Iuri Ilkov, „Generalul”

Cristian Tamaș: Este Bulgaria o societate prinsă între modernitate și tradiționalism? Geografia este destin?

Iuri Ilkov: Societatea bulgară este strâns presată între modernitate și tradiții, ca orice societate. În acest sens (dacă adopt o interpretare mai largă a întrebării) sunt de acord cu Stanisław Lem, care susține că progresul tehnologiilor duce la distrugerea culturii. Accept că tradiționalismul este cultură și tehnologia este modernitate. Geografia, după părerea mea, determină unele specificități, dar nu și soarta unei societăți.

CT: Ce definește cultura bulgară și mai ales literatura bulgară?

II: Extern: societatea, intern: legile intrinseci ale dezvoltării culturii și literaturii. Un exemplu din ficțiunea speculativă: într-o societate cu o economie funcțională, va exista o  abundență de oricare produse, inclusiv nave stelare, dacă doriți (există exemple în acest sens și în SF-ul bulgar), iar în societățile disfuncționale economic – vor exista din abundență chestii precum fluxul conștiinței și psiho-poluarea…

CT Care este specificul fantasticii bulgare?

II: Este greu de răspuns, varietatea este enormă, dar poate că lirismul și umanismul sunt trăsăturile principale.

CT: SF-ul trebuie să fie politic/politizat și „în tendințe” pentru a fi considerat suficient de interesant în vederea eventualei traduceri și promovări ?

II: Chiar dacă suntem convinși că nu ne ocupăm de politică, politica se ocupă inevitabil de noi ! În acest sens, toată ficțiunea este „politică”, chiar dacă poate fi în moduri profund ascunse. Aș glumi dacă aș afirma că șansele de publicare cresc dacă personajele sunt LGBT, afro-americane sau afro-africane… Nu cred că ficțiunea speculativă trebuie neapărat politizată, mai ales în maniera antagonistă modernă.

CT: Ce recomandați cititorilor români, ce scriitori bulgari și ce texte ?

II:

Bătrânii:

• Pavel Vejinov² – „Bariera”, „Gușterul alb”, „Într-o zi de toamnă pe șosea”;
• Emil Manov – „Balada galactică” (după mine cea mai bună ficțiune socială bulgară) și „Călătorie în Uibrobia”;
• Liuben Dilov³ – „Drumul lui Icar”, „Paradoxul oglinzii”, „Multe nume ale fricii”, „Greutatea costumului spatial” și multe nuvele;
• Svetoslav Slavcev – „Ochii întunericului”, colecția de nuvele și romanul „Cetatea Nemuritorilor”;
• Vesela Luțkanova – „Clonări” și multe nuvele;
• Velicika Nastradinova – nuvele din culegerile „Doamna Vrăjitoare”, „Albii doctorului Albu⁴” și „Incredibila Marta”;
• Nikola Rusev – „Povestea lui Stoedin”, poate cel mai bun text SF bulgăresc, dar, din păcate intraductibil, din cauza jocului incredibil cu limbajul și cuvintele;
• Iordan Radicikov – culegerea de povestiri „Cămila”.

Cei de vârstă medie:

• Liubomir Nikolov – „Vierme sub vânt de toamnă”, „Cârtița”, „A zecea dreptate”, „Drumul cenușiu” (plasat în lumea ficțională a lui J. R. R. Tolkien, pe care Nikolov o cunoaște foarte bine datorită faptului că este traducător al lui Tolkien în bulgară),
• Petăr Kopanov – Operațiunea „Peștele” (science fiction cripto-istoric),
• Georghi Malinov – „Orfeu coboară în iad” și multe povești;
• Nikolai Tellalov – tetralogia „A trezi o mică dragoneasă” și multe povestiri;
• diverse povestiri de Ivailo P. Ivanov, Kiril Dobrev si Valentin Ivanov.

Tinerii:

• Nikolai Todorov – povestiri din culegerea sa „Stâlpii timpului”
• Martin Petkov – romanele „Ei nu cred în basme” și „Lumea este doar începutul”,
• Petăr Tușkov – romanul „Departamentul I”.

CT: Ce știți despre cultura și literatura română? Care sunt șansele ca operele publicate în limbi est-europene să fie traduse ? Ce se poate face pentru o mai bună cunoaștere reciprocă a culturilor și literaturilor noastre?

II: Cunoștințele mele despre cultura română sunt incomplete și întâmplătoare…Mircea Eliade și Eugen Ionesco sunt la cel mai înalt nivel mondial. Din clasici îi cunosc pe Mihai Eminescu și pe Ion Luca Caragiale. Am auzit multe lucruri despre Emil Cioran dar nu am citit nimic de el.

Ca student, mi-au plăcut foarte mult „Toate pânzele sus” de Radu Tudoran și „Ultima aventură” de Tudor Popescu.

