Ziua a doua. De, fapt prima zi în care salonul a fost deschis publicului larg. Dacă la inaugurarea oficială s-ar mai fi găsit loc să arunci un ac printre standuri, vineri până la amiază fiecare metru pătrat a fost ocupat de privitori/cititori/ascultători. Iar după prânz, când oamenii au început să vină de la serviciu, atmosfera a devenit de-a dreptul sufocantă în spaţiu expoziţional de dimensiuni (totuşi) impresionante. Disciplinaţi, francezii s-au organizat în două cozi remarcabile (credeam că ei nu cunosc conceptul): cei care se străduiau să intre şi cei care se străduiau să plece.
În interiorul standului românesc, dezbaterile cu oameni de litere şi public s-au desfăşurat pe bandă rulantă, conform unui program precis, pe care îl puteţi consulta cu un click aici.
La un astfel de eveniment (fix o oră fiecare) a participat şi semnatarul acestor rânduri, alături de scriitorii Lucia Verona, Bogdan Teodorescu, Horia Gârbea şi Bogdan Hrib. Tema? ”Thrillerul literar, între senzaţional şi politic”. Fireşte că atunci când mi-a venit rândul am deturnat discuţia (şi cu ajutorul moderatorului Horia Gârbea, recunosc) către science fiction, folosind un vechi truc: nu există în peisajul literar thriller mai tare decât distopia. Iar distopia, după cum ştim cu toţii… ş.a.m.d., ş.a.m.d.
Vreau să adaug că în permanenţă, la fiecare panel, vorbitorii s-au aflat faţă în faţă cu un public de 40-50 de persoane, că ostilităţle s-au desfăşurat în limba franceză (n-am făcut SRSFF de râs) şi că din când în când tehnica, un pic cam departe de visele sefiştilor, s-a dovedit de nestăpânit, microfonia fiind un leitmotiv al intervenţiilor.
Aseptăm week-end-ul.
[nggallery id=22]
