S.K.: Povestirile dumneavoastră seamănă cu picturile suprarealiste: trandafiri cresc din piept, un Ferrari este înghiţit de o stradă … Aţi fost influenţat de artişti precum Dalí şi Magritte? Cum integraţi aceste influenţe în decorurile dumneavoastră narative?
J.-C.D.: Suprarealismul este parte a peisajului în Europa, da, am fost influenţat de acesta (sînt chiar pasionat de Delvaux, Leonor Fini şi desigur, Dali şi Magritte, pentru a numi doar cîţiva… pictori). Dar această influenţă s-a pierdut treptat, cred. Primii mei ani au fost mai degrabă în stilul baroc, şi asta a devenit o marcă, aşa că am decis să mă depărtez şi să mă abat de la propria-mi cale bătută. Probabil că voi reveni cîndva.
S.K.: Există scriitori care v-au influenţat?
J.-C.D.: Totul mă influenţează! Scriitori, tot felul de artişti (pictori, muzicieni, fotografi şi arhitecţi – sînt extrem de sensibil la peisajele create de oameni) sau oamenii de pe stradă în cazul în care comportamentul sau înfăţişarea lor este suficient de neobişnuită. Poveşti sînt peste tot. Şi multe rătăcesc în jurul tău aşteptînd să fie culese.
În ceea ce priveşte scriitorii, lista este lungă – citesc o carte pe zi de cînd mă ştiu şi-mi plac în mod deosebit scriitori de proză scurtă cum ar fi J.G. Ballard, Ian Watson, Julio Cortazar, Jorge Luis Borges, Francis Scott Fitzgerald, Richard Brautigan, Dino Buzzatti, Italo Calvino, mulţi dintre japonezi (Yasunari Kawabata, Kobo Abe, Banana Yashimoto, Haruki Murakami)… science fiction-ul este un loc minunat de joacă pentru experimentarea povestirilor. Aproape în fiecare lună sau cam aşa ceva, am citit măcar o povestire care m-a dat pe spate. E minunat.
Îmi place, de asemenea, foarte mult SF-ul scris de femei (Elizabeth Bear, Kristine Kathryn Rusch, Linda Nagata, Chris Moriarty, sau cel al franţuzoaicelor Catherine Dufour şi Sylvie Lainé, pentru a numi doar cîteva autoare). Proza lor are o savoare distinctă, care-mi place.
S.K.: Aşa cum sînteţi capabil să scrieţi scene foarte vizuale, pline de culoare, aţi putea de asemenea să vă imaginaţi scriind fantasy, care are pe plan internaţional un potenţial mai mare din punct de vedere comercial?
J.-C.D.: Eu nu decid cu adevărat ce să scriu. Poveştile se cuibăresc în mintea mea şi mă decid să le scriu pentru a scăpa de ele – a scrie este o formă de evacuare, de expulzare a „ocupanţilor” din creier. Am scris totuşi un roman dark fantasy („La Guerre des Cercles”, 1995). Ei bine, de fapt am scris şi publicat primul volum şi am avansat mult cu cel de al doilea, după cîteva starturi false. Ar trebui să existe trei volume. E sumbru, baroc și extrem de crud. Îmi place.
S.K.: Pentru scriitorii prezenţi pe pieţele mai puţin cunoscute, este colaborarea internaţională esenţială în cazul în care doresc să-şi vândă lucrările şi în cazul în care doresc să atragă atenţia cititorilor? Credeţi că există suficientă colaborare în Europa, sau ar putea fi mai bine?
J.-C.D.: Oh, cu siguranţă, ar putea fi mult mai bine. Sînt complet de acord cu analiza ta şi sînt convins că ar trebui mai mult schimburi culturale la nivel european. Cu cîţiva ani în urmă, am transmis un articol în limba engleză ce descria scena franceză SF, iar nişte prieteni au făcut acelaşi lucru pentru ţările lor. Dar o colaborare reală este greu de implementat. Cînd am fost redactor asociat al revistei franceze Galaxie, am încercat să public autori italieni, germani şi spanioli, pe lîngă francezi şi anglo-saxoni. Dar sînt greu de găsit traducători buni – am avut noroc de a lucra cu unii dintre cei mai valoroşi – era frustrant să citeşti o povestire bună scrisă de cineva care nu avusese şansa traducerii unui roman în franceză.
S.K.: În Franţa şi Quebec există o piaţă SF consolidată (care ar putea fi mai mare şi mai valoroasă, dar care, ei bine, e încă OK). De ce este atît de dificil pentru autori francezi (şi pentru alţii) să devină cunoscuţi pe plan internaţional? Ai nevoie de contacte bune?