Din SF-ul românesc am citit „Luntrea sublimă” de Victor Kernbach, „Capcanele timpului” și „Babel” de Vladimir Colin, „Prețul secant al genunii” de Adrian Rogoz, „Rătăcitor în timp și spațiu”- culegerea de povestiri SF românești (1977, Colecția Fantastika i Fentezi, Editura Narodna Kultura / Cultura Populară, Sofia) și asta este tot ce a fost tradus în limba bulgară…

Din zona culturii populare românești, îmi amintesc de „Nea Mărin miliardar”, „Profetul, aurul și ardelenii” și filmele despre comisarii de poliție Miclovan și Moldovan⁵, nu-mi amintesc câte erau, șase, dacă nu mă înșel…

La Eurocon 3 din Poznan, Polonia, în 1976 am urmărit niște scurt-metraje de animație românească uimitoare! După încheierea filmului, publicul a aplaudat! I-am spus asta fiului meu și le-a găsit pe internet în programul Eurocon din Poznan.

Prenumele regizorului este Sabin, dar nu-i amintesc numele de familie⁶… Pe site-ul lui sunt 7-8 filme, toate excelente. Artă cu adevărat grozavă!!!

La acel Eurocon au fost niște fani români și îmi amintesc de o seară petrecută împreună când ne-am distrat de minune…

L-am cunoscut pe Ion Ilie Iosif care obișnuia să participe la convențiile noastre din Bulgaria. L-am cunoscut pe Michael Haulică la Eurocon de la Kiev în 2006 și ne-a dat o povestire care a fost publicată în fanzinul nostru Terra Fantastika.

Îl cunosc și pe Alexandru Mironov, l-am văzut ultima oară în 1994 la Euroconul de la Timișoara, când era, dacă nu mă înșel, ministrul Tineretului și Sportului (după 1990).

CT: Vă rugăm să împărtășiți gândurile dumneavoastră fanilor și cititorilor români SFF!

II: Vreau să împărtășesc multe gânduri cu fanii români, dar prefer să o fac „live”… Aici aș vrea să spun „Hai să fim prieteni”!!! Să ne cunoaștem (suntem vecini, dar abia ne cunoaștem), să ne ajutăm și să facem proiecte comune.

Să fiți sănătoși !

CT: Îi mulțumim foarte mult domnului Ilkov pentru amabilitate și pentru receptivitatea privind SF-ul românesc și cultura română și îi dorim multă sănătate !

Notele traducerii:

1: Iuri Ilkov (născut în data de 8 noiembrie 1953, Sofia) este considerat „Fanul numărul 1 al Bulgariei”, fiind mai mult decât atât, o personalitate fascinantă, cu o remarcabilă erudiție, editor (revista și almanahurile „Terra Fantastika”), promotor și „misionar” al SF-ului de peste 50 de ani, eseist, publicist și critic literar. A terminat studiile secundare la Pazargik, a fost ofițer în armata bulgară, de aici cognomenul „Generalul”.

Este membru (din 1994 până în 2004, președinte) al clubului SF (prognostică, ficțiune și euristică) „Ivan Efremov” (Sofia) din 1974 până în prezent.

Fondator și președinte al clubului SF „Arkadi și Boris Strugațki” din Pazargik.

A publicat o serie de foiletoane și monografii colective despre istoria și teoria SF-ului. Creator, editor și redactor-șef al revistei „Terra Fantastika” și al seriei de titluri „Terra Fantastika”, laureat al premiilor Eurocon 2002 și Graviton 2005.

Din SF-ul internațional, câteva titluri preferate ale lui Iuri Ilkov sunt: Trilogia Progresorilor a fraților Strugațki, „Vidul perfect” (Doskonała próżnia, 1971) de Stanislaw Lem, „Ora taurului” de Ivan Efremov, „Biblioteca Babel” de Jorge Luis Borges și „Visează androizii oi electrice ” de Philip K. Dick.

A utilizat pseudonimul Makria Nenov, numele personajului principal din povestirea „Vise lente”, scrisă de Ilkov împreună cu Gheorghi Malinov .

Potrivit unei alte teorii, împărtășită de însuși Ilkov, Makria este numele pictorului care a pictat una dintre bisericile din Pazargik. Expert în opera fraților Strugațki, bun muzician, cântă la chitară.

2: Toate aceste texte au fost traduse și publicate în România: „Bariera”, „Gușterul alb” (Editura Univers, Colecția Globus, 1982), povestirea „Într-o zi de toamnă pe șosea” (Almanah Anticipația, 1986, și în volumul de povestiri „Fluturii albaștri” (Editura Centaurus, 1992) și romanul „Pieirea lui Aiax” (Editura Ion Creangă, 1982,).

3: Din proza SF a lui Liuben Dilov s-au publicat în România, romanul „Drumul lui Icar” (Colecția Fantastic Club, Editura Albatros, 1983) și povestirea „Ciudatul meu prieten, astronomul” în volumul ”Enigma Văii Albe” (povestiri științifico-fantastice bulgare), antologie de Mihail Magiari și Victor Kernbach, Colecția SF, Editura Tineretului, 1967.

4: „Bielite na Dr. Belia”, titlu original; s-a preferat românizarea numelui pentru păstrarea jocului de cuvinte

5: filmele regizate de Sergiu Nicolaescu : „Cu mîinile curate” (1972), „Ultimul cartuș” (1973), „Un comisar acuză” (1974), „Revanșa” (1978), „Duelul” (1981), „Supraviețuitorul” (2008)

6: pictorul Sabin Bălașa

Traducere de Cristian Tamaș.

© Iuri Ilkov și Cristian Tamaș. Textul nu poate fi reprodus decât cu acordul părților.