Dacă vizitați Belgradul, venind dintr-o țară de limbă engleză, şi vă decideţi să intraţi într-o librărie, s-ar putea să fiţi destul de surprins dându-vă seama că aproape 70 la sută din titlurile existente sunt traduceri. Orașul meu natal nu este o excepție în această privință. Aceasta este o scenă comună în toată Europa, un continent recent unit în mai moduri – politic, economic, cultural – dar încă foarte divers din punct de vedere lingvistic. Nu mai avem frontiere de stat, călătorești dintr-o țară în alta fără să fii conștient de traversarea graniţelor și totuși invizibilele frontierele lingvistice sunt încă acolo. Dacă te mişti 300 de kilometri aproape în orice direcție, probabilitatea este mare să începi să observi semne de circulație într-o altă limbă.
Pentru cineva care provine dintr-o țară monolingvă, aşa ceva poate crea confuzie, chiar dureri de cap.
Noi, europenii, cu siguranță că nu percepem situaţia ca pe o problemă. Pentru noi, cultura noastră multilingvă este avantajul nostru, nu dezavantajul nostru. Diversitatea noastră lingvistică este bogăția noastră, nu un obstacol. Librăriile europene sunt pline de traduceri de calitate, de care suntem foarte mândri.
Am auzit că mulți cititori din S.U.A. au fost uimiţi să descopere că Iliada, Don Quijote, Fraţii Karamazov, Micul Prinţ şi Biblia sunt toate traduceri în limba engleză. Editorul meu american şi un prieten foarte drag, Edward Lipsett, mi-a spus că a văzut chiar şi un abțibild lipit pe bara unui automobil, anunţând urbi et orbi, „Dacă limba engleză a fost destul de bună pentru Isus, e destul de bună şi pentru mine ! “. Potrivit unui studiu, dacă vizitezi o librărie din Statele Unite sau Marea Britanie, șansele de a găsi o carte tradusă sunt mai mici de 3 la sută. Cum este posibil acest dezechilibru imens, vă veţi întreba ? Cine decide cât de multe cărți traduse vor fi publicate în S.U.A. şi în Marea Britanie ? Industria editorială are un răspuns prompt : măria sa, piaţa. Cititorii de limbă engleză pur și simplu nu sunt interesați de cărțile traduse şi prin urmare, acestea nu sunt publicate. E foarte simplu, nu ?
Dar este într-adevăr aşa ? Aş spune că nu. Situaţia traducerilor pe piaţa mondială anglofonă este de fapt o situaţie tipică unui clasic Catch 22. Cum putem ști că cititorii de limbă engleză nu sunt interesați de cărți traduse, dacă nu au posibilitatea de a le cumpăra în primul rând ? Sau chiar dacă o fac, faptul că e vorba de o traducere, de multe ori este bine ascuns, menţionându-se undeva cu litere mici, pe versoul volumului. Ocazional, chiar și numele traducătorului este în mod deliberat omis. Nu este de mirare atunci, că unii cititori anglofoni inocenţi rămân cu impresia că unele dintre cele mai mari opere ale literaturii universale au fost inițial scrise în limba engleză …
M-am confruntat cu această discriminare atunci când am început lunga mea aventură a epopeei de a încerca să conving cu literatura mea editori din S.U.A. și Marea Britanie.
Primul meu agent mi-a sugerat că în primul rând ar trebui să-mi schimb numele. Ce vrei să spui, am întrebat neîncrezător. Mi-a spus foarte clar că ar trebui să-mi găsesc un pseudonim, de preferință ceva care ar suna american. Cum ar fi ? Ei bine, am putea încerca să găsim o versiune similară numelui dumneavoastră original. Şi care ar fi ăla ? După o scurtă analiză etimologică, agentul mi-a propus cu îndrăzneală : Donald Livingston. Bun şi de ce aș fi Donald Livingston în loc de Zoran Živković ? Chiar vă puteţi imagina, m-a întrebat el, că o persoană numită Zoran Živković ar putea vreodată să publice măcar ceva în Statele Unite ale Americii ? Eu am putut. El nu a putut. Deci, în mod inevitabil, destinul ne-a dus pe drumuri separate.
În cele din urmă, după un deceniu și jumătate, mi-am văzut toate cărțile publicate în S.U.A. şi în Marea Britanie. Dar aşa ceva este o excepție. Sunt foarte norocos să fac parte dintre cei 3 la sută privilegiaţi. Mulți alţi scriitori excelent nu sunt. Cărțile lor, chiar și atunci când sunt disponibile în impecabile traduceri în engleză, nu sunt „atractive“ pentru cititorii din S.U.A. și Marea Britanie, pur și simplu pentru că autorii lor au nume „nepotrivite“. Sau pentru că se presupune că proza lor nu ar fi „vandabilă“.