J.-C.D.: Nu este atît de dificil să devii cunoscut pe plan internaţional; este dificil este să intri ca vorbitor ne-nativ de engleză pe piaţa anglo-saxonă, care este foarte complexă (şi costisitoare pentru non-anglofoni). Evident, primul lucru care trebuie făcut este de a găsi un editor străin care să poată să-ţi citească textele în limba originală (s-ar putea întîmpla în Europa) – sau să-ţi traduci textele în engleză, deoarece orice editor de SF din lume citeşte şi în englezeşte. Ei, aici e problema … Am fost publicat în Statele Unite şi în lumea anglofonă, dar numai pentru că am suficienţi bani ca să-mi plătesc traducerile. Am o traducătoare remarcabilă, Sheryl Curtis. Deşi de multe ori lucrează pro bono, din pasiune, şi ea este, de asemenea, (şi pe bună dreptate), motivată de necesitatea de a-şi plăti facturile. Pentru că Sheryl este o traducătoare talentată, ceea ce scriu se publică în engleză. Dar nu-mi recuperez banii cheltuiţi timp de ani de zile, trebuie să aştept cîte trei sau patru ani pentru ca un text să producă nişte bani pentru a rambursa costul unei traduceri, altfel nu cîştig cu adevărat bani. În prezent pentru că două dintre culegerile mele de povestiri au fost deja publicate, şi există şi în format digital ca e-books, care nu mă costă nimic, dar îmi permit să fac mai mult, îmi pot recupera costurile mult mai repede. Sînt mai puţin îngrijorat acum.
Aceasta, desigur, se aplică în cazul povestirilor. Dar ai nevoie de cîteva mii de euro pentru traducerea unui roman şi, din moment ce nu poţi fi sigur că va fi publicat, e un pariu, şi unul riscant. Am aplicat cu tone de manuscrise în format standard pe piaţa anglo-saxonă – 150.000 de cuvinte şi evident, sinopsisurile de rigoare – şi chiar dacă volumul respectiv era deja publicat în franceză, cîştigase premii, etc., în general, răspunsul editorilor este, „Arată grozav, cînd putem vedea restul? “, iar eu le ziceam, „Trimiteţi-mi un contract şi plătesc pentru restul de traducere.”, şi ei răspundeau: „Nu, nu pot să vă trimit un contract bazat pe primele o sută cincizeci de mii de cuvinte, am nevoie de tot manuscrisul”. Cu alte cuvinte, ei se aşteaptă ca eu să cheltui 10.000 de dolari pe o traducere şi mai tîrziu mai vedem noi… Sau poate că nu, dacă nu le place cartea. N-au pe nimeni în stare să citească o să citească o carte în franţuzeşte, pe nimeni. Cota de piaţă a cărţilor traduse din limbi străine şi publicate în Statele Unite este pe la două-trei procente din piaţa totală – şi aceste cifre includ toate limbile. În Franţa, cota cărţilor traduse este la mai mult de 30% … Nu folosim acelaşi set de reguli.
S.K.: Publicaţiile online sînt un bună oportunitate pentru tinerii scriitori să-şi publice povestirile, dar, din păcate, există, de asemenea, o mulţime de texte proaste. Ar trebui să existe o verificare a calitaţii, o garanţie oficială pentru SF-ul bun prezent online?
J.-C.D.: Aceasta este o observație relevantă. Indiferent de formatul în care povestea ta va fi publicată, e nevoie de un lector, de un redactor, de un editor pentru a evalua, alege, pentru a îmbunătăţi şi valida un text. Dacă recurgi la auto-publicare nu există nici o garanţie pentru cititor. Deci, există o nevoie de redactori şi editori online – aceştia există deja în lumea anglo-saxonă. În Franţa, sînt reviste on-line, cum ar fi Angle mort (www.angle-mort.fr), care publică povestiri superbe. Acestea devin o marcă a calităţii. Avem nevoie de mai multe iniţiative de genul ăsta.
S.K.: Care sînt cele mai bune metode pentru scriitorii necunoscuţi să iasă în evidenţă, să fie unici? Ar trebui să aibă nişte caracteristici unice sau şi stilul contează?
J.-C.D.: Dacă eşti unic, îţi vei găsi drumul ca să ieşi în evidenţă. Dar a contrapune stilul conţinutului este o veche şi uzată dezbatere. În calitate de cititor, am nevoie de ambele. Din belşug, de ambele. Şi nu uitaţi: adînc în inima lui, fiecare este unic. Dar să nu crezi că doar originalitatea ta va fi suficientă. Va fi nevoie şi de foarte multă muncă.
SK: Cînd ați scris prima povestire SF şi unde a fost publicată?
