Rănit cu lancea și sacrificat lui Odin, eu însumi sacrificat mie însumi, fără să mănânc și fără să beau, iată că runele la chemarea mea se revelară. (Odin)
Am început să scriu acest articol consultând mai întâi runele…
Mi-am așezat săculețul cu agate albastre în palma stângă. Mi-am pus în gând întrebarea care mă frământa de ceva vreme. Am băgat mâna dreaptă în săculeț. Am închis ochii. Am început să amestec bine runele și vreme de câteva secunde m-am lăsat vrăjit de clinchetul lor probabilistic. Într-un final vârful degetelor mi-au atins runa sortită. Am prins-o bine să nu-mi alunece printre degete, apoi am așezat-o frumos pe masa din fața mea cu partea inscripționată în sus.
Piatra are forme neregulate. În structura ei se văd o mulțime de straturi de nuanțe diferite de culoare albastră și din loc în loc câte un strat filiform alb care străbate în lung și-n lat piatra. Am ales agatele albastre la sfatul celui care m-a inițiat în acest joc al șanselor. Îmi spunea că trebuie să-mi aleg materialul din care sunt ele confecționate și chiar să mi le încrustez singur dacă mă pricep. Așa lucrurile deveneau personale. Runele se încărcau cu energia posesorului lor și deveneau magice.
Agatul este o varietate microcristalină a cuarțului și deci este o piatra dură. Nu le-am încrustat eu, dar din paleta largă de materiale din care pot fi realizate runele, am ales ceea ce m-a atras vizual și mai apoi tactil. Piatra din fața mea are incrustat pe una din suprafețele plane, un simbol și întreg ansamblul – piatra plus simbol este ceea ce eu numesc „rună„.
La origini runele reprezentau literele unor alfabete înrudite numite alfabetele runice, care erau folosite de popoarele germanice înainte de adoptarea alfabetului latin. Se presupune că runele sunt un derivat al alfabetului italic rezultat din intersectarea popoarelor germanice cu cele din peninsula italică. Alte ipoteze atribuie originea runelor în totalitate popoarelor germanice sau goților.
De-a lungul timpului runelor pe lângă semnificația de sunete, litere, numere și cuvinte, li s-au atribuit și semnificația de simboluri ale înțelepciunii și ale puterii magice, motiv pentru care au fost și încă mai sunt întrebuințate ca oracol, în vindecare și în necromanție. Conform mitologiei popoarelor nordice scrisul este un dar al zeilor. Odin (zeul suprem) este cel care a descoperit scrisul prin auto-sacrificiu și introspecție, după ce a stat nouă zile și nouă nopți spânzurat de Yggdrasil (Copacul Vieții) cu scopul de a atinge inteligența supremă. În „Cântecele eddice ale zeilor” (1200 A.D.) se face referire la moartea ritualică experimentată de Odin, în urma căreia a dobândit știința ocultă a scrisului și darul poeziei:
Știu că am fost atârnat de acel arbore, în bătaia vântului, m-am balansat de-a lungul a nouă nopți lungi, rănit de tăișul propriei mele spade, vărsându-mi sângele pentru Odin, eu însumi ofrandă mie însumi: legat de acel arbore ale cărui rădăcini nici un om nu știe unde se afundă. Nimeni nu mi-a dat să mănânc, nimeni nu mi-a dat să beau. Am contemplat profundul abisului până când s-au ivit runele. Cu un strigăt de mânie le-am prins, și apoi am căzut leșinat. Nouă cântece teribile ale gloriosului fiu al lui Bolthor am învățat și am luat o gură din gloriosul vin servit de Odrerir. Obținusem bunăstare și, de asemenea, înțelepciune. Săream de la un cuvânt la altul și de la o faptă la alta...
