„Noi, scriitorii suntem un fel de creaturi amărâte și obstinate : putem doar să scriem și să scriem și să scriem până când îmbătrânim și murim. Doar tu, cititorule, dai un sens muncii noastre ! ” – Kostas Paradias
Cristian Tamaș: SF-ul & F-ul grecesc reprezintă o terra incognita, nu numai în România, ci și în Europa și în lume. De ce este așa?
Kostas Paradias : Este foarte greu pentru mine să nu recurg la un răspuns dur şi cinic de tipul, „nu este cunoscut, pentru că SF-ul & F-ul grecesc de-abia există”, chiar dacă o asemenea afirmaţie este cel mai aproape posibil de adevăr. A explica motivele acestei stări de fapt ar lua prea mult timp și ar putea fi deprimant, aşa că prefer să scurtez povestea : Grecia, în ciuda pasionaților fani SF&F şi a scriitorilor care au aspiraţii, nu are o piață editorială care să fie interesată în receptarea şi asimilarea textelor autorilor greci contemporani de SF&F. Acesta este un paradox interesant, având în vedere cât de mare este numărul foarte pasionaţilor cititori greci de ficțiune internațională, care se blochează la gândul citirii unor lucrări ale autorilor greci din domeniul imaginarului.Poate din cauza acestei atitudini şi a lipsei de apetenţă a cititorilor greci pentru autorii din propria țară, suntem forțaţi mulți autori greci (printre care mă număr şi eu, de exemplu), departe de piața editorială grecească, în căutare de oportunități de publicare, în încercarea construirii unei cariere de scriitor profesionist oriunde în altă parte decât în patria noastră Grecia.
Cristian Tamaș: Care să fi explicaţia faptului că The Encyclopedia of Science Fiction menționează doar trei scriitori greci, George Papadopoulos, Diamandis Florakis, Kay Cicellis, o singură revistă SF (Universe Pathways) și doi regizori de film de origine greacă, australienii George Miller (Miliotis), creatorul seriei de filme SF „Mad Max” şi Alex Proyas ? De ce crezi că nu există o monografie despre Grecia în Enciclopedia Science Fiction-ului?
Kostas Paradias : Ei bine, ia să vedem… George Sotirhos (Universe Pathways/Symbandikes Diadromes) este singurul editor de SF & F care în acest moment îşi asumă şi îşi acceptă statutul de scriitor SF. George Papadopoulos a avut şansa unor traducei în limba engleză, Diamandis Florakis a scris thrillere SF politice iar Kay Cicellis a fost recunoscută doar pentru că a fost singura autoare SF din Grecia în acea perioadă. Dar în deceniile în care aceşti scriitori şi-au publicat rezultatele muncii şi pasiunii lor, ei au fost, s-o spunem fără menajamente, stigmatizaţi. Și ia ghici ? Încă mai suntem.
Această atitudine nu este doar o lipsă de organizare, determinând acest dezinteres scandalos pentru autorii greci de SF&F care îndrăznesc să aducă la cunoştinţa comunității internaționale faptul că există. E vorba de faptul că a fi scriitor în Grecia de orice altceva decât de maculatură erotică sau de biografii politice, este o sinucidere, ca urmare a marginalizării extreme. Nu există o monografie despre Grecia, în Enciclopedia Science Fiction-ului, deoarece aproape că nu există scriitori SF&F în Grecia , care nu să fie disprețuiţi şi batjocoriţi de editori sau luaţi în râs – da, chiar de fanii greci – pur și simplu pentru că au ales să scrie și să publice în limba lor maternă. Acesta este un exemplu al dramei unor scriitori lipsiţi de audiență în țara lor din nici un alt motiv decât acela al prejudecăţilor şi snobismului din partea cititorilor vorbind aceeaşi limbă. Cred ferm că aşa ceva este o rușine.
Cristian Tamaș: Care este statutul în Grecia al scriitorului grec de SF & F, al editorului grec și al cercetătorului interesat de domeniul local al imaginarului? Sunt în Grecia, critici literari și teoreticieni axaţi pe exegeza SF-ului & F-ului, sau doar recenzenți? Există un canon literar în Grecia şi cine îl stabileşte? Academia Greacă sau vreun influent critic literar? Ce putem afla despre literatura fantastică greacă?
