Începuturile
Deşi rădăcinile science fiction-ului scris în limba hindi ar putea fi decelate în negurile mitice ale celor mai vechi timpuri, în special în „scripturile” sanscrite, genul SF în adevăratul său sens a apărut în India doar odată cu publicarea seriei „Aascharya Vrittant” (O poveste stranie), a veteranului autor hindi de mainstream, Ambika Datt Vyas (1858-1900) în revista literară hindi „Piyush Pravah”, în perioada 1884-1888. (Mishra, 2000; Singh, 2002; Prasad, 2004). Acest punct de reper al SF-ului hindi pare a fi inspirat de „călătoriile extraordinare” (les voyages extraordinaires) ale lui Jules Verne şi narează povestea uluitoare a lui Gopinath – protagonistul principal care întreprinde o plină de aventuri călătorie subterană. Seria lui Vyas are un final fericit pentru că Gopinath şi cei doi însoţitori ai săi reuşesc cumva să iasă nevătămaţi de sub pământ. Există multe scene uluitoare întreţesute cu mister şi suspans. „Povestea stranie” a fost un gen de scriere necunoscut publicului hindi contemporan.
Aproape cincisprezece ani mai târziu, a fost publicată o altă poveste de aventuri, „Chandra Lok Ki Yatra” (O călătorie în Lună). Şi acest text a fost semnificativ influenţat de scrierile lui Jules Verne. Povestirea a fost scrisă de Babu Keshav Prasad Singh şi a fost publicată într-o revistă literară hindi de renume, „Saraswati” (vol.1, partea a VI-a, iunie 1900). Aceste naraţiuni „înrudite” au iniţiat conceperea unui tip neconvenţional de ficţiune în limba hindi, ficţiune care mai târziu a fost identificată ca fiind SF. Cu toate acestea mulţi critici consideră cele două texte doar o reflectare a tendinţei literare occidental şi nu rezultatul propriei noastre mişcări literare mainstream..
Proto science fiction
Penultimul şi ultimul deceniu al secolului al XIX-lea au fost martorii impactulului profund al unui alt fel de stil necunoscut pînă atunci în literatura hindi numit „Tilism Sahitya” (Talisman), iar un adept al acestui gen de literatură a fost scriitorul Devakinandan Khatri (1861–1913). Romanele sale fantasy, „Chandra Kanta” (1888) şi „Chandra Kanta Santati” (1896) au fost foarte populare în hindi iar oameni din alte regiuni, vorbind alte limbi au învăţat limba hindi pentru a se bucura de aceste opere clasice.
Se poate argumenta că aceste romane aveau anumite elemente SF şi prin urmare, ar putea fi considerate ca fiind proto-SF (Mishra, 1984), dar părerile sunt împărţite (Mishra, 1989; Mewadi, 1984 ; Singh, 2002; Goyal, 2004) . Astfel de „naraţiuni gen Tilism” sunt caracterizate de un „sense of wonder” şi de anumite descrieri ale unor gadget-uri de multe ori întâlnite în SF, dar lipsea tematica ştiinţifică esenţială povestirilor SF. Deşi putem menţiona unii scriitori mainstream, care au scris SF, cum ar fi Swami Satyadev Parivrajak (1879-1961), a cărui serie „Aascharya Janak Ghanti” a fost publicată în revista Saraswati în 1908, doar câţiva alţi scriitori de mainstream ar putea fi creditat şi ca autori de SF. Dintre aceştia, cel mai ilustru a fost scriitorul Rahul Sankrityayan (1893-1963), autorul acelui magnum opus SF, „Baisavee Sadi” (Secolul XXII), un roman scris in 1924. „Baisavee Sadi” este un exemplu excelent de utopie desfăşurându-se în secolul 22, în care autorul descrie o viitoare societate care întruchipează reformele politice şi sociale ale anului 2124 cauzate de progresele tehnologice.