Consultarea oraculară a runelor presupune un șir de 24 de caractere runice inscripționate pe tăblițe ceramice (sau din alt material): Mannaz (sinele), Gebo (parteneriat), Ansuz (semnale), Othila (separare), Uruz (tărie), Perth (inițiere), Nauthiz (constrângere), Inguz (fertilitate), Eihwaz (apărare), Algiz (protecție), Fehu (posesie), Wunjo (bucurie), Jera (recoltă), Kano (deschidere), Teiwaz (războinic), Berkana (creștere), Ehwaz (mișcare), Laguz (curgere), Hagalaz (întrerupere), Raido (călătorie), Thurisaz (poartă), Dagaz (progres), Isa (impas), Sowelu (integritate). La acestea se mai adaugă (în sistemul runic modern), o rună care nu prezintă un simbol runic. Ea poartă numele de Runa Goală, are semnificația de „necunoscut”, „divinitate” sau „Odin” și încadrează sistemul runic sau viața în relația „sine și necunoscut”/ „sine și divin”
Dintre cele 25 de rune, 16 sunt bivalente – adică atunci când sunt împrăștiate pe o suprafață plană pot cădea față de privitor într-o direcție sau alta (în sus sau în jos). Celelalte 9 rune sunt monovalente, oricum le-ai împrăștia ele se vor așeza întotdeauna la fel. Aceste diferențe sunt date de simetria simbolurilor, și au rolul de a diversifica și mai mult interpretarea runelor, reieșind în final 41 de interpretări posibile în urma extragerii unei singure rune.
Se poate extrage (consulta) o singura rună, cu scopul de a obține răspunsul la o anumită întrebare sau se pot consulta combinații de mai multe rune, fiecare cu specificul ei: trei, patru, crucea runică, trei vieți (trecut, prezent și viitor), ciclul de inițiere, schița destinului, etc.
Runa trasă de mine mai devreme a fost Jera și are ca toate celelalte rune mai multe semnificații: „recoltă”, „sezon fertil” dar și „durata unui an”. Conform cărții The Book of Runes scrisă de Ralph H. Blum, semnificația extinsă a acestei rune ar fi următoarea:
O rună a efectelor benefice, Jera se aplică în orice activitate sau efort în care ești angajat. Fii conștient, însă, că nu trebuie să te aștepți la vreun rezultat rapid. De obicei este nevoie de un anumit interval de timp și prin urmare, cuvintele-cheie „un an”, simbolizează finalizarea unui ciclu complet înainte de a obține recolta sau eliberarea.
Ai pregătit terenul și ai plantat sămânța. Acum trebuie să o cultivi cu grijă. Pentru cei a căror muncă presupune un sezon lung, sau un termen lung de finalizare, Jera oferă încurajare întru succes. Aceștia trebuie să știe că rezultatul muncii lor se află sub supravegherea Providenței și că trebuie să persevereze în efortul lor.
Amintește-ți de vechea poveste a fermierul care era atât de dornic să ajute culturile sale să crească încât el ieșea pe timp de noapte pentru a trage de lăstarii nou apăruți. Nu există nici o modalitate de a împinge râul; la fel nu se poate grăbi recolta. Fii conștient că răbdarea este esențială pentru recunoașterea propriei dezvoltări care, atunci când îi va sosi timpul, te va conduce spre recolta sinelui.
Citind aceste rânduri instinctiv am început să fac corelații între întrebarea pe care mi-am pus-o la început și semnificația runei: „Să fie oare un semn bun ținând cont ca acesta este primul articol de la rubrica Confluențe. Dacă da, ia uite ce zice runa… Trebuie sa am răbdare. Ca rubrica să crească și să se dezvolte așa cum trebuie are nevoie de cel puțin un an și mai apoi voi putea culege roadele…„
Conexiunile pe care le facem când vine vorba de propria persoană sunt rodul unui automatism prin care noi oamenii încercăm sa dăm un înțeles „întâmplării” și a realității ce ne înconjoară. Un bun exemplu, în acest sens, este maniera subiectivă prin care încercăm să dăm o explicație întâmplărilor pe care le visăm uneori.