Kostas Paradias : Ei bine, pentru a cita cuvintele unui editor pe care l-am contactat cu privire la un manuscris de-al meu pe care i-l trimisem (o operă spațială intitulată „Her Fractal Majesty”) : „Îmi place stilul tău și modul de abordare, dar în acest moment, tot ce se poate vinde sunt lucrările traduse ale autorilor străini”. Aşa ceva este complet deprimant pentru un scriitor de a i se vârî permanent în faţă urâta realitate a profitului, mai ales atunci când o aude de la editorii înșiși , în general, oameni care sunt perfect conștienți de starea pieței greceşti şi de ceea ce se consideră că este vandabil. Există un număr foarte mic de editori greci care încă mai combat pe tărâmul SF&F-ului în ciuda teribilului volum de muncă și a problemele financiare care apar mereu. Un editor din Grecia este de obicei şi un traducător ( pentru că de cele mai multe ori singura activitate remunerată şi cât de cât profitabilă din domeniul SF & F-ului în Grecia, o reprezintă traducerile), și deşi se consideră că responsabilitatea decurge din momentul în care eşti plătit să faci o muncă, suma aferentă unei traduceri fie nu e plătită la timp fie nu e plătită de loc. A fi editor de SF&F în Grecia nu este din păcate, precum în reclamele americane.
În ceea ce priveşte criticii literari şi teoreticienii SF-ului & F-ului grecesc, nu a existat nici o cercetare academică sistematică şi constantă a domeniului imaginarului grecesc, ci doar una sporadică. Cei mai mulți dintre cei care se autonumesc exegeţi sunt de obicei, supra-entuziaşti fani ai unor cărți traduse sau scriitorii înșiși care de obicei, publică nişte articole pe site-urile şi blogurile lor sau în publicații efemere având tiraje microscopice. Cei mai mulţi dintre criticii și teoreticienii greci ai SF & F-ului recurg la autopublicare şi de cele mai multe ori sunt obligați să-şi trateze domeniul de cercetare ca pe un hobby.
SF & F-ul grecesc nu este considerat parte a canonului literar în Grecia. Aceste genuri sunt în mare parte considerate „paraliterare”, ceea ce înseamnă că acestea nu au fost acceptate în Olimpul literar mainstream chiar dacă mulți renumiţi autori greci au scris de fapt şi povestiri şi romane SF. Mediul academic-universitar refuză să recunoască existenţa SF-ului şi F-ului grecesc, dovedind o fixaţie de-a dreptul bovină asupra operelor mitologice ale lui Homer, care vezi doamne sunt mai mult decât suficiente pentru țara noastră. Cât se poate de greșit, desigur. Există SF grecesc, există şi fantasy grecesc, cu toate că în formă publicată doar la nişte edituri mici ( cum ar fi Jemma Press și Cărările Universului/Symbandikes Diadromes), şi refuză să dispară. Există o serie de edituri greceşti care le permit autorilor să-şi publice munca şi să o facă disponibilă pe scară largă publicului potenţial interesat. Din păcate așa cum am menționat deja, e vorba de un public foarte mic, acela care doreşte să cumpere şi să citească lucrările autorilor greci.
Cristian Tamaș: Care este statutul science fiction-ului & fantasy-ului grec, în cadrul culturii greceşti? Sunt aceste subspecii ale fantasticului considerate ca fiind majoritar maculatură precum în restul țărilor continentale europene?