J.-C.D.: Am început să scriu în iulie 1981, pentru că atunci aveam suficient timp. Mi-a luat o lună să scriu prima mea povestire – v-am spus că sînt un scriitor lent? – apoi am scris alta în august, o a treia în septembrie. Am trimis-o pe ultima revistei franceze Fiction şi a fost acceptată în cinci săptămîni (am fost foarte norocos). A fost publicată în martie 1982. După aceea, a fost mai uşor, am avut un contact direct cu editorul de la Fiction, am început să întîlnesc colegi şi redactori de SF la alte convenţii SF şi am scris în mod regulat povestiri în fiecare an. Primul meu roman, pe de altă parte, a fost scris în 1986, mult mai tîrziu.
S.K.: Care sînt planurile dumneavoastră pentru viitor? Veţi publica şi romane sau vă concentraţi asupra povestirilor?
J.-C.D.: Sînt cu siguranţă un autor de povestiri şi nu-mi pot imagina să nu scriu aşa ceva. Cu toate acestea, am scris şase romane şi sînt încă interesat de formele narative mai lungi (am în lucru şi nuvele care sînt o altă specie literară). Am două romane în pregătire, unul amplu de fantasy, cum am menţionat mai devreme şi o povestire SF cu un singur personaj feminin principal, care ar trebui să fie publicată în serial – prima parte a fost publicată ca nuvelă de revista franceză Bifrost. Şi mă gîndesc de asemenea, la un nou alt roman cu acţiunea în universul Animalcities. Dar asta va mai dura.
S.K.: Descrieţi-mi, vă rog, scena SF franceză. Ce scriitori ar trebui să citim, care sînt cele mai bune cărţi?
J.-C.D.: Ei bine, răspunsul la întrebarea ta ar fi cel mai rapid mod de a fi urît de toţi prietenii pe care aş uita să-i menţionez! Trebuie să precizez că am actualizat articolul meu despre SF-ul francez, care ar trebui să-i ajute pe cititorii internaţionali să afle mai multe despre universul SF-ului francofon. Cel mai important lucru este că apar o mulţime de scriitori noi în fiecare an! Am publicat antologia „Destination Univers”, în luna februarie a acestui an. E o culegere coordonată profesionist (împreună cu scriitoarea Jeanne-A Debats – n.t.) de texte space opera şi jumătate din autori sînt nou-veniţi. Sînt chiar buni, crede-mă!
S.K.: Dacă aţi fi invitat pe o navă spaţială, care ar fi primul lucru care l-aţi face?
J.-C.D.: Mai mult ca sigur că aş întreba unde sînt toaletele pentru că am tendinţa să am rău de… spaţiu. Apoi aş merge pe punte să contemplu stelele!
S.K.: Multe mulţumiri pentru acest interviu!
Copyright © Sven Klöpping & Jean-Claude Dunyach, 2012
Traducere de Cristian Tamaş
Originalul interviului a fost publicat în revista de SF internaţional, InterNova: http://nova-sf.de/internova/?p=769
Interviul a fost tradus şi publicat cu acordul autorilor şi al editorului InterNova, Michael Iwoleit. Le mulţumim.
Jean-Claude Dunyach (născut în 1957) este unul dintre cei mai importanţi scriitori SF francezi contemporani. Are un doctorat în matematică şi informatică şi lucrează la compania Airbus (Toulouse). Scrie SF din anii 80 ai secolului trecut şi a publicat şapte romane şi opt culegeri de povestiri. În româneşte i-au fost traduse mai multe povestiri:
- „ Memoria covorului – un mister bine urzit” („Déchiffrer la trame”), traducere de Laurențiu Turcu (Val Antim), Almanahul Anticipaţia 1998 ; Premiile Imaginaire 1998, Interzone şi Rosny-Aîné în 1998;
- „Toamna catedralei” („L’automne de la cathédrale”), revista Artiunea (!?!), 25/01/1994
- „Veniți în palatul meu” („Venez dans mon palais”), traducere de Anca Aladgem și Dan Georgescu, în „Valea timpului profund: Science-fiction francez, cele mai senzaționale povestiri ale ultimilor ani. Antologie și repere bio-bibliografice de Stephane Nicot și Alain Grousset”, Editura de Vest, Timișoara, 1993
Bibliografie
„Autoportrait” (Autoportret) (culegere) (col. Présence du Futur No. 415, ed. Denoël, Paris, 1986)
„Le Temple de Chair” (Templul de carne/Le Jeu des Sabliers, vol. 1) (col. Anticipation No. 1592, ed. Fleuve Noir, Paris, 1987)
„Le Temple d’Os” (Templul de os/Le Jeu des Sabliers, vol. 2) (col.Anticipation No. 1609, ed. Fleuve Noir, Paris, 1988)