Dacă mai mulți oameni ar trage în același timp aceeași rună, fiecare va găsi un înțeles și o semnificație proprie (avertisment, schimbare, inspirație, confirmare, aprobare, etc.) și nu un adevăr general valabil.
Oamenii sunt din naștere vânători de tipare. Ei caută oriunde tipare, chiar și acolo unde dovezile existenței lor sunt slabe. Oamenii își construiesc realitatea din explicații și înțelesuri iar atunci când ele nu există le creează.
Vă veți întreba poate, cu ce sunt runele diferite de Tarot, I Ching, ghicitul în zațul de cafea sau în intestine de porumbel (așa cum făceau romanii), chiar și zodiacul pe care îl citesc unii în fiecare dimineață când merg spre muncă sau oricare altă metodă de divinație?…
Până la un anumit nivel nu este, căci nu oferă soluții explicite ci doar îndrumare. Apoi ceea ce o diferențiază, din punctul meu de vedere, de celelalte este faptul că nu pune accent pe noțiuni precum „binele” sau „răul” (de exemplu cum face Tarotul) și mai degrabă pe transformare… Transformarea sinelui conform principiului „Singura persoană care se poate cu adevărat schimba ești tu…” parafrazat de Colin Turner sub forma „Singura persoană care merită, care îți va aduce bucuria de a fi, ești tu însuți.„
Oricare dintre noi a ajuns în călătoria sa existențială la cel puțin un moment de cumpănă, în care ne-ar fi prins bine puțin ajutor din exterior. Așa, ca un bobârnac al destinului care să ne împingă pe calea cea dreaptă. Aceste momente apar când nu mai ai control asupra a ceea ce ți se întâmplă, când nu știi ce hotărâre să iei, când ești vulnerabil… Și în consecință ne agățăm și reacționam la ideea unui semn din viitor exact ca atunci când ne auzim numele într-o mulțime – întotdeauna cu emoție sau teamă… niciodată cu siguranță de sine.
M-am întrebat de nenumărate ori cât din rezultatele unui astfel de joc, cel al consultării unui oracol (căci în fond la asta se reduce totul), este semn al Providenței și cât este autosugestie?…”
Ralph H. Blum, un antropolog cultural și scriitor din Anglia, oferă mai multe răspunsuri la această întrebare în seria de cărți ce l-a făcut celebru – The Book of Runes, The Healing Runes și The Serenity Runes. El merge mai departe cu interpretarea runele oferind celor interesați un nou scop și o nouă întrebuințare – instrument de introspecție în subconștient – sau altfel spus un „oracol al sinelui”.
În demersul său antropologul englez amestecă armonios misticismul ce învăluie runele cu realitatea psihicului uman, pornind de la premisa că soluția tuturor problemelor se află în noi înșine.
Adesea trăim stări conflictuale… normele care trăim și după care ne ghidam în viața intră în conflict cu dorințele noastre intime… cele pe care le depozităm în subconștient. Rațiunea iți dictează ceva dar inima (varianta populară pentru subconștient) iți șoptește altceva… Și așa se naște conflictul interior de care majoritatea dintre noi nu suntem conștienți că există sau că îl poartă ca pe un parazit în fiecare zi după noi. Luam situația ca atare și în final, mai devreme sau mai târziu suntem constrânși să luăm o hotărâre…
De pildă, de ceva vreme îmi doresc să mă dedic mai mult scrisului, dar pentru că nu cred că se poate trăi din scris (cel puțin nu la noi), am ales să am un loc de muncă stabil care să îmi permită să-mi fac o familie, să-mi plătesc ratele la bancă, să mă integrez social, etc.; dar care îmi mănâncă mai tot timpul și simt că mă ține pe loc. Acesta este un conflict interior minor pe care îl conștientizez și pe care îl controlez prin acțiuni alternative – scriu când pot și pe unde pot.