Kostas Paradias : Da, în mare parte. Mediul academic-universitar nu recunoaşte existenţa domeniului imaginarului autohton, fanii şi consumatorii frenetici nu vor ieși vreodată din dulapul lor şi nici nu se vor lăuda, aşa cum fac cu pratcheţii şi miévillii care le supra-aglomerează rafturile, iar grecul de pe stradă (nea Iorgos, cum spunem noi în Grecia) nu dă nici doi bani pe SF&F cu excepția cazului în care există nişte țâțe (iertaţi-mi, vulgaritatea, vă rog) în adaptările TV şi cinematografice. Cel mai enervant lucru cu toate acestea, nu este faptul că grecii refuză să recunoască SF&F-ul ca pe o literatură valoroasă şi onestă ci faptul că grecii, ca popor sunt pur şi simplu fascinaţi şi dependenţi de escapismul lor. Devorăm teorii ale conspirației postulând existenţa unor „gaze ce controlează minţile”, răspândite de avioane misterioase. Ne minunăm în faţa unor cretinisme monumentale conform cărora strămoşii nostri au fost extratereştri de pe Sirius – B, şi vor reveni să lupte prin 2055 împotriva demonilor din infern pentru dominația Pământului. Devorăm tone metrice de pornografie imbecilă autonumită „literatură erotică” și stăm ca proştii luni de zile în faţa calculatoarelor pentru a căuta şi „cerceta” miraculoase leacuri bioenergetice din căcat de bou. Ca popor, noi grecii suntem total DEPENDENŢI de escapismul nostru, într-un asemenea hal încât este foarte trist. Iar deşi suntem chiar dispuși să cheltuim bani buni pe tot felul de gunoaie idioate, considerăm SF & F-ul ( exemple perfecte, sănătoase şi creative de escapism intelectual) a fi „maculatură”, ceea ce mă înfurie la culme.
Cristian Tamaș: Cum ai caracteriza SF-ul grec? Care-i vocea sa unică?
Kostas Paradias : SF-ul grec are puțini reprezentanți, dar există o singură temă pe care o tot văd apărând la fiecare autor: o nevoie obstinată de evadare, reflectând probabil propria noastră fascinație pentru „altceva”. Mă tot întâlnesc cu această temă în textele lui Germanos, Mastakouris, Miliotis, și în ale mele de asemenea.
SF-ul grec are cum spuneam foarte puțini autori publicați (și cunoscuți) și noi toți părem să fim de acord asupra unei singure teme, o temă foarte importantă : „scoate-mă de aici”. Noi nu însemnăm țara, desigur. Ne iubim țara, pentru toate stranietățile și nebuniile ei și contrastele sale și ocazional chiar și pentru ipocrizia ei. Dar noi amatorii de SF trebuie să existăm într-o formă diferită, într-un loc în care cineva se poate bucura de cărțile lui Stanislaw Lem netrebuind să fie neapărat membru al Partidului Comunist și cineva căruia îi place să citească și altceva decât operele lui J.R.R. Tolkien să nu fie considerat că „trece printr-o fază de sonat”. Poate că este o iluzie, desigur. Poate că noi, grecii nu vom fi niciodată capabili să ne eliberăm de povara strămoșilor noștri. Dar un scriitor poate visa. Este, la urma urmei, treaba lui …
Cristian Tamaș: Care sunt cei mai importanţi scriitori greci de SF & F și care sunt operele lor relevante?
Kostas Paradias: Presupun că atunci când spui „importanţi”, vrei să spui de asemenea, „cei mai cunoscuţi”. După o lungă cercetare care a dat puține rezultate, cred că Makis Panorios şi culegerea sa de povestiri „Mâine”. E un volum foarte interesant, care s-a concentrat asupra unei serii de povestiri despre interferenţa dintre inteligenţele artificiale și umanitate, nu printr-o zguduitoare confruntare planetară á la Terminator, ci prin evidenţierea problemelor sociale ale co-existenței și implicațiile servituţii față de om a unor mașini conștiente.
Georgios Balanos este unul dintre puținii exegeţi curajoși care au încercat să exploreze latura academică a criticii SF & F, lucrarea sa cea mai notabilă fiind „În umbra lui Cthulhu” („I Skia tou Kthoulou”, 1993–98), o abordare profesionistă a temelor horror și a tropilor science fiction-ului din secolul XX. Desigur, studiul lui George Balanos nu au fost luat în serios ca fiind o „adevărată” lucrare academică, ceea ce este de-a dreptul rușinos.
Nick Vlamis a scris uimitoarea comedie „neagră” SF numită „Bartleby the Computer Nerd”, preluând personajul copistului Bartleby al lui Herman Melville („Bartleby, the Scrivener: A Story of Wall Street”) , transformându-l şi adaptându-l zeitgeist-ului secolului XXI. Vlamis a transformat mizeria nevrotică a năpârstocului melvillian Barteby într-un geniu asocial şi inadaptat, expert în computere, care renunță la viața sa plictisitoare și la slujba alienantă şi opresivă și devine un cyber-nomad, trăindu-și viața călătorind şi alegând relațiile umane autentice, în locul celor mediate de internet.