„Nivôse (Étoiles Mortes, vol.1) (col.Anticipation No.1837, ed. Fleuve Noir, Paris, 1991)
„Aigue-Marine” (Étoiles Mortes, vol. 2) (col.Anticipation No.1838, ed. Fleuve Noir, Paris, 1991)
„Voleurs de Silence” (Hoţii de tăcere/Étoiles Mortes, vol.3) (col.Anticipation No. 1858, ed. Fleuve Noir, Paris, 1992)
„Roll Over, Amundsen” (col.Anticipation No. 1912, ed. Fleuve Noir, Paris, 1993)
„La Guerre des Cercles” (Războiul cercurilor) (col.Anticipation No. 1963, ed. Fleuve Noir, Paris, 1995)
„Étoiles Mourantes” (Stele muribunde) (în colaborare cu Ayerdhal) (ed. J’ai Lu Millénaire, Paris, 1999)
„La Station de l’Agnelle” (Staţia oiţei) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2000)
„Dix Jours Sans Voir la Mer” (Zece zile fără a vedea marea) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2000)
„Étoiles Mortes” (Stele moarte) (ed. J’ai Lu, Paris, 2000)
„Déchiffrer la Trame” (Descifrînd trama) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2001)
„Le Jeu des Sabliers” (Jocul clepsidrelor) (ed. ISF, Paris, 2003)
„Les Nageurs de Sable” (Înotătorii nisipului) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2003)
„Le temps, en s’évaporant…” (Timpul, evaporîndu-se..) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2005)
„Séparations” (Separări) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2007)
„Les harmoniques célestes” (Armonii celeste) (culegere) (ed. L’Atalante, Nantes, 2011)
În engleză:
„In Medicis Gardens”, Full Spectrum 4, Bantam Spectra, New York, 1993
„The Dead Eye of the Camera”, Full Spectrum 5, Bantam Spectra, New York, 1995
„Unravelling the Thread”, Interzone 133, Brighton, UK, July 1998; reprinted in Year’s Best SF 4,
HarperPrism, New York, 1999
„Come Into My Parlor”, Altair 1, Blackwood, SA, Australia, 1998
„Footprints in the Snow”, Interzone 150, Brighton, UK, December 1999
„Station of the Lamb”, Altair 6, Blackwood, SA, Australia, 2000
„All the Roads to Heaven”, Interzone 156, Brighton, UK, June 2000
„Orchids in the Night”, Interzone 160, Brighton, UK, October 2000
„Watch Me When I Sleep”, Interzone 168, Brighton, UK, June 2001; reprinted in Year’s Best Fantasy and
Horror, Tor Books, New York, 2002
„Enter the Worms”, On Spec, Volume 14, Number 2, Edmonton, Canada, Summer 2002
„What the Dead Know”, On Spec, Volume 16, Number 1, Edmonton, Canada, Spring 2004
„The Night Orchid: Conan Doyle in Toulouse”, (collection of short stories), Black Coat Press
„Separations”, The SFWA European Hall of Fame, edited by James & Kathryn Morrow, Tor 2007
„The Thieves of Silence (collection of short stories), Black Coat Press, 2009
Premii:
Grand Prix de la Science-Fiction Française 1986, categoria « Nouvelles », pentru « Les Nageurs de Sable », publicată în revista FICTION, republicată în culegerea « Autoportrait».
Premiul Rosny Aîné 1992, categoria « Nouvelles » pentru « L’autre côté de l’eau » (inclusă în volumul « Voleurs de Silence »).
Premiul Rosny Aîné 1992, categoria « Roman » pentru « Étoiles Mortes ».
Premiul Ozone 1997, categoria « Nouvelle Fantastique » pentru « Ce que savent les Morts », publicată în Territoires de l’Inquiétude n° 9.
Premiul Imaginaire 1998, Premiul Interzone şi Premiul Rosny-Aîné în 1998, catégorie « Nouvelle » pentru
« Déchiffrer la Trame », publicată în revista Galaxies n° 4.
Grand Prix Tour Eiffel 1999 şi Prix Ozone 2000, categoria « Roman français » pour « Étoiles Mourantes » (în colaborare cu Ayerdhal)
Premiul Rosny Aîné 2008, categoria « Nouvelles » pentru « Repli sur Soie » (Bifrost n°47)
A fost tradus în engleză, germană, italiană, rusă, daneză, maghiară, bulgară, croată și română. Jean-Claude Dunyach a scris şi versurile melodiilor mai multor cîntăreţi francezi, ceea ce a reprezentat inspiraţia pentru subiectul unuia dintre romanele sale despre un solist rock&roll aflat în turneu în Antarctica cu o orchestră filarmonică…
Site: http://jean-claude.dunyach.pagesperso-orange.fr/accueil.html
