind parbrizul cu salivă. Dacă ai curent, îţi poţi lua un robot de bucătărie. Îl iei şi îl bagi în priză, o chestie mică, cu două găuri, unde îi bagi coada aia neagră pe care o are… băi, da voi şcoală nu aveţi deloc? se opri cheliosul pe loc, puţin furios.

Eu ştiu să scriu şi să citesc, am învăţat de mic, pe Munte, se mândri Ruruk.

Eu nu prea ştiu nici de unele, nici de altele, rosti şi Axinte înciudat.

A, e clar, se linişti cheliosul. Deci, iei chestia aia neagră, ştecherul, şi o bagi în priză, după cum spuneam şi, apoi, robotul funcţionează carevasăzică şi poţi să-ţi faci cu el suc de fructe, pentru asta iei fructele şi le bagi acolo, poţi să faci maioneze, dar la voi, la ţară, nu prea cred că se practică, creme pentru prăjituri şi alte chestii. Aţi înţeles? Cam asta e.

Eu cred că am înţeles, spuse hotărât Axinte. Mare lucru robotul ăsta, şi cam cât ziceai că costă o drăcie din asta?

Nu costă mult, da’ dacă nu ai curent şi nu ai nici priză, la ce-ţi foloseşte? întrebă comis-voiajorul, de bună credinţă.

La asta nu m-am gândit, se mâhni Axinte. Chiar, dacă nu ai curent şi nu ai nici priză, ce faci cu el?

Păi, poţi să-ţi bagi ştecherul în fund, sau să-l ţii în mână, că tot aia e, se amuză comis-voiajorul.

A, păi e perfect, se repezi Axinte. Cât costă? Cred că vrem şi noi unul, nu, Ruruk?

Eu ştiu?, treaba ta, răspunse Ruruk îmbufnat, chiorăindu-i maţele.

Mercedesul huruia în continuare curgând de-a dreptul pe şoseaua dreaptă ca-n palmă, scuturându-se din toate încheieturile. Nimic nu se vedea nici în dreapta şi nici în stânga, numai în faţă părea că se desluşeşte şi altceva decât câmpie, însă, cum se lăsase seara, nimic nu mai era neapărat ceea ce părea.

Păi, dacă voi vreţi neapărat, eu cu dragă inimă vă vând unul. Şi să ştiţi că nu vi-l vând aşa, orşicum, ci ca la nişte prieteni dragi ce-mi sunteţi. Bani aveţi? întrebă cheliosul şi ochii îi luciră pentru o clipă.

Avem, avem, spuse Axinte în timp ce-şi căuta buzunarele după restul de bancnote de o sută de drahme rămas de la frumoasele sale veşminte purpurii.

În mod normal, în magazine, un robot de ăsta costă chiar şi mai mult de o mie două sute de drahme, dar eu, pentru voi, că-mi sunteţi simpatici, vi-l pot da cu numai nouă sute. Chilipir, nu alta. Ce ziceţi? se linguşi cheliosul, frecându-şi palmele-n gând.

Aaa, e perfect, sări Axinte în sus cu un zgomot de tablă îndoită, lovindu-se cu capul de plafonul maşinii, exact nouă sute mai am la mine.

Dom’le, toate lucrurile astea, parcă-s ticluite de cineva, serios vorbesc, parcă-s făcute, cine se gândea să-mi găsesc un client atât de bun tocmai în mijlocul pustietăţii, dar n-o să fiţi dezamăgiţi, vă promit, spuse cheliosul mulţumit, trăgând maşina pe dreapta, care se opri brusc cu aceleaşi împuşcături de la pornire, proiectându-l pe Ruruk, nepregătit, cu capul direct în scaunul din faţă, de mai că-i dădură lacrimile după toate câte i se întâmplaseră.

În portbagajul maşinii era un talmeş-balmeş de nedescris. Roboţi de bucătărie, argintii, albi, albaştri, roşii, în cutii şi ieşiţi din cutii, claie peste grămadă, cabluri, capace şi teluri de maioneză de nu mai ştiai ce să alegi. Comis-voiajorul scoase din spate o cutie rămasă întreagă, verifică conţinutul, suflă puţin pe aparat ca să mai împrăştie praful gros strâns pe el şi i-l întinse lui Axinte: Uite, cea mai bună calitate, nimic de reproşat, vă asigur.