Există vreo speranță că situația s-ar putea îmbunătăți într-o zi ? Ar fi mult prea naiv, desigur, să ne imaginăm că vreo librărie din S.U.A. sau Marea Britanie va avea vreodată 70 la sută traduceri din totalul cărţilor aflate în stoc, dar am putea visa la, să zicem, un 10-15 la sută ?
Sincer, eu nu sunt foarte optimist. Avem de a face cu un inamic puternic, crud, nemilos – industria editorială. Ei știu cu siguranță cum să-şi protejeze interesele lor egoiste. Ar trebui să renunţăm ? În nici un caz ! Trebuie să încercăm tot ceea ce este omenește posibil pentru a schimba situația. Dacă nu facem nimic, chiar și nivelul actual de 3 la sută ar putea destul de ușor să se evapore la zero.
Copyright © 2011 by Zoran Živković
Titlul original : „Writing in languages other than english”
Traducere de Cristian Tamaș.
Traducerea și publicarea s-a făcut cu acordul domnului Prof. Dr.Zoran Živković. Îi mulțumim.
Utopia în „Sfârșitul copilăriei” – Zoran Živković (traducere de Cristian Tamaș)
http://revistanautilus.ro/articole/utopia-in-sfirsitul-copilariei-zoran-zivkovic-serbia/
Zoran Živković (scriitor, eseist, cercetător, editor şi traducător, profesor de creative writing la Universitatea din Belgrad, Serbia) este laureatul Premiului World Fantasy 2003.
Zoran Živković este la ora actuală alături de Andrzej Sapkovski (Polonia), Michal Ajvaz (Cehia), Serghei Lukianenko (Rusia), Henry Lion Oldie, Serghei și Marina Diacenko (Ucraina), unul dintre cei mai celebri scriitori est-europeni de literatură a imaginarului din întreaga lume.
Živković este un redutabil eseist şi enciclopedist al science fiction-ului, autorul a douăzeci de cărţi de ficţiune și a șase volume non-fiction.
Este căsătorit cu Mia şi are doi fii, Uroš and Andreja.
Cărţile lui Živković au apărut în 50 de ediţii internaţionale în mai mult de 20 de limbi.
„Cum a remarcat un cinic, să scrii în sîrbeşte echivalează cu a nu scrie deloc. Opera ta va disponibilă unui număr teoretic de maxim 10 milioane de cititori, deşi numărul real de cititori este cu mult, mult mai mic. Nu mi-am dorit să fiu primul din satul meu aşa că a trebuit să îmi încerc norocul la oraş, obţinînd traduceri în engleză ale scrierilor mele.
Un text scris în engleză poate fi citit nu numai în ţările anglofone ci pe tot globul. Mărturisesc că întotdeauna i-am invidiat pe autorii care scriu nativ în engleză. În primul rînd, nu trebuie să le pese de vreo traducere a lucrărilor lor. În al doilea rînd, nu trebuie să plătească pentru traduceri. O fac editorii în locul lor.” – Zoran Živković
La întrebarea lui Jason Erik Lundberg, „Există o piaţă pentru SF-ul sârbesc ?”, Zoran Živković a răspuns, „Aproape deloc, parţial datorită faptului că nu prea există SF sârbesc.”
Proza sa aparţine literaturii fantastice iar criticii literari consideră că Živković aparţine unei filiaţii care îi are ca mentori pe Mihail Bulgakov, Kafka şi Stanislaw Lem.
Agentul literar al lui Zoran Živković este John Jarrold Literary Agency.
Volumul lui Živković, „Biblioteca”, care a obţinut World Fantasy Award 2003, a fost nominalizat în 2004 şi pentru International IMPAC Dublin Literary Award.
„Biblioteca” este un ciclu compus din şase povestiri unite de aceeaşi temă şi obsesie, bibliofilia: un scriitor accesează un site unde toate viitoarele lui cărţi sînt disponibile, un singuratic se îneacă într-un torent de cărţi care-i izvorăsc din cutia poştală, o bibliotecă obişnuită se transformă noaptea într-o arhivă a sufletelor, Diavolul se hotărăşte să crească nivelul alfabetizării în infern, un bibliofil se chinuie să scape de singurul exemplar paperback din colecţie.
„În mod fundamental, nu există decît două teme în nobila artă a ficţiunii: dragostea şi moartea. Restul nu reprezintă decît derivate. Erosul şi Thanatos sînt într-un permanent conflict în proza mea. După umila mea părere, am obţinut rezultate atunci cînd am reuşit să reconciliez aceste contrarii” – Zoran Živković
Zoran Živković s-a născut pe 5 octombrie 1948 în Belgrad unde locuieşte şi astăzi. În 1973 a absolvit Facultatea de Filologie din Belgrad, secţia de Literatură generală, lucrarea de licenţă referindu-se la teorie literară.