Freddy Germanos, unul dintre cei mai renumiţi scriitori moderni din Grecia, a scris, de asemenea, o culegere de povestiri, intitulată „Planeta ostilă”. O excelentă satiră socio-politică, care reflectă tendințele și temerile cititorului mediu grec, la care se adaugă tema călătoriei temporale şi un romanţ având ca personaj o inteligenţă artificială, roman care din nefericire a fost citit de foarte puțini greci.
Apoi, trebuie menţionată Kira Sinou, care a scris „Marele experiment”, despre un bărbat al cărui creier este afectat, rezultatul fiind că IQ-ul său creşte de o sută de ori, transformându-l dintr-un un binevoitor şi comun individ într-un personaj super-malefic ieşit parcă din comicsuri.
Și trebuie amintiţi şi scriitori greci din generaţii mai vârstnice cum ar fi Penelope S. Delta cu cu „Basm fără nume” (1911), sau Fotis Kontoglou cu „Zeul Konanos” (1943) și Tzortzoglou cu „Aceasta este Selene”. Există o adevărată comoară în cadrul literaturii greceşti, texte excelente, importante, pe care publicul grec alege să le ignore, pierderea fiind a cititorilor.
Cristian Tamaș: Cum ai descrie scena grecească a domeniului imaginarului între 2000-2013? În medie, câte titluri grecești de SF & F sunt publicate anual? Care este tirajul mediu? Cam câte titluri SF & F se traduc anual în Grecia şi ce tiraje au acestea? Mai există vreo revistă SF & F tipărită? Dar reviste SF & F online?
Kostas Paradias : Aș putea să vă dau cifre, dar ca să fiu sincer, aşa ceva ar însemna să mă învârt în jurul cozii. 2000-2013 a fost deceniul care a semnificat declinul publicării SF-ului & F-ului grecesc. Criza economică a dus la falimentul unei serii de edituri specializate în aceste genuri iar publicul a continuat să consume ca şi înainte doar operele autorilor internaționali de SF & F, cu menţiunea că acum îi citeşte direct în engleză.
În ciuda faptului că există un număr uluitor de scriitori de SF &F în Grecia ( cei care au publicat măcar câte ceva sunt aproximativ 100), din păcate antologiile şi culegerile de povestiri locale sunt puține și rare. Cu excepția antologiilor sponsorizate de edituri precum Ars Nocturna sau până de curând Cărările Universului (Symbandikes Diadromes), cu greu vom mai vedea vreodată publicarea unor antologii de SF&F grecesc. Există site-uri și forumuri dedicate și o duc bine : SFF.gr (The Greek Community of Speculative Fiction) a reușit să scoată prima sa antologie în urmă cu doar șase luni, dacă nu mă înșel (chiar dacă n-a existat vreo posibilitate de a plăti autorilor textele publicate). Sunt active şi cluburi SF şi fan-cluburi, dar acestea sunt doar un cadru de manifestare al fanilor care sunt dispuși să accepte eticheta de „sefist” , în ciuda stigmatul social care există în Grecia (aţi crede că datorită puhoiului de filme SF şi despre „nerds” care se fac și a încasărilor de zeci şi sute de milioane de dolari, majoritatea indivizilor comuni ar fi trebuit să-şi fi schimbat până acum opiniile).
Un tiraj mediu al unui volum SF & F poate ajunge la o mie de exemplare, deși un număr mare dintre acestea s-ar putea să nu poată să fie vândute. Câteva sute de bucăţi sunt de obicei cumpărate de către scriitorii înșiși și de rudele şi prietenii lor, dar nici nu se compară cu tirajul unui bestseller fantasy tradus din engleză, chiar dacă este vorba de un sequel.
E-zinele par să-şi fi găsit drumul: în afară de Cărările Universului, mai există Redworlds.gr şi Alef.gr (Science Fiction Club of Athens) care formează vârful de lance al fandomului grecesc online. Sunt încă mici, dar fiecare are un public dedicat.
Cristian Tamaș: Poate un scriitor grec SF & F să trăiască numai din scris?
Kostas Paradias : Un scriitor grec de SF & F nu poate spera să trăiască din scris, chiar dacă este aclamat și publicat la nivel internațional. Ideea că cineva ar putea trăi din scris în Grecia (fără a fi un diletant putred de bogat ) este pur și simplu imposibilă.