Se pare că SF-ul scris în hindi înainte de 1930 a fost în cea mai mare parte mainstream vehiculând idei şi teme SF, publicat în reviste neetichetate ca SF. Dar cu siguranţă, aceea a fost o perioadă în care SF-ul hindi a început să ia formă ca gen distinct identificabil, deşi multe teme SF favorite au fost produse ca SF neîncadrabil genului. După 1930, Yamuna Datt Vaisnav „Ashok” a avut o influenţă profundă asupra „genului SF”, şi a scris de departe cele mai interesant şi accesibil SF publicat vreodată în India. De fapt, ca urmare a contribuţiei sale, SF-ul în hindi a început să-şi creeze o identitate printre scriitorii de mainstream.
Autori proeminenţi
Scrierile lui Yamuna Datt Vaisnav „Ashok” includ printre altele, „Asthi Pinjar” (1947), „Chakshudan” ( 1948) „Apsara Ka Sammoohan” ( 1967), „Himsundari” ( 1971), etc., toate aceste culegeri conţin şi frumoase povestiri SF. Este evident că Ashok a scris SF într-o manieră continuă şi susţinută şi pe o varietate de teme, de la descrierea unor invenţii tehnologice până la repercursiunile asupra sistemelor politice şi sociale ale societăţilor umane anticipate. Înainte de 1960, nu au existat decât lucrări SF sporadice şi izolate, singura excepţie fiind chiar Ashok. El este de asemenea, creditat prin insuflarea unui fel de „indianitate” prin povestirile sale.
Contribuţiile notabile ale lui Naval Bihari Mishra au îmbogăţit genul SF în anii 1960 şi trebuie menţionate. Inspirat puternic de SF-ul occidental, Mishra a acceptat provocarea de a îmbogăţi literatura hindi cu acest tip de ficţiune relativ nou. Lucările sale originale şi traducerile romanelor lui Jules Verne au fost publicate în „Vigyan Jagat” (Indian Press, Allahabad) şi „Vigyan Lok” (Mehra Newspapers, Agra) în decursul anilor 1960. Alte incursiuni SF în hindi au fost realizate de câţiva literatori bine cunoscuţi care au activat de obicei, în afara genului, în special Dr. Sampurnanand, cu „Prithvi Se Saptarshi Mandal”, (1953) şi „Aacharya Chatursen Shastri” (Khagras, 1960). De asemenea, i-au convins pe alţi autori contemporani hindi să îmbogăţească acest gen în curs de dezvoltare, dar fără a obţine rezultate remarcabile în decursul unei lungi perioade de timp.
Prima perioadă de avânt
Prima perioadă de înviorare a SF-ului scris în hindi a avut loc în anii 1970, odată cu apariţia pe scenă a unor scriitori prolifici precum Kailash Sah, Maya Prasad Tripathi, Shukdev Prasad, Rajeshwar Gangavar şi Devendra Mawadi care printre altele, au contribuit în mod regulat la îmbogăţirea genului SF hind. Contribuţiile lui Devendra Mewadi au inspirat mulţi scriitori tineri, inclusiv pe autorii acestui articol, de a se evidenţia în universul SF-ului hindi. Cele două antologii ale lui Mewadi, „Bhavisya” (1994) şi „Kokh” (1998) sunt extrem de populare în rândul cititorilor hindi.
Scriitorii SF din anii 1970 au configurat scena SF, iar ceea ce a fost o tendinţă a devenit acum aproape un fenomen în literatura hindi. Dar SF-ul în hindi nu s-a bucurat de atenţia cuvenită din partea cercurilor literare mainstream. Ar fi fost nevoie de un efort organizat de a populariza SF-ul scris în hindi nu numai printre cititorii puţin numeroşi ai genului, dar de asemenea, printre literaţii hindi şi o campanie în acest sens a fost iniţiată către sfârşitul anilor 80, culminând prin crearea organizaţiei „Indian Science Fiction Writers’ Association” (ISFWA) în 1995, organism autonom, asociaţie juridic înregistrată. ISFWA publică „Vigyan Katha”, o revistă trimestrială care a fost pe deplin dedicată SF-ului din 2002, perioadă în care redactor şef a fost R.R. Upadhyaya.