De ar fi toate conflictele interioare așa… viața ar fi floare la ureche… Momentele la care mă refeream mai sus sunt acelea în care trebuie să iei o decizie de care depinde viața ta, cariera ta, visele tale și pur și simplu nu știi ce hotărâre să iei și atunci parcă iți vine să ceri ajutorul extern, oracular, divin, poate chiar să dai cu banul.
Ah banul!… Uneori pare soluția cea mai la îndemână… dar în final nu e decât o modalitate de a ne păcăli pe noi înșine încercând să atribuim decizia noastră întâmplării, destinului, providenței ș.a.m.d.. Afirm asta pentru că în timp ce banul se învârte în aer, noi știm în sinea noastră ce am vrea să cadă: cap sau pajură. Cu alte cuvinte răspunsul se afla deja în noi, ne este mai greu să-l scoatem la suprafață… să ni-l asumăm.
Pe acest principiu se bazează și abordarea lui R.H. Blum. Scriitorul te îndeamnă în cărțile sale să urmezi pașii clasici oraculari așa cum am făcut eu la începutul acestui articol și în plus iți cere să te detașezi mai apoi de actul în sine, pentru a-ți răspunde la întrebarea: de ce ai gândit așa și nu altfel?
Din multitudinea de trăiri umane subconștientul meu a scos la iveală nevoile mele. Interpretarea realizată după tragerea runei reflectă frământările mele actuale… Ei bine acolo trebuie să lucrez… acolo voi găsi răspunsul pe care rațiunea mi-l ține ascuns.
Metoda funcționează, am testat-o pe propria piele… sau altfel spus pe propriul subconștient. Dar ca orice metodă de auto-vindecare, ea nu este universală, nu funcționează la nesfârșit și nici nu te va ajuta să câștigi la Loto. E mai degrabă un artificiu prin care ajungi să te cunoști mai bine, să apleci mai des urechea la nevoile tale lăuntrice indiferent la ce constrângeri te supune lumea în care trăiești. Nu e magie, e doar psihologie… sau cum îmi place mie să spun uneori… „e magia după care funcționez în anumite momente”.
După o vreme ajungi să te cunoști destul de bine încât nu mai ai nevoie de instrumente ajutătoare precum runele. Și asta e bine căci… scientia potentia est și orice teamă sau problemă poate fi depășită prin cunoaștere. Cu cât știi mai multe despre un lucru cu atât iți este mai puțin teama de el. Cu cât știi mai multe despre ce declanșează în tine conflicte cu atât știi mai bine cine ești sau ce ești…
Și încă un lucru important… întrebarea pe care ți-o pui e a ta și numai a ta. Nu trebuie sa o împărtășești cu nimeni. Poți să vorbești despre ea (așa cum am făcut și eu în aceste rânduri), dar nu trebuie să o rostești cu voce tare, căci ea e de fapt un gând lăuntric intim al cărui răspuns sau alinare numai tu îl poți găsi… în tine… Trebuie doar să înveți cum să cauți…
Referințe:
- The Book of Runes de Ralph H. Blum, Ediția a 3-a, St. Martin’s Press, 2008
- „Interview with Ralph Blum, Author The Book of Runes” de Tony Cecala, 21 Dec. 2008 (http://holisticnetworker.com/440/interview-with-ralph-blum-author-the-book-of-runes/)
- „Mitologia Nordică – Mituri şi Legende Nordice” (http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/antropologie-gnostica/mitologia-nordica.html)
- „Născut pentru succes” de Colin Turner (http://archive.org/details/Colin_Turner-Nascut_Pentru_Succes_10__)
- „Teme actuale în cercetarea etnologică și antropologică. Studii și comunicări științifice.” Editate de Alina Branda, Ion Cuceu, Cosmina Timoce. Cluj-Napoca: Editura Fundației pentru Studii Europene, 2011