Cristian Tamaș : Există vreo istorie a SF & F-ului grecesc, vreo panoramă sau articole disponibile în principalele limbi de circulație internațională? Sau studii ale unor exegeţi greci?
Kostas Paradias : Există mai multe studii şi articole ale universitarei Prof.Dr.Domna Pastourmatzi, care prezintă nişte concluzii foarte clare și interesante privind istoria SF & F-ului grecesc în cadrul literaturii moderne, din secolele XIX și XX până spre prezent. Sunt abordări foarte cuprinzătoare și conțin o imagine de ansamblu foarte interesantă asupra acestor genuri și în privința scenei editoriale greceşti. Puteți citi aici un studiu al Prof.Dr.Domna Pastourmatzi : http://www.depauw.edu/sfs/backissues/79/pastourmatzi.htm
Cristian Tamaș : Care sunt primele texte SF grecești? Cele moderne, nu cele considerate proto-SF ale lui Platon, „Timaios” şi „Critias” sau „Adevărata istorie” şi „Icaromenippus” de Lucian din Samosata!
Kostas Paradias : Văd că ţi-ai făcut temele! J Atunci trebuie să-i menţionez pe Byron Aptosoglou și pe Stelios Anemodoura cu „Micul erou”. Acesta a fost primul ( și singurul) super-erou grec de tip „pulp”, un personaj original, ale cărui aventuri au fost publicate începând cu 1953, timp de 15 ani. E vorba de un album de benzi desenate care a prezentat un super-spion numit George Thalassis, aflat în slujba aliaţilor, având vârsta 13 ani, un puști dat dracului. Puștiul era prea tânăr ca să se radă, dar putea conduce orice vehicul terestru și maritim și și-a dat seama cum să piloteze un avion, după ce l-a împins afară pe pilotul nazist mort. Oh, și putea îmblânzi și fioroşii dulăi ai naziştilor și mai avea nişte însuşiri speciale precum Mister Spock. V-am spus deja că primea ordine direct de la generalul Patton ? Nu ? Avea un succes monstru la gagici şi la frauleine şi mai avea şi un amor platonic cu frumoasa Katerina şi mai avea obiceiul să râdă când le demonstra fasciştilor ce înseamnă să fie ei gazaţi, dar din păcate a fost nevoie doar de o singură scenă de dragoste şi a dispărut de pe piaţă. „Micul erou” a dispărut pentru că s-a considerat că era prea puţin sensibil la subiecte considerate fierbinţi atunci. Poate că o versiune nouă, modernizată, ar putea să fie luată în considerare. Cu siguranţă astăzi există publicul potrivit pentru o asemenea bandă desenată.
Cristian Tamaș : O perspectivă comparatistă asupra Sud-Estului european (vreau să evit termenul de „Balcani”, datorită conotației peiorative), relevă faptul că în țările ortodoxe (nici una în prim-planul revoluției industriale), textele de science fiction au apărut (cu excepția Rusiei , în 1785 : „Călătorie în Țara Ofir” de Mihail Şcerbatov ) relativ târziu (România – 1873 : „Finis Rumaniae” de Al.N. Dariu, Grecia – 1887 : „Călătorie la Jupiter” de Andreas Laskaratos (opinia doamnei Prof.Dr.Domna Pastourmatzi) ; Serbia – 1889 : „Un milion de ani după” de Dragutin Ilić ; Bulgaria – 1921 : „Crizantema albastră” de Svetoslav Minkov ; Albania – 1978 , Ucraina ( ? ). Grecia a fost singura țară ortodoxă neinvadată după al doilea război mondial de Armata Roșie și rămasă necomunizată iar cultura, implicit literatura sa au fost create în condițiile libertății de exprimare în cadrul unui regim democratic (desigur, cu excepţia Dictaturii coloneilor dintre 1967 -1974). Această particularitate a creat un science fiction grec relevant?
Kostas Paradias : Nu. Nu a creat. Science fiction-ul a fost întotdeauna privit şi considerat de cei mai mulţi dintre greci, ca „un exemplu de invazie culturală americană”, şi asta chiar înainte de Dictatura coloneilor. Grecia, în ciuda poziției sale de țară punte de legătură între trei continente, a luptat din răsputeri pentru a-şi menține identitatea culturală, ajungând aproape la izolaționism. Imperialismul sovietic cu siguranţă că a fost rău pentru Europa de Est și pentru orice alte țări care au căzut în sfera rusească de influență, dar nici propria noastră abordare grecească nu ne-a ajutat cu adevărat.