Axinte luă cutia în mână, o privi puţin zăpăcit, după care scoase aparatul, îl cântări circumspect din priviri şi i-l întinse şi lui Ruruk, care se foia de colo colo în jurul lui.

Şi ăsta zici tu că face toate alea? întrebă Axinte.

Face, face, cum să nu, doar nu credeţi că vreau să vă mint, Doamne fereşte, se jură cu mâna pe piept cheliosul.

Păi şi cum merge? întrebă şi Ruruk. Păi nu merge fără curent, v-am mai spus, se răsti cheliosul.

Dă-l încoace, cum să nu meargă, nu spuneai că-i totuna de-l bagi în fund sau îl ţii în mână? se oftică Axinte. La asemenea întrebare cheliosul rămase fără glas, doar o bală mică, probabil de la nervi, i se lungea în stânga buzei de jos.

Axinte, nici una, nici alta, luă ştecherul aparatului în mână şi spre groaza comis-voiajorului şi încântarea lui Ruruk, acesta începu să zumzăie uşor şi egal.

Eee, uite, Ruruk, spuse satisfăcut Axinte, merge, omul e de bună credinţă.

Şi acuma cum facem suc cu el?, dar întrebarea lui Axinte rămase atârnată în aer, căci cheliosul, cu ochii tulburaţi ca la ieşiţii din minţi tăcu o vreme, cu gura căscată, apoi începu să înjure şi să arunce cu pietre de pe marginea drumului în cei doi, făcându-şi cruci largi, din vârful capului şi până la picioare.

La început nedumeriţi, cei doi încercară să se ferească de ploaia de bolovani în spatele Mercedesului galben cu pete de rugină, dar când văzură că se îngroaşă gluma şi cheliosul nu mai conteneşte cu blestemele şi scarmănă pământul în continuare ca un apucat căutând pietre, Axinte se supără şi ieşi de după maşină, poate l-o îndupleca să le spună ce are. Nu ajunse să se apropie prea mult, căci comis-voiajorul se tot îndepărta, şi nici să deschidă gura şi să-l întrebe: ce-i cu tine, om bun? nu mai reuşi că, roşu de furie şi spaimă, cheliosul se răstea întruna la el cu spume la gură: Draci! Draci sunteţi voi! Draci, pieriţi din calea mea! Auzind acestea, Axinte se înnegri la faţă şi spuse numai atât: Magariule!, şi pe loc, comis-voiajorul se transformă într-un măgar identic cu cel din burta căruia tocmai ieşiseră în dimineaţa aceea cei doi. Nu dură mult şi măgarul începu să ihăie sfâşietor şi o luă la goană pe câmpie unde vedea cu ochii. Eu nu-s dracul nimănui, aşa să ştii, i se justifică ofuscat Axinte lui Ruruk care-l privea acuzator dând din cap.

Tare supărat era Axinte pentru ce făcuse. Se plimba de colo-colo pe marginea drumului şi dădea cu piciorul în pietrele împrăştiate acum peste tot. Da’ parcă nici nu-i venea să desfacă ce făcuse, şi poate că nici nu ştia cum, sau poate că nu ţinea mult blestemul. Ruruk se aşezase pe capota maşinii şi privea pierdut în zare fără nici o expresie şi fără nici un cuvânt, măgarul se săturase de răgit şi îngenunchease undeva aproape de lina orizontului şi un vânticel călduţ îi învăluia pe toţi, fără nici o treabă anume şi el, ca şi ceilalţi, mai ridicând ici-colo câte un norişor de praf şi mizerii.

Ruruk, vin’ încoa, spuse Axinte îngândurat după o vreme. Tare prost-crescuţi şi fuduli oameni mai sunt prin părţile astea. Mai bine mergem înapoi la noi acasă, că acolo-i de noi. Şi spunând acestea îl potrivi pe Ruruk înaintea lui. Cu o mână ţinea robotul de bucătărie, iar cu cealaltă scoase din buzunar oglinjoara lui Ta şi uitându-se drept în ea, cât ai clipi din ochi, un fulger mare se arătă chiar acolo şi în urma lui nimic din ei nu mai rămase. Numai câmpul plin de ciulini, praful drumului, un Mercedes ruginit, ca vai de el, lăsat cu uşile larg deschise şi un măgar prăbuşit la pământ, pe spatele căruia soarele arăta ca o cocoaşă portocalie ce părea să-i intre în blană şi-n corp, la asfinţit.