Cea de a doua perioadă de avânt
A doua perioadă de înflorire a SF-ului scris în hindi a început la sfârşitul anilor 80, odată cu publicarea de povestirii „Ek Aur Kraunch Vadh” de Arvind Mishra, în renumita revistă literară „Dharmyug”. Mulţi noi autori au apărut după aceea, cei mai mulţi fiind membri ai ISFWA. Cei importanţi sunt Rajiv Ranjan Upadhyaya ( preşedintelele ISFWA ), Harish Goyal ( vicepreşedintele ISFWA ), Kalpana Kulshrestha, Zakir Ali „Rajnish” , Zeeshan Haider Zaidi, Manish Mohan Gore, Swapnil Bhartiya, Visnu Prasad Chaturvedi, Ajai Kumar, etc.
Cel mai talentată autoare SF hindi este Kalpana Kulshrestha, prima femeie care a publicat o proprie antologie SF în hindi, intitulată „Beesavi Sadi Ki Bat” (2005) . Povestirile ei se ocupă de obicei, de aspectele sociale ale societăţii umane şi a inventat termenul „socifi” pentru naraţiunile ei. Yugal Kumar s-a alăturat, de asemenea, asociaţiei ISFWA.
În anul 2000, un atelier de tehnică narativă SF în hindi a fost organizat în Varanasi (Benares), statul Uttar Pradesh, sub egida ISFWA şi a fost sponsorizat de către Consiliul Naţional al Ştiinţei şi Tehnologiilor Comunicării (NCSTC), al guvernului federal din New Delhi. Evenimentul a reunit pe unii dintre cei mai populari autori SF şi multe aspecte legate de scrierea SF-ului în hindi, au fost discutate pe larg, iar consemnările discuţiilor sunt acum disponibile în formă publicată (Upadhyaya , et al , 2002).
„Ficţiune” şi Fantezie
Ambele forme ale SF-ului literar, „fiction and fantasy” (Asimov, 1981; Hollinger, 1999)* sunt populare în hindi ( Mishra,1984, 2000), dar majoritatea autorilor înclină în favoarea „fantasy-ului”, o manieră narativă a SF-ului care încurajează scriitori hindi de SF să se exprime mai liber şi mai imaginativ. Scriitorii hindi preferă, de obicei, să utilizeze în primul rând ştiinţele imaginare pentru a dezvolta intriga din naraţiunile lor, utilizând teme cum ar fi lumile alternative, antigravitaţia, vitezele şi comunicarea superluminice, invizibilitatea şi bineînţeles, călătoria în timp, etc Această tendinţă de creştere a elementelor „fantastice” în SF-ul hindi este adesea o chestiune dezbătută între scriitori şi fani (Mishra, 1990, 1992 ; Prasad , 2004).
Definiţia
Un alt punct discutabil al SF-ului hindi se referă la metodele de clasificare şi la abordarea narativă a povestirii. Isaac Asimov afirma „…este o măsură a bogăţiei domeniului faptul că nici măcar doi dintre practicanţii săi nu pot cădea de acord asupra a ceva atât de fundamental ca definiţia acestuia …” (Asimov, 1981). Scriitori SF hindi par să fie cu adevărat împărţiţi în privinţa problemelor şi obiectivelor scrierii SF-ului. O definiţie în mare parte acceptată la nivel mondial a SF-ului postulează că acesta este în mod deliberat anacronic şi este preocupat de descrierea unor fenomene, gadgeturi şi realizări ale viitorului ( eventual îndepărtat).
Unii critici consideră că o asemenea abordare ar trebui să fie descurajată (Prasad, 2004; Rajnish, 2000; Dubey, 2006) şi subliniază că aspectele sociale contemporane ar trebui să fie de asemenea, o preocupare a SF-ului hindi, împreună cu detaliile ştiinţifice respective, necesitate de intrigă, în timp ce alţii nu par să fie pregătiţi să facă un compromis cu perspectiva predominant-occidentală conform căreia SF-ul ar trebui să descrie în mod necesar numai acele evenimente şi contexte sociale care n-au existat în trecut sau nu există în prezent, ci ar fi posibile numai în viitor. Fără a intra în asemenea dezbateri, viitorul SF-ului hindi pare luminos.