În timp ce literatura greacă a înflorit în anii 50 și un număr de mari scriitori de mainstream chiar şi-au încercat mâna cu Science Fiction, Fantasy şi Horror, producând un număr mic, dar excelent scris de texte, cea mai mare parte a publicului grec și establishmentul academic-critic au refuzat să le recunoască și de fapt, au făcut tot ceea ce le-a stat în putinţă să obscurizeze şi să obnubileze aceste lucrări faţă de ochii publicului, îngropându-le sub tot felul de prostii literare sau exaltând alte texte aclamate la nivel internațional.
Din punct de vedere literar, cred că în timp ce noi grecii n-am suferit din cauza totalitarismului şi cenzurii severe din țările care au suferit sub călcâiul sovietic, propria noastră miopie şi viziune îngustă ne-au afectat cultura şi producția literară și n-au condus decât la crearea unei societăţi care se furajează doar cu rahaturi „erotice” și biografii politice , în timp ce îi forţează pe scriitori greci de SF & F, de exemplu, să apeleze la piețele editoriale internaționale .
Cristian Tamaș : Există SF & F grecesc tradus în limbi internaţionale?
Kostas Paradias : Dacă vrei să spui SF & F grecesc recent, trebuie să luăm în considerare că editorii internaţionali n-au „remarcat” nimic relevant în ceea ce priveşte SF&F-ul din Grecia pentru a justifica vreo traducere, atunci nu, nu există traduceri ale unor volume. De la sfârșitul anilor ’80, la nivel general, Grecia n-a produs altceva decât chick lit, ficțiune istorică mediocră, stupide rahaturi politizate și biografii politice. Aceasta este probabil răspunsul cel mai deprimant din întregul interviu, dar este din păcate, adevărat .
Cristian Tamaș : Ce le recomanzi cititorilor şi fanilor din România din SF-ul grecesc ? Majoritatea înţeleg engleza, iar unii n-au uitat franceza învăţată în școală …
E dificil. Dar vă sugerez să începeţi cu „Argo” de Vasileios Kalampakas. A fost lansat anul trecut pe Smashwords și este una dintre cele mai bune nuvele SF moderne greceşti, din ultima vreme. Apoi, vă recomand „Love is the Law” de Nick Mamatas, un puternic fantasy urban bazat pe textele lui Aleister Crowley. Și dacă nu puteți trăi fără cărți cu desene, atunci puteți încerca „Homo” de Dimitris Kamenos, album pregătit în prezent pentru o difuzare internațională de Jemma Press, o serie de benzi desenate despre rasism, cu Darwin ca erou principal dar unul negativ. Şi de asemenea, „Origins” de Elias Kyriazidis.
Cristian Tamaș : Știi ceva despre literatura română? Sau despre SF-ul românesc?
Kostas Paradias : Din păcate, știu foarte puțin despre literatura română în general, darămite despre SF-ul românesc. Sunt şi eu o victimă a viziunii tip tunel care îmi afectează țara. Dar din experienţa mea cu Revista SRSFF, aş fi mai mult decât fericit să am o experiență de primă mână cu SF-ul românesc !
Cristian Tamaș : Ce știi despre SF-urile vecinilor (bulgari, sârbi, croaţi sau unguri, cehi, polonezi, ruşi)?
Kostas Paradias : N-am avut decât prea puține șanse să am acces la operele clasicilor din toate aceste ţări sau texte actual de science fiction ale vecinilor Greciei, dar am avut onoarea să lucrez cu autorul american de origine română Caesar Voghan (care a publicat de curând pe Amazon.com, „Misbegotten”, un thriller SF religios), cu americanul de origine ucrainiană Alex Shvartzman (care şi-a lansat cu succes antologia „Unidentified Funny Objects 2”) și cu Justin Case, un autor american de origine rusă. Şi apropo de SF-ul est-european, am citit seria „Metro 2033” de Dmitri Gluhovski și din ceea ce am constat în ceea ce priveşte calitatea literară, îmi doresc cu nerăbdare să explorez mai amănunţit science fiction-ul est-european.