© Cosmin Perţa

Publicarea fragmentului (Episodul VI  : În care Axinte îşi cumpără un robot de bucătărie cu nouă sute de drahme) în Revista SRSFF s-a realizat cu acordul autorului. Îi mulţumim.

Fragmentul provine din romanul lui Cosmin Perţa, „Întâmplări la marginea lumii. Aventurile lui Axinte Abramovici Papadopulos în pustie”, editura Cartea Românească, 2007.

Cosmin Adrian Perţa s-a născut pe data de 5 decembrie 1982, Vişeu de Sus, judetul Maramureş. A fost desemnat în cadrul ediţiei 2013 a Galei Tinerilor Scriitori, „tînarul prozator al anului 2012” pentru volumul „Teofil şi Câinele de lemn”, editura Herg Benet, 2012.

Studii:

Doctor al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti, cu o teză despre „Fantasticul de interpretare în proza central şi est europeană (secolul XX)”, iulie 2011.

Masterat la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, secţia Literatură română modernă şi contemporană, 2007, cu o dizertaţie despre „Optzecismul periferic”.

Licenţiat al Facultăţii de Litere, secţia română-etnologie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 2005, cu o monografie Radu G. Ţeposu.

Activitate profesională:

– Lector dr. al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Hyperion, din octombrie 2011

– Colaborator al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti între 20.09.2010-20.07.2011

– Redactor-şef al editurii Tracus Arte de la 1 iunie 2010

– Colaborator al Muzeului Naţional al Literaturii Române, secţiunea Proiecte culturale, din iulie 2010

– Redactor-şef al revistei VIP, noiembrie 2009 – 1 martie 2010

– Redactor-şef al Revistei şi al editurii Cuvântul, din octombrie 2009

Activitate literară:

Debut cu poeme în revista Convorbiri Literare – 2000

Volume publicate:

– Teofil şi Câinele de lemn, editura Herg Benet, 2012

– Introducere in fantasticul de interpretare, eseu, ed. Tracus Arte, 2011

– Fără titlu, poeme, ed. Paralela 45, Piteşti, 2011

– Două povestiri, ed. Tracus Arte, Bucureşti, 2011

– Bătrânul, o divină comedie, experiment literar, ed. Charmides, Bistriţa, 2009

– Bocete şi jelanii, poeme, samizdat, colecţia Biblioteca de poezie, Bucureşti, 2009, volum recomandat şi coeditat de revista Observator Cultural

– Întâmplări la marginea lumii, roman, ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2007

– Cântec pentru maria, poeme, ed. Vinea, Bucureşti, 2007

– Santinela de lut, poeme, ed. Vinea, Bucureşti, 2006;

– Zorovavel, poeme, ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2002;

– Coautor al Dicţionarului Echinox, ed. Tritonic, Bucureşti, 2004

Poeme apărute în traducere în revistele (selectiv): Confluences poétiques, Seine et Danube (Franţa), Langage et creativite (Canada), Magyar Naplo (Ungaria), Électron libre (Maroc), Alora, la bien cercada (Spania), Balkani (Bulgaria), Bukla (Slovenia), Zarez (Croaţia), DRIESCH (Austria).

Colaborator al revistelor româneşti (selectiv): România literară, Observator cultural, Dilemateca,Viaţa Românească, Tribuna, Convorbiri Literare, Vatra, Tomis, Familia, Poesis, Arca, Nord Literar, Steaua, Ca şi Cum, Mişcarea Literară, Feed Back, VersuS/M etc.