Copyright © Arvind Mishra & Manish Mohan Gore
Titlul original : „Science Fiction in Hindi – A Critic’s View”
Traducerea şi publicarea în Revista SRSFF s-au făcut cu acordul autorilor. Le mulţumim.
Notele autorilor :
1. Asimov, Isaac. (1981). „My own view; ‘Asimov on Science Fiction’”. Panther Books, Great Britain.
2. Dubey, Arvind. (2006). „Personal Communication”.
3. Goyal, Harish. (2004). ‘Hindi Me Vigyan Kathaon Ka Samridh Hota Itihas’. Madhumati, Dec., 2004 : 26-37.
4. Hollinger, Veronica. (1999). „Contemporary trends in scifi criticism”, 1980-1999, SF studies, 78, 26, 2.
5. Mewadi, Devendra. (1984). ‘Vigyan katha sahitya’, Bhavisya, National Publishing House, New Delhi.
6. Mishra, Arvind. (1984). ‘Saras lok vigyan’, Lalit Kathayen, fantasi aur bhavisya puran’, Vigyan, 71, 11-12: 4-8.
7. Mishra, Arvind. (1989). ‘Hamari vigyan kathaon me vaigyanikata’. Bhartiya bhashaon me vigyan lekhan. Proceedings of National Symposium, Vigyan Parishad, Prayag : 223-228.
8. Mishra, Arvind. (1990). “Hindi kahani ki ek vismrit hoti parampara”. Navbharat Times, Lucknow, 22 Feb : 7.
9. Mishra, Arvind. (1992) ‘ Mahaj manoranjan nahin hain vigyan kathayen’, Avishkar, Aug., 92: 322-325.
10. Mishra, Shivgopal. (1984). ‘Hindi upanyas, tilism tatha kathayen’ Vigyan, 71, 11-12 : 1-4,
11. Mishra, Shivgopal. (2000) ‘Aascharya vrittant’. Vigyan, 80, 2: 31-33.
12. Prasad, Shukdev. (2004). ‘Vigyan kathaon ‘ke uts ki khoj’ bhartiya vigyan kathayen, (Edited). Kitab Ghar Prakashan, New Delhi : 8-31.
13. Prasad, Shukdev. (2005). „Vigyan kathaon ke yaksh prasn”, Indian Journal of Science Communication, Vol 4, (2) July-Dec. 2005 : 13-22.
14. Rajnish, Zakir Ali., (2006). „Personal Communication”.
15. Singh, Ajay. (2002). „Hindi sahitya me vigyan katha”, Ph.D. Thesis, Gorakhpur University.
16. Upadhyaya, R.R., Mishra, Arvind. (2000). „Sanchar madhyamo ke liye vigyan katha”, Indian Science Fiction Writers’ Association, Publi. Faizabad.
Nota traducerii :
*Autorii consideră „fantasy-ul” ca fiind utilizarea temelor încă imaginare ale science fiction-ului (lumile alternative, antigravitaţia, vitezele şi comunicarea superluminice, invizibilitatea şi bineînţeles, călătoria în timp), ceea ce contravine opiniei generale a exegeţilor care consideră fantasy-ul ca fiind o (sub) specie încadrabilă fantasticului, caracterizată prin folosirea elementelor de supranatural.
Arvind Mishra a publicat peste o mie de articole de ştiinţă, eseuri şi povestiri SF în reviste şi ziare de circulaţie din India. Povestirile sale SF au fost traduse în franceză, germană şi cehă. Este membru al Indian Science Writers Association şi Indian Science Fiction Writers Association.
Manish Mohan a publicat articole de ştiinţă şi din 1997, povestiri SF, mai ales în hindi. Unele dintre povestirile sale au fost dramatizate şi difuzate de All India Radio.