Cristian Tamaș : Ce părere ai despre viitorul limbilor şi literaturilor „vernaculare”? Vor rezista mcdonaldizării lumii?
Kostas Paradias : Sper să nu sune prea cinic, dar mi-e teamă că nu vor reuşi. Și cu riscul de a-i înfuria pe cititori, cred că acest viitor nu este ceva catastrofal. În ceea ce privește literatura „vernaculară”, noi toți (greci și români și est-europeni și popoarele mici din vest și din nord), toți ne ducem traiul în micile lumi de buzunar ale limbilor noastre, împovărați de propriile noastre tabuuri și restricții stupide care ne țin prizonieri unor vechi prejudecăți. Și, deși unii scriitori europeni au reușit, ei sunt măturați de autori din S.U.A. , care ne sunt vârîți în capete până rămân acolo .
Singura noastră opțiune pentru supraviețuire este de a ne menține identitățile, chiar dacă într-un viitor oarecare urmașii noștri vor asimilați. Lumea nu se mcdonaldizează. McDonald se schimbă pentru a se potrivi nevoilor noastre. Trebuie să ieșim din măruntele noastre bule, trebuie să depășim acele linii imaginare care sunt granițele, trebuie să depășim limitele impuse nouă de tabuurile literare din propria noastră casă și să împingem lucrurile înainte. Este singura modalitate de a ne asigura supraviețuirea ca specie, sau vom pieri într-o ceață bântuită de căpățâni de porc.
Cristian Tamaș : Te rog să adresezi câteva cuvinte cititorilor români!
Kostas Paradias : Tu, da, tu, persoana care citește acest interviu ! Ești o femeie sau bărbat. S-ar putea să fii un cititor vorace sau un scriitor aspirant. S-ar putea să fii tânăr sau bătrân, sărac sau bogat. Dar nu contează cine ești sau ce ce faci, tu trebui să afli un singur lucru : ai puterea să schimbi totul!
Noi, scriitorii, scriem pentru tine, creăm lumi pentru tine, țesem cuvinte pentru tine, modificăm istorii și vărsăm sânge și cerneală și spargem oase pentru tine. Creăm mașini imposibile schimbând realitatea pentru tine . Tu ești forța care ne pune în mișcare, tu ești scopul nostru, tu ești seva noastră !
Dacă te facem măcar un pic fericit, dacă te speriem și te emoționăm măcar un pic sau să te facem să visezi, chiar și numai pentru câteva înșiruiri de cuvinte, atunci înseamnă că ne-am făcut datoria. Dar avem nevoie de tine pentru a lupta pentru noi și doar tu poți schimba acest lucru. Doar tu poți lupta pentru scriitori, pentru că scriitorii nu pot lupta pentru ei înșiși. Scriitorii sunt un fel de creaturi amărâte și obstinate : ei pot doar să scrie și să scrie și să scrie până când ajung bătrâni și apoi mor. Doar tu, cititorule, dai un sens muncii lor.
Să nu crezi că tabuurile ce apasă asupra genurilor tale preferate vor fi vreodată spulberate numai din cauza unui singur geniu. Tesla a fost un geniu și a murit în mocirlă. Mozart a fost un geniu și a murit înecându-se cu propriul sânge. Tu ești cel care face diferența și datorită ție se face și vocea noastră auzită . Și dacă tu crezi că ești prea mic și neimportant, atunci află că ești unicul moștenitor al lumile noastre. Fă ce vrei cu ele.
Cristian Tamaș: Mulțumesc foarte mult, Kostas!
© Cristian Tamaș & Kostas Paradias
Kostas Paradias este scriitor grec de science fiction și fantasy writer.
Kostas scrie și în engleză și povestirile sale au fost publicate în OHP’s Petulant Parables Anthology, Breathless Press’ Shifters anthology, EveryDayFiction.com, Schlock! Magazine, antologiile Static Movement’s Behind Closed Doors, Long Pig, și în e-zinul Tales of The Zombie War. Prima sa e-carte fantasy, Stone Cold Countenance a fost publicată de bibliocracy.com Blogul lui se numește Shapescapes și acolo sunt diverse chestii și recenzii despre texte care i-au plăcut.