Referinţe critice (selectiv):

Marius Chivu – Dilema ; Paul Cernat – Dilemateca ; Cosmin Ciotloş – România literară ; Bogdan Alexandru Stănescu – Adevărul literar şi artistic ; Bianca-Burţa Cernat – Revista 22 ; Emilia Stere – Time Out ; Adina Diniţoiu – Observator cultural ; Ştefania Mincu – Paradigma ; Mircea Martin – Ziua literară ; Ion Mureşan – Verso ; Octavian Soviany – Tribuna ; Ioan Groşan – Ziua ; Irina Petraş – Contemporanul ; Andrei Terian – Cultura ; Elena Vlădăreanu – Vatra ; Rita Chirian – Cultura ; Şerban Axinte – Tribuna ; Felix Nicolau – Luceafărul ; Tiberiu Stamate – aLtitudini ; Victor Cubleşan – Steaua; Teodor Dună – Time Out ; Constantin Abăluţă – Ziarul de duminică ; Teodora Dumitru – Cultura ; Gellu Dorian – Convorbiri literare ; Viorel Mureşan – Poesis, Constanţa Buzea – România literară ; Adriana Gheorghe – Ziua literară ; Ştefan Manasia – Tribuna ; Andrei Simuţ – Familia ; Florin Pop – Archeus ; Claudiu Groza – Poesis ; Radu Ţuculescu – Tribuna ; Valentin Derevlean – Echinox ; Ionel Andraşoni – Adevărul de Cluj ; Gavril Ciuban – Graiul Maramureşului ; Gheorghe Pârja – Graiul Maramureşului ; Dragomir Gruia – Noua literatură ; Oana Pughineanu – Tribuna ; Veronica Buta – Vatra; Marian Drăghici – Viaţa Românească; Răzvan Voncu – Contemporanul; Claudiu Komartin – Tomis, Ioan Moldovan – România literară ; Ana Chiriţoiu – Noua literatură, Daniela Luca – Tomis, Cristina Ispas – Observator cultural, Cristina Vidruţiu – Steaua, Dumitru Chioaru – Euphorion, Radu Vancu – România literară, Violeta Savu – Ateneu, Raul Huluban – Steaua, Cristina Ispas – Observator cultural, Iulia Iarca – România literară, Adina Diniţoiu – Observator cultural, Viorica Răduţă – Viaţa Românească, Alexandra Găujan – Echinox, Mihaela Alecu – Corpul T, Paul Cernat – Dilemateca, Marius Manta – Ateneu, Florin Caragiu – Viata Romaneasca, Alexandru Vakulovski – Tiuk, Gabriel Dalis – Bookiseala, George Neagoe – Cultura, Bogdan Odagescu – Dilema etc.

Capitole consacrate analizei operei poetice personale în volumele:

Claudiu Groza, Computerul cu bibliografii, editura Grinta, Cluj Napoca, 2004

Ion Pop, Echinox. Vocile poeziei, editura Tribuna, Cluj Napoca, 2008

Ştefania Mincu, Douămiismul poetic românesc, editura Pontica, Constanţa, 2008

Răzvan Voncu, Un deceniu de literatură română, editura Ideea Europeană, Bucureşti, 2009

Felix Nicolau, Anticanonice, editura Tritonic, Bucureşti, 2009

Dumitru Chioaru, Noi developări în perspectivă, editura Limes, Cluj, 2010

Viorel Mureşan, Colecţia de călimări, editura Caietele Silvane, Zalău, 2011

Octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism, editura CDPL, 2011

Participări la festivaluri internaţionale :

– Lectură în cadrul proiectului ZOOM-ROUMANIE ! la Târgul de carte din Paris şi la Universitatea Sorbona, Paris IV, organizată de ICR, Paris, 2007

– Atelierul Rencontres internationales de traduction poétique, Ljubljana, 2008

– Bursă de creaţie la Paris prin ICR Paris 1 – 31 martie 2009

– Alte 5 lecturi in locatii diferite din Paris si la Targul de Carte parizian in perioada 1 – 31 martie 2009, alaturi de poeti francezi si romani (Matei Visniec, Linda Maria Baros sau – Nichita Danilov).

– Lectură în cadrul priectului “Luna 9 a Bucureştiului în Praga”, Praga, 28 septembrie – 01 octombrie, 2009, organizată de ICR Praga

– Lecturi in cadrul proiectului À la Roumanie – Romanian Literary Evening and Jazz Session, Brusseles, 17-19 martie 2010, prin ICR

– Review of Small Literatures, Zagreb, Croaţia, 2-4 septembrie, 2010

– Fictiunea Provocarii, Noaptea prozei tinere romanesti, Berlin, Germania, 25-27 nov. 2011