A obţinut masteratul în 1979, cu teza „Antropomorfismul şi motivul primului contact în opera lui Arthur C.Clarke” (Antropomorfizam i motiv prvog kontakta u delima Artura Klarka) şi doctoratul în 1982. Dizertaţia sa, „Science Fiction-ul, gen al prozei artistice” (Nastanak naučne fantastike kao žanra umetničke proze), a fost publicată în antologia proprie „Contemporanii viitorului”, împreună cu nişte povestiri.
În 1982, Živković a fondat editura Polaris, prima editură particulară din Iugoslavia comunistă. A publicat peste 100 de cărţi SF.
„Ideea mea iniţială a fost să public în Iugoslavia, „2010: A doua Odisee Spaţială” de Arthur C. Clarke. Reacţia publicului a fost atît de favorabilă încît pur şi simplu nu m-am mai putut opri. În următorii 18 ani, am publicat la editura Polaris mai mult de 200 de titluri. În 2000, a trebuit totuşi să decid ce doream să fiu: editor sau scriitor. Trecusem de cincizeci de ani şi nu mai puteam să-mi atribui ambele roluri” – Zoran Živković
Zoran Živković a fost creatorul în 1984 a unei emisiuni serial despre filmul SF, intitulat „Ecranul înstelat” (Zvezdani ekran). Această emisiune l-a inspirat în scrierea unui volum de eseuri purtînd acelaşi nume. În 2005, Studio B (canal TV belgrădean) a produs serialul „Colecţionarul”, ecranizarea nuvelei cu acelaşi nume, din volumul „Douăsprezece colecţii”.
Zoran Živković este autorul „Enciclopediei Science Fiction-ului” (Enciklopedija naučne fantastike), un studiu de mari dimensiuni publicat în două volume. Din anul 2000 s-a distanţat de activitatea de critic şi eseist SF şi s-a dedicat în întregime prozei fantastice. În 2007 a devenit profesor la Facultatea de Filologie a Universităţii Belgrad.
Premii:
– În 1994, „Al patrulea cerc” a obţinut Premiul Miloš Crnjanski
– În 1998, „Cadourile timpului” a fost nominalizat la Premiul NIN
– În 2003, „Biblioteca” a obţinut World Fantasy Award
– În 2004, „Biblioteca” a fost nominalizată la International IMPAC Dublin Literary Award
– În 2006, „Şapte atingeri ale muzicii” a obţinut Award of Excellence in the General Trade Category (55th Annual Chicago Book Clinic Book and Media Show)
– În 2007, „Podul” a obţinut Premiul Sekulić
– În 2007, Zoran Živković a fost laureat al Premiului Stefan Mitrov Ljubiša pentru excelenţă în literatură
2007: „Videocamera ascunsă” – nominalizare International IMPAC Dublin Literary Award
2007: „Paşi în ceaţă” – BookSense Notable Book
2007: „Podul” a primit Premiul Golden Hit Liber (TV Serbia), pentru cea mai importantă carte a anului 2007
2008: „Douăsprezece povestiri şi Ceainăria”, proze finaliste la Premiul Shirley Jackson
Proză:
„Al patrulea cerc” (Četvrti krug, 1993)
„Cadourile timpului” (Vremenski darovi, 1997)
„Scriitorul” (Pisac, 1998)
„Cartea” (Knjiga, 1999)
„Întîlniri imposibile” (Nemogući susreti, 2000)
„Şapte atingeri ale muzicii” (Sedam dodira muzike, 2001)
„Biblioteca” (Biblioteka, 2002)
„Paşi în ceaţă” (Koraci kroz maglu, 2003)
„Videocamera ascunsă” (Skrivena kamera, 2003)
„Vagonul” (Vagon, 2004)
„Patru povestiri pînă la sfîrşit” (Četiri priče do kraja, 2004)
„Douăsprezece povestiri şi Ceainăria” (Dvanaest zbirki i čajdžinica, 2005)
„Podul” (Most, 2006)
„Cititoarea” (Čitateljka, 2006)
„Amarcord” (Amarkord, 2007)
„Ultima carte” (Poslednja knjiga, 2007)
„Rotocoalele lui Escher” (Esherove petlje, 2008)
„Scriitorul fantomă” (Pisac u najam, 2009)
„Cele cinci minuni ale Dunării” (Pet Dunavskih ciuda, 2011); Nu, nu este vorba de cele patru capitale europene străbătute de Dunăre (Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad) plus delta fluviului…
„Găseşte-mă” (Nađi me, 2012)
Non-fiction:
„Contemporanii viitorului” (Savremenici budućnosti, 1983)
„Ecranul înstelat” (Zvezdani ekran, 1984)
„Primul contact” (Prvi kontakt, 1985)
„Enciclopedia Science Fiction-ului” I-II (Enciklopedija naučne fantastike I-II, 1990)
„Eseuri despre Science Fiction” (Ogledi o naučnoj fantastici, 1995)
„Despre genuri şi tehnici narative” (2010)
Antologii:
„The Devil In Brisbane” (2005)
„Fantastical Journeys to Brisbane” (2007)